Seceta din această vară a afectat culturile de porumb și floarea soarelui din comuna mehedinţeană Gruia. Oamenii privesc la producția mică pe care au reușit s-o strângă din câmp și se gândesc să-și taie animalele pentru că sunt conștienți că în scurt timp nu vor mai avea cu ce le hrăni.
Din grânarul Europei, România se tranformă în deșert. Seceta este dușmanul cel mai de temut pentru țăranii români. După o vară aproape lipsită de precipitații, culturile se usucă văzând cu ochii, iar animalele rămân fără hrană. Hectare întregi de floarea soarelui din comuna Gruia se usucă în soarele arzător, în lipsa apei, căci rețea de irigații nu mai există de mult timp. Țăranii din Gruia și Izvoarele, sate aflate în administrarea comunei mehedințene, se consideră blestemați. I-am întâlnit pe câmp, printre șirurile de porumb uscat, încercând să mai culeagă ce se putea de pe întinderile mari de cultură. „S-a mai făcut câte ceva pe margini, dar dacă înaintezi în lanul de porumb, mergi ca pe bulevard“, ni se destăinuie un localnic din satul Gruia. Merge spre casă cu ultima căruță de porumb. Nu a reușit să strângă din câmp decât două, de pe un hectar. „Seceta ne-a distrus. Am intrat să-l culegem căci dacă îl mai lăsăm îl fură alții. Și noi ce facem, muncim degeaba? Să rămânem cu oasele rupte? De pe un hectar am reușit să adunăm două căruțe. O producție slabă, căci ploi nu au fost de nu mai știm când. În două-trei luni, animalele o să-l mănânce și apoi o să luăm cu 20 de lei banița. Acum deja e 15 lei. Și, în condițiile acestea, mai poți să ții animale? Le dăm pe cuțit! Ce să facem? Le băgăm la ladă. Tăiem și păsările. Asta e! A fost un an extrem de prost, secetos. Dacă de pe un hectar de porumb te mai alegi cu o căruță-două, de floarea soarelui nu ai parte. Sămânța e seacă. Nu a avut deloc umezeală și atunci de unde să se facă?“, ne explică cu lacrimi în ochi localnicul, în vreme ce ține în frâu calul.
Îl bate gândul să plece cu soția în alte țări, că poate o reuși pe acolo să își facă un rost și să-și ajute băiatul să termine o școală bună.
„Ne gândim să plecăm afară că avem un copil la liceu și e greu de ținut la școală. O să-l lăsăm cu ăi bătrâni. Dacă nu ar fi ei, care au o pensie, nu știu ce am face! Că mai trebuie să pui și un pământ, plus că mai sunt și cheltuieli acasă. De unde să le poți face pe toate? Copilul îți cere un telefon, un internet! E greu!“, ni se confesează omul, abătut de atâtea nevoi și griji.
La mâna cerului
Oamenii din satele Izvoarele și Gruia spun că nu s-au mai confruntat cu așa o secetă prin părțile locului de mai bine de 15 ani. „Au mai fost ani secetoși. Tot s-a mai făcut ceva, dar acum nimic. E rău! Seceta ne-a făcut de nu mai avem un bob de porumb. S-a dus tot, tată! Grădinile sunt tot ce ne-a mai rămas, în rest nimic! Am mai dat și din animale și am rămas cu un cal“, ne spune Nicolae Cenai, din satul Izvoarele.
Seceta nu a iertat nici o bucată de pământ muncit. Un alt localnic din satul Gruia privește cu deznădejde la întinderea cultivată cu cereale. Printre foile de porumb uscate, cu greu găsește câte un știulete bun. „Din cauza secetei, producția de porumb este foarte slabă. Dacă pe Severin a mai dat câte un strop, aici deloc. E porumb puțin. Am mai cules un pogon jumătate și nu am scos nici măcar o tonă de porumb. Nu a mai fost așa secetă de 15 ani în zona noastră. Ce strângem nu cred că ne ajunge nici pentru o lună, să le dăm animalelor pe care le avem. O să vedem ce facem! Am mai făcut grâu, orz și o să ne descurcăm cum putem. Nu avem ce face. Dumnezeu e sus și cum zice el așa o ducem!“, ne spune Ilie Țoglue, din satul Gruia.
Țăranii știu că sunt la mâna cerului, dar mai speră ca măcar acum, în al doisprezecelea ceas, să vină o ploaie bună, care să le permită să-și cultive pământul în toamnă. „Vine toamna. Trebuie să punem grâu. Dacă nu plouă, cine ară? Mai punem? Nu mai punem!“, se gândesc cu disperare oamenii din comuna Gruia.
Miriștile ard
Ca și când toate necazurile pricinuite de secetă nu ar fi suficiente, unii localnici din comuna mehedințeană nu se sfiesc să dea foc miriștilor ca metodă de pregatire a terenului pentru lucrările agricole de toamnă, afectând culturile nestrânse încâ din câmp. „Mâini criminale! Au dat foc peste tot!“, se revoltă o localnică din satul Izvoarele. Imaginea este dezolantă. Acolo unde nu sunt culturi pârlite de soare, e pământul negru, ars de foc. Aproape că nu trece zi fără incendii de vegetație în Mehedinți. Bilanțul pompierilor este îngrijorător. „Numai de la începutul lunii iulie şi până în prezent, ca urmare a folosirii intenţionate, de către cetăţeni, a sursei de aprindere pentru a genera incendiile, pompierii mehedinţeni au intervenit la peste 190 de incendii, care au izbucnit la vegetaţie uscată şi s-au manifestat pe suprafeţe de peste 1.600 ha de vegetaţie uscată şi mirişte“, se menționează într-un comunicat emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Mehedinți.
Curățarea terenului prin incendierea miriștilor sau resturilor vegetale îi poate lăsa pe fermieri fără subvenția pe suprafață, potrivit normelor europene în vigoare.
