Are 17 ani şi este elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Elena Cuza“ din Craiova, la profil filologie – germană. Surprinzător, Răzvan Stoian, căci acesta este numele său, este pasionat de tehnica şi ingineria secolelor XVI -XVII, fiind fascinat de ce pot face nişte funii, rotiţe, cu alte cuvinte tehnica rudimentară.
L-am întâlnit pe Răzvan în micul său atelier de acasă. Avea pe masa de lucru două machete realizate după schiţele lui Leonardo da Vinci, căci în toamna acestui an vrea să aducă în cadrul unei expoziţii găzduite de Muzeul Olteniei câteva astfel de lucrări. „Acum, de când m-am mutat la casă, am şi un mic atelier în care pot lucra. Apartamentul nu-mi oferea această ocazie. Am ales să merg pe urmele lui Leonardo da Vinci pentru că mă fascinează geniul lui, tehnica şi ingineria acestuia. Voi face o expoziţie bazată pe invenţiile sale, la propunerea muzeografului Lila Gima, cea care ne-a coordonat în cadrul proiectului Muzeului Olteniei «I like museum», în care sunt voluntar. Va fi o expoziţie interactivă pentru a nu da impresia de expoziţie plictisitoare la muzeu, în care nu ai voie să pui mâna. Machetele mele pot fi acţionate şi implicit şi folosite“, a mărturisit Răzvan.
Un joc interesant
Până în septembrie are de finalizat şi alte machete. Nu este uşor, dar atunci când focul pasiunii nu-ţi dă pace, nimic nu pare imposibil. „Am hobbyuri diferite faţă de ceilalţi adolescenţi de vârsta mea. Mă fascinează mai mult să construiesc, să dau viaţă unor materiale decât să ies prin oraş sau să fac altceva. A fost foarte complicat. M-am aşteptat să găsesc planurile şi schiţele lui Da Vinci, după care să pot construi, dar am găsit doar imagini. Le-am suprapus pe hârtie şi am proiectat eu desenele şi planurile. M-am chinuit ceva. Cea mai infernală muncă e să le proiectezi şi să estimezi mărimile pieselor ca să le combini în aşa fel încât să nu iasă disproporţionate. După ce le-am desenat pe hârtie şi proiectat le-am trasat pe lemn. Le-am decupat cu ce am avut, un fierăstrău electric, bomfaier. Am lipit piesele şi în trei-patru zile am realizat prima machetă.
Cea dintâi este Catapulta lui Leonardo Da Vinci, care funcţionează pe principiul tensiunii: un cilindru în mijloc şi două lemne tensionate care trag cilindrul acela în sens opus cu două funii.
Este o catapultă foarte deosebită, nu se regăseşte nici în evul mediu, nici în antichitate, nu a fost niciodată realizată în renascentism, dar am construit-o eu acum. La scară mai mare nu cred că ar funcţiona aşa de bine, dar am făcut-o la scară foarte mică şi poate fi acţionată uşor şi în siguranţă. Am construit-o din lemn stratificat foarte rezistent, am lăcuit-o. Nu am folosit cuie, nici şuruburi, doar la îmbinările acelui cilindru. În rest, am utilizat materiale care se găsesc prin casă, cum ar fi beţişoare de frigărui, aracet.
La a doua machetă am combinat puţin electrotehnica și ingineria rudimentară. Am făcut Ornithopterul. Trebuia să fie acţionat de un elastic sau o manivelă. M-am gândit că s-ar uza mai repede dacă toată lumea l-ar lua în mână şi l-ar roti fiind făcut din beţe de frigărui şi lipici. Nu are prea mare rezistenţă şi l-am fixat pe o planşă de lemn, pe o cutiuţă, i-am pus un motoraş, l-am legat la curent, pe care l-am ajustat la voltajul necesar, l-am băgat în priză, am făcut magie şi funcţionează“, se mândreşte Răzvan cu machetele sale.
Şase machete realizate după schiţele lui Da Vinci, purtând semnătura lui Răzvan Stoian vor veni să încânte publicul craiovean, şi nu numai. Ideea unei astfel de expoziţii i-a venit tânărului pasionat de inginerie şi tehnică, în urmă cu un an, când se afla în Italia. A vizitat Muzeul Naţional de Ştiinţă şi Tehnică „Leonardo Da Vinci“ şi a fost încântat şi inspirat de machetele realizate de diverşi artişti după schiţele lui Da Vinci. A ştiut că poate face şi el acest lucru. A fost contrariat că nu le poate atinge, că nu sunt interactive şi şi-a propus să facă el unele care să poată fi studiate de vizitatorul care păşeşte în muzeu.
Trăsnăi de pomină
Machetele după schiţele lui Da Vinci nu sunt singurele lui lucrări. A făcut multe „trăsnăi“, unele care i-au „cumpărat un zece“ la şcoală. „La fizică, mai aveam câte un proiect de făcut şi aduceam câte o machetă de-a mea. Am construit un detector de radiaţii, dintr-un recipient de cafea, care mi-a «cumpărat» un zece. Am mai făcut un led de putere, care să funcţioneze la capacitate normală fără să se supraîncălzească sau să se strice. A trebuit să-l amplasez pe o planşă de aluminiu şi să-i pun un potenţiometru. Mi s-a părut joacă de copil. Am făcut multe trăsnăi: o cască de cavaler viking, o bucată de material de zale, o mănuşă de cavaler făcută din metal“.
Şi atunci când pauzele sunt prea lungi sau plictisitoare, diverse obiecte se nasc din agrafe şi hârtie. Mâinile caută să construiască mereu câte ceva atunci când nu sunt ocupate cu stiloul. Şi aşa astăzi se naşte un ventilator confecţionat dintr-un motoraş mic de jucărie, o baterie de 3,5 volţi, o riglă pe post de elice, pentru ca zilele călduroase de la şcoală să fie mai uşor suportabile, tot astfel cum telefonul nu va mai „muri“ pentru că ieri Răzvan a avut grijă să construiască un încărcător portabil pentru telefon, dintr-un transformator şi baterii de 9 volţi.
