Shakespeare al tuturor

După ce trupele de teatru din Marea Britanie, Ungaria, Africa de Sud şi Beijing au încântat publicul craiovean în cadrul serilor celei de-a IX-a ediţii a Festivalului Internaţional Shakespeare, sâmbătă, 26 aprilie, e rândul actorilor Teatrului „Vaghtangov“ din Moscova. Ei vor urca pe scena Operei Naţionale Craiova, de la ora 19.00, pentru a aduce în faţa publicului spectacolul „Măsură pentru măsură“, în regia lui Yuri Butusov.
Duminică, 27 aprilie, Festivalul Internaţional Shakespeare ajunge şi la Teatrul „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu, unde se va juca de la ora 19.00 piesa „Iulius Caesar“ de către actorii Teatrului Dramatic din Erevan (Armenia). Este dificil să răspunzi la întrebarea: Cine joacă rolul-cheie, eroul, în tragedia shakespeariană „Iulius Cezar“? Să fie Cezar conducătorul etern, veşnicul similar Brutus, veşnicii dezertori Casca, Decius, Cassius, Antonius? Fiecare din aceste identităţi primeşte o moralitate ce atinge o măiestrie psihologică absolută. Prin arta sa, însă, regizorul Armen Khandikyan ridică un văl şi arată audienţei natura internă permanentă şi meritele tuturor eroilor lui Shakespeare (fie ei mari sau mici), fără excepţie, reuşind printr-o cale misterioasă o conexiune a publicului la întreaga tragedie umană shakespeariană ce nu are nici început, nici sfârşit.
Dacă publicul din Târgu Jiu va descoperi lumea shakespeariană prin intermediul personajlor din „Iulius Caesar“, la Craiova, în sala „Amza Pellea“ a Naţionalului craiovean, de la ora 20.00, spectatorii vor fi părtaşi la „Comedia erorilor“, graţie interpretării Companiei „Propeller“ din Marea Britanie, căci această ediţie aniversară este, după cum declara Emil Boroghină, preşedintele Fundaţiei Shakespeare, „o ediţie preponderent britanică“.
„Comedia erorilor“, „jucată cu vervă“ este transpusă într-un stat modern din America Latină, unde capul guvernului poartă pistol, iar populaţia locală iroseşte lungi după-amiezi cântând muzică şi având relaţii ilicite. Piesa este tehnic o farsă, dar unul dintre cele mai interesante aspecte ale sale este cât de dureroasă poate fi uneori, şi cât de des publicul este invitat să râdă de nenorocirile altora: bătăile repetate pe care le primesc cei doi Dromio sau sentimentul de trădare maritală al Adrianei. Încă o dată, Shakespeare reuşeşte dublu: scena în care Adriana îşi varsă resentimentele asupra unui Antifol greşit este un exemplu perfect de comedie a confundării, a greşelii, dar în acelaşi timp se simte şi empatie faţă de nefericirea ei.
Temele shakespeariene perene fac în aceste zile deliciul publicului graţie interpretării renumitelor trupe de teatru. Să se ridice, deci, cortina!