Mii de doljenii au mare nevoie de dispozitive auditive, dispozitive medicale de mers, orteze, proteze, dispozitive pentru deficienţe vizuale şi orteze pentru coloana vertebrală. În prima parte anului, Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Dolj a primit 3.542 de solicitări pentru dispozitive medicale, dintre care 1.461 sunt în curs de soluţionare.
Doljenii care suferă de diverse deficienţe sau au fost implicaţi în accidente grave au nevoie de dispozitive medicale ca să poată duce o viață normală. Prin faţa Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi trec zilnic zeci de persoane cu probleme grave de sănătate, cele mai multe situaţii fiind înregistrate în rândul doljenilor care au suferit amputaţii sau care au nevoie de cărucioare pentru deplasare. În evidenţele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj sunt 14.195 de persoane cu handicap neinstituţionalizate care beneficiază de drepturile cuvenite persoanelor cu handicap (copii şi adulţi). Problemele medicale ale doljenilor sunt dintre cele mai diverse, predomină însă numărul celor încadraţi în handicap mintal – 2.834, handicap fizic – 2.654, persoane cu handicap vizual – 2.098, 503 persoane cu handicap auditiv; 2.299 de persoane cu handicap somatic; 1.309 persoane cu handicap psihic; 611 persoane cu handicap asociat; 159 de persoane cu handicap HIV/SIDA; 258 de persoane cu boli rare.
„Prin faţa noastră, a membrilor comisiei de expertiză pentru încadrarea în grad a persoanelor, avem foarte multe cazuri de persoane cu amputaţii sau cu afecţiuni grave neurologice care au nevoie de cărucioare. După şase luni de la amputaţie, oamenii au nevoie de proteze. Am avut, nu de puţine ori, situaţii în care cei ce ajungeau în faţa Comisiei ne spuneau că aşteaptă chiar şi de un an şi jumătate pentru a intra în posesia dispozitivelor medicale. Aflând ce sume trebuie să plătească, după ce Casa de Asigurări de Sănătate suportă mare parte din costuri, renunţă, nu îşi permit să scoată din buzunar diferenţa. Sunt şi cazuri când oamenii au suportat din surse proprii sau din sponsorizări pentru a intra astfel mai repede în posesia dispozitivului medical de care au nevoie. Am avut şi cazuri în care, în momentul în care şi-au primit ortezele sau protezele, a fost prea târziu şi nu le-au mai putut folosi, fiind nevoie de alte măsurători. Nu de puţine ori, în aceste situaţii, mulţi au nevoie de scaune rulante. Recuperarea este obligatorie, în cazul în care persoana stă imobilizată, muşchii se atrofiază. În plus, trebuie să ne gândim la faptul că toţi aceşti oameni plătesc pentru referatele medicale de care au nevoie între 100 şi 150 de lei. Sunt foarte mulţi doljeni ce trec prin faţa noastră care nu se tratează în spitale din Craiova, ci în centre medicale din Târgu Mureş, Timişoara, Cluj, Bucureşti, motiv pentru care cheltuie sume importante pentru deplasări“, a spus medicul primar Anamaria Şerp, preşedinta Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi.
Rămân infirmi de teamă să nu piardă indemnizaţia de handicap
Potrivit reprezentanţilor Comisiei, sunt oameni care în momentul evaluării primesc recomandări pentru efectuarea unor şedinţe de recuperare. Mulţi nu îşi permit să suporte costurile acestor şedinţe, la fel cum nu îşi permit nici să îşi cumpere dispozitivele medicale de care au nevoie. Există însă şi situaţii când doljenii nu solicită proteze de teama de a nu pierde indemnizaţia de handicap de care beneficiază. „Depinde foarte mult de nivelul amputaţiei. Dacă bontul este protezabil, odată cu protezarea, se schimbă automat încadrarea în grad de handicap. Trec, aşadar, de la gradul II la gradul III, pentru care mai primesc doar 33 de lei pe lună“, a adăugat Anamaria Şerp.
Oameni care au luptat pentru recuperarea medicală a copiilor lor
Despre copii sau adulţi cu probleme grave de sănătate aţi citit în nenumărate rânduri în paginile Gazetei de Sud. Mulţi dintre aceştia au făcut apel la sensibilitatea cititorilor pentru a face rost de banii necesari intervenţiilor de care au nevoie. Toţi aceşti oameni au plătit de-a lungul timpului asigurări la Sănătate, însă, atunci când au avut nevoie de sprijin din partea statului, li s-a răspuns răspicat că nu intră în atribuțiile Casei de Asigurări de Sănătate. Doar câteva exemple în acest sens stau mărturie a sistemului de asigurări de sănătate românesc, care de multe ori este nefavorabil multor oameni. Florina Andreea Moţog are 14 ani şi a solicitat ajutor pentru a putea duce o viaţă normală. Fata suferă de scolioză toracală în formă gravă. Cântărește doar 25 de kilograme şi are o capacitate respiratorie extrem de redusă. O intervenție chirurgicală în cât mai scurt timp ar putea-o ajuta, însă operația nu este posibilă până în momentul în care părinții nu cumpără două conectoare, două bare și 24 de șuruburi. Costul acestora se ridică undeva la 30.000 de lei, bani pe care însă familia nu are nici o șansă să îi strângă. Alt caz este al Andreei Maria Piezerel, fetiţa de doi ani şi nouă luni, diagnosticată la naştere cu sindromul Pierre Robin, adică are maxilarul inferior subdezvoltat, bărbia foarte mică și din această cauză tendinţa limbii este de a cădea în faringe, îngreunând respiraţia, iar cerul gurii este incomplet închis, în formă de U. Acest copil are nevoie de refacerea boltei palatine, intervenţie chirurgicală extrem de complicată, pentru s-a găsit soluţie doar la o clinică privată din ţară, unde costurile s-au ridicat la aproximativ 2.000 de euro. Şi Melania Mitea are o poveste dramatică. Fata ei în vârstă de 17 ani a fost diagnosticată cu scolioză neuro-musculară progresivă și aşteaptă de ani de zile o soluţie pentru rezolvarea problemei. De-a lungul anilor, fetiţa a suferit o serie de intervenţii chirurgicale: o operaţie pe cord, a avut nevoie de corset şi ghete ortopedice.
„Acum încerc să găsesc o soluţie pentru intervenţiile de care copilul meu are nevoie la spitale din Germania sau Elveţia. Am nevoie practic de un deviz pentru intervenţiile preoperatorii şi postoperatorii ale fetiţei mele. Clinica din străinătate trebuie să îmi facă o estimare a acestor costuri, iar, între timp, trebuie să obţin toate aprobările de care am nevoie de la Casa de Asigurări de Sănătate şi implicit Ministerul Sănătăţii. Şocul a fost atunci când clinica din Elveţia a spus că refuză să mai trateze pacienţi români, deoarece în anii trecuţi au existat probleme cu decontările. Practic, instituţiile de sănătate din România nu şi-au respectat angajamentele. În plus, pentru a beneficia de o intervenţie într-un stat european, trebuie ca medicul specialist să menţioneze că operaţia nu se poate realiza în ţară“, a povestit Melania Mitea.
Din 2010 a crescut numărul cererilor pentru dispozitive medicale
În septembrie 2013, de exemplu, la CAS Dolj existau asigurați înscrişi pe liste pentru primirea unui dispozitiv medical sau mai multe, încă din anul 2010. La acea dată, conform datelor oferite de CAS Dolj, aproape 1.500 de persoane aşteptau circa 2.000 de dispozitive medicale, restante din anii 2010, 2011 şi 2012, pentru care Casa Judeţeană trebuia să suporte o anumită parte din contravaloarea lor. Pe lista din 2010, erau 477 de dispozitive solicitate (de la 282 de asiguraţi), pe 2011 existau 620 de cereri, iar în 2012 numărul dispozitivelor medicale solicitate de asiguraţi era de 865. În topul recomandărilor nesoluţionate se aflau protezele auditive, pentru care Casa decontează suma de 959,8 lei/bucata, urmate de lentilele intraoculare pentru camera posterioară, fotoliile rulante cu antrenare manuală/electrică (costul dispozitivului fiind suportat de Casă în sumă de 1.263 de lei), protezele de coapsă modulară, ortezele lombosacrale, ortezele de genunchi mobile, ghete diformităţi etc. Cele mai mari sume sunt decontate de CAS pentru proteza de coapsă modulară cu vacuum (4.662 de lei), proteza de coapsă modulară (4.526 de lei), proteza de gambă modulară (2.460 de lei), proteza parţială de picior (1.975 de lei), ortezele toracolombosacrale (1.134 de lei), orteza de şold (1.845 de lei) sau orteza de şold – genunchi – gleznă – picior (1.871 de lei). În octombrie, toţi aceşti doljeni înscrişi pe listele de aşteptare au fost rugaţi să-şi revizuiască dosarul.
Potrivit reprezentanţilor CAS Dolj, în acest an Casa a încheiat 64 de contracte cu furnizori de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. „Pentru acest an, creditul de angajament pentru acest domeniu este în sumă de: 5.674.000 de lei, cu 26% mai mare faţă de anul 2013. În primele şase luni ale anului, CAS Dolj a emis 3.542 de decizii (aprobări) pentru dispozitive medicale, în valoare de 2.714.408 lei. Numărul cererilor de dispozitive medicale, depuse în perioada 01.01.2013 -30.06.2014, aflate în aşteptare/în curs de soluţionare, este 1.461, din care: 741 pentru dispozitive auditive, 282 pentru dispozitive de mers (fotolii, cârje, cadre, bastoane), 127 pentru orteze membru inferior, 81 pentru proteze membru inferior, 65 pentru dispozitive pentru deficienţe vizuale şi 63 pentru orteze coloana vertebrală“, a menţionat Cristina Mîndreci, purtătorul de cuvânt al CAS Dolj.
Potrivit reprezentanţilor CAS Dolj, nu există listă de aşteptare pentru aprobarea dispozitivelor adresate copiilor, dispozitive pentru incontinenţa urinară, pentru aparatele de administrare continuă de oxigen şi pentru urgenţele medico-chirurgicale.
Cine beneficiază de dispozitive medicale
Potrivit normelor în vigoare, persoanele asigurate beneficiază de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, pentru o perioadă determinată ori nedeterminată, în baza prescripţiei medicale eliberate de medicul de specialitate aflat în relaţie contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate. Prescripţia medicală se eliberează numai ca o consecinţă a actului medical raportat de medicul de specialitate care a făcut recomandarea şi validat de CAS.
Pentru obţinerea dispozitivului medical, asiguratul sau unul din membrii familiei (părinte, soţ/soţie, fiu/fiică) ori o persoană împuternicită legal în acest sens depune o cerere la casa de asigurări de sănătate în evidenţele căreia se află asiguratul beneficiar al dispozitivului, însoţită de: documentul justificativ care atestă calitatea de asigurat, actul de identitate (în copie), prescripţia medicală pentru dispozitivul solicitat, declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că deficienţa organică sau funcţională nu a apărut în urma unei boli profesionale, a unui accident de muncă sau sportiv.
