40 de ani de activitate, zece generaţii de copii cărora le-a călăuzit paşii. Ştefan Ungureanu (foto)este învăţătorul care întruchipează imaginea Domnului Trandafir. Și astăzi îl emoționează fiecare început de an şcolar, fiecare serbare. Este învăţătorul care a prins foarte multe schimbări în educaţie, trecerea de la note la calificative, introducerea clasei pregătitoare, generaţia care a crescut cu cărţi în mână, dar şi noua generaţie dependentă de gadgeturi de ultimă oră.
O persoană extrem de caldă şi calmă, cu un zâmbet larg, Ştefan Ungureanu este dascălul care te determină să-ţi aminteşti cu drag de primii ani de şcoală. Este de loc din comuna doljeană Mârşani, stabilit însă de peste patru decenii în Craiova. Provine dintr-o famile modestă, tata zugrav şi mama casnică. „Tata şi-a dorit foarte mult să învăţ carte. Citeam la lumina lumânărilor pentru că seară de seară se lua curentul, iar mama stătea trează de teamă să nu dau foc la casă. În acei ani, mulţi copii buni din Mârşani au ales Liceul Pedagogic, iar tata a avut această ambiţie, ca eu să ajung învăţător. Era un vis pe care îl avusese şi mama, însă, din păcate, picase la una dintre probele eliminatorii. Şi-a dedicat însă întreaga viaţă copiilor, s-a ocupat de educaţia noastră. Și-a dorit foarte mult să ne alegem meserii frumoase. Și azi îmi amintesc ziua în care am ales liceul. Eram la vârsta în care realizam că trebuie să fac o meserie care să-mi fie dragă. Am plecat, însoţit de tata, să mă înscriu. Îmi doream să urmez Liceul Energetic. Eram pasionat de natură, de pietre, de structura pământului. Visam să ajung geolog, să călătoresc mult, să studiez tot ce ţine de acest domeniu. Tata mi-a călăuzit oarecum paşii şi îi sunt recunoscător pentru asta. Eram cu dosarul de înscriere în faţă la Energetic, moment în care tata mi-a zis: «Ce-ar fi să trecem strada să vedem cum este la Pedagogic?». Odată ce am intrat în curtea liceului, decizia a fost deja luată“, a povestit învăţătorul. A urmat liceul timp de cinci ani. A fost un efort mare pentru părinţii săi să îl ţină în şcoală, însă au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca fiul lor să nu simtă nici o secundă acest lucru.
“Am avut şansa să întâlnesc copii excepţionali“
În anul 1975 a ajuns în faţa primilor săi elevi. Timp de două generaţii a predat la Şcoala de Reeducare din Craiova. S-a transferat la Şcoala nr. 7 „Eliade Rădulescu“, apoi a trecut la Şcoala Generală nr. 21 „Gheorghe Ţiţeica“. Susţine că pregătirea pe care a primit-o la Liceul Pedagogic a fost esenţială. Se făcea foarte multă practică, metodică, era o activitate extrem de serioasă, urmărită atent de profesori cu experienţă. „Mi-a prins foarte bine în primii ani ca dascăl că am predat unor copii cu comportament deviant. Făceam cu ei foarte multe activităţi sportive, le vorbeam foarte mult despre şansele pe care le au în viaţă, le ofeream exemple concrete. Am vrut să îi fac să înţeleagă că trebuie să înveţe din greşeli. Încercam să nu fiu doar un simplu dascăl, ci şi părinte pentru acei copii. Am predat apoi doar la unităţi de învăţământ extrem de bune, situate în zonă centrală, unde am avut şansa să întâlnesc copii excepţionali, ceea ce te obligă în mod automat să fii extrem de pregătit. Copiii erau foarte ascultători, timizi, cu foarte mult bun-simţ. Veneau în uniforme, era foarte multă rigoare. Mă bucur însă să văd că generaţiile de azi sunt cu totul altfel, însă în sensul bun. Copiii sunt extrem de curioşi, foarte bine pregătiţi“, a adăugat Ştefan Ungureanu.
„Informaţiile din manuale nu au corespondent în realitate“
După cele patru decenii de activitate didactică, Ştefan Ungureanu consideră că ar fi necesară revizuirea manualelor, o actualizare a textelor. „Ni se promite o aerisire a programei şcolare de ani buni… Informaţiile din manuale nu mai sunt actualizate, textele de literatură sunt tot cele vechi, nu au corespondent în realitate. Lucrăm însă după programa şcolară. Avem norocul că putem alege după ce manuale să predăm copiilor la clasă, avem această libertate. Vă dau doar exemplul cu povestirea «Puiul» pe care eu refuz să o mai citesc de câţiva ani pentru că este extrem de tristă. Ce simte un copil când învaţă astfel de opere? Iar în literatura română, foarte multe opere triste sau cu final tragic sunt incluse în manualele şcolare. Îmi place foarte mult să predau povestioare cu tâlc, povestirile lui Ion Creangă, mici povestioare scrise de Tolstoi. Pentru copii este greu să înţeleagă opere descriptive. Cred cu tărie că ar trebui introduse noi materii opţionale care să vină în ajutorul copiilor. Consider că ar fi nevoie de ore de oratorie. În ceea ce priveşte evaluările introduse la clasele mici, sunt de părere că subiectele sunt mult prea simple, că nivelul de pregătire al copiilor este mult mai ridicat“, a spus învăţătorul Ungureanu.
Un învăţător trebuie să fie în acelaşi timp actor, dirijor şi diriginte
Mărturiseşte că în cei 40 de ani de activitate, în învăţământ s-au încercat tot atâtea experimente. „S-a trecut de la note la calificative. Am luat-o ca noutate, însă consider că nu este cea mai bună soluţie. Ar fi bine să se revină la notare, pentru că, de exemplu, calificativul foarte bine cuprinde o marjă largă, note între 9 şi 10. Trebuie să-i dai foarte bine şi celui care a greşit, dar şi celui care a făcut perfect. Se pierde din rigurozitate. Nota este mult mai precisă. Este foarte dificil după ce în clasele I-IV copiii primesc calificative să treacă în clasa a V-a la notare. Pot exista diferenţe mari“, a explicat învăţătorul. Tonul este extrem de important atunci când te adresezi unui copil, dar şi comportamentul, ţinuta, susţine Ştefan Ungureanu. Consideră că cel mai greu în această meserie este să reuşeşti să pătrunzi în lumea copiilor. „Atunci când ei te văd dispus, te bombardează cu întrebări. Nimic nu poate fi mai plăcut decât să vezi copii adresând întrebări. Consider că nu poţi alege această meserie dacă nu ai har, nu ai răbdare, dacă nu îţi place din tot sufletul să predai, dacă nu iubeşti copiii. Un învăţător trebuie să fie în acelaşi timp actor, dirijor şi diriginte. Copiii sunt receptivi şi ne copiază orice gest, de aceea nu este o joacă… Satisfacţiile sunt de nedescris. De aproape opt ani am în clasă copiii foştilor mei elevi, iar acest fapt mă emoţionează foarte mult!“, a spus Ştefan Ungureanu.
Acesta nu suportă minciuna, nu acceptă ca părinţii să îşi pună copiii în situaţii jenante. Este extrem de legat de satul natal, de casa părintească, îi plac florile, îi place să cânte la vioară, orgă sau acordeon. Are doi copii. Fiica este profesoară de limba engleză, iar fiul este inginer constructor. Vorbeşte cu aceeaşi emoţie în glas atunci când povesteşte despre elevii de la clasă sau despre copiii şi nepoţelul său.
