http://www.youtube.com/watch?v=eMF-je4azj0
Ştefăniţă Trenovici, un băiat de 19 ani, trăieşte un adevărat calvar. În urmă cu patru ani şi jumătate şi-a pierdut vederea din cauza unei tumori cranio-cerebrale. Pentru a-l salva, tatăl său a vândut apartamentul din Craiova şi a renunţat la locul de muncă ca să poată avea grijă de el. Acum trăiesc într-o casă de chirpici la ţară, într-o sărăcie lucie. Uneori nici nu au ce mânca pentru că trebuie să dea banii pe consultaţii şi tratament.
Când a descoperit că nu mai vede, Ştefăniţă era elev la Şcoala nr. 16 din Craiova. Avea 14 ani. Îşi aduce aminte şi astăzi cum a început să-şi piardă văzul. „Cu ochiul stâng începusem să văd în ceaţă. Într-o zi m-am împiedicat de o piatră la ţară şi mi-am dat seama că nu mai văd deloc cu acel ochi. Nu a mai durat mult şi mi-am pierdut vederea şi la celălalt ochi“, a spus băiatul. A mers la Spitalul Judeţean din Craiova, de unde a plecat cu recomandare la Bucureşti. Acolo a fost operat şi a făcut citostatice pentru ca tumora să nu mai recidiveze. Tatăl său ţine cu orice preţ să-şi vadă copilul sănătos, aşa că nu a renunţat să respecte recomandările medicilor. „Mergem de câteva ori pe lună la spital la Craiova pentru analize şi tratament, şi de două ori pe an la Bucureşti, ca să vedem exact stadiul bolii“, spune Gheorghe Trenovici.
A apărut din nou speranţa
Boala l-a îndepărtat pe Ştefăniţă de şcoală, căci nu a mai putut frecventa cursurile. Acum stă într-o casă de chirpici în localitatea Sârsca, judeţul Dolj, la 30 de kilometri de Craiova. Nimeni nu îi mai trece pragul, deşi avea mulţi prieteni. „Mai veneau pe la mine, când locuiam în Craiova, dar cu timpul m-au uitat toţi. Nici aici în sat nu am putut lega prietenii. Cei de vârsta mea nu mă bagă în seamă pentru că eu nu pot fi activ ca ei, pentru că nu văd“, a spus cu tristeţe Ştefăniţă. Îşi petrece ziua stând mai mult în patul înconjurat de icoane, ascultând ştirile de la televizor sau radio. Îşi respectă tratamentul şi se roagă mereu să-şi recapete vederea. Şi se pare că există speranţe de vindecare în cazul lui. De ceva vreme, a început să vadă puţin cu ochiul stâng. „În ianuarie trebuie să ne ducem la Bucureşti pentru noi investigaţii. În funcţie de rezultate, am putea merge la Cluj sau în străinătate pentru o operaţie în urma căreia să-şi recapete vederea“, a spus cu entuziasm tatăl băiatului. Dar apoi îşi aminteşte că lucrurile nu se rezolvă aşa uşor. Banii sunt o problemă. „Ne descurcăm foarte greu pentru că el are o pensie de handicap de 280 de lei, iar eu primesc un ajutor de la primărie de 560 de lei. Nu mai am serviciu pentru că nu am posibilitatea să plec de acasă, deoarece Ştefăniţă nu vede. Iar banii îi dăm mai mult pe vizite medicale şi pe tratament. De ceva timp m-am îmbolnăvit şi eu. Când am fost la Bucureşti cu el ca să-l operez, am dormit multe nopţi în maşină pentru că nu aveam alte posibilităţi şi de la frig am făcut astm. Acum trebuie să iau şi eu tratament. Pentru mâncare mai rămân 100 de lei pe lună. Vara ne mai descurcăm, că mai punem legume în grădină. Acum însă e mai greu… Mai luăm pe datorie de la magazin“, mărturiseşte Gheorghe Trenovici. Iarna este greu şi cu căldura. Tatăl şi fiul locuiesc într-o singură cameră şi se încălzesc la un godin, iar câteodată mai bagă în priză un reşou.
Gânduri de Sărbători
Povestea lui Ştefăniţă a fost descoperită mai întâi de reprezentanţii organizaţiei Salvaţi Copiii Craiova, care de Sărbători le mai trec pragul pentru a le duce alimente. De câteva săptămâni, despre acest tânăr au aflat şi elevii de clasa a III-a de Colegiul Naţional „Carol I“ din Craiova, care au strâns alimente şi au trecut ieri pe la el ca să-l cunoască şi să-i ofere un mic sprijin. „Am aflat despre acest caz după ce ne-am implicat în acţiunea de voluntariat iniţiată de Salvaţi Copiii pentru dotarea cu incubatoare a spitalelor din Segarcea şi Craiova. Copiii au fost în mall şi au făcut campanie pentru această cauză. Acolo au aflat şi despre Ştefăniţă şi, sensibilizaţi de ceea ce i s-a întâmplat, atât ei, cât şi părinţii şi cadrele didactice ale colegiului de la clasele a III-a au hotărât să-i facă o mică bucurie de Sărbători“, a precizat Elena Brătan, învăţătoare la clasa a III-a C. Vizita i-a adus zâmbetul pe buze lui Ştefăniţă şi încrederea că nu a rămas singur. „De Crăciun cred că va fi frumos. E o zi în care o să fiu vesel“, a spus tânărul. Se gândeşte să împodobească un brad şi speră ca Moş Crăciun să îi treacă pragul. „Şi anul trecut am făcut bradul. De fiecare dată mă rog să am sănătate şi să pot vedea din nou. Dacă ar fi să mă gândesc la alte cadouri, cred că mi-ar plăcea să am şi un laptop sau o tabletă pentru nevăzători, să mai pot comunica, pentru că mi-e foarte greu. Stau singur în această cameră şi de multe ori mă plictisesc“, spune Ştefăniţă. Cei care vor să îl ajute îl pot găsi în căsuţa sărăcăcioasă din Sârsca. În zilele următoare, tatăl său va deschide şi un cont bancar pentru cei care vor să-l ajute pe băiat să-şi continue tratamentul şi, poate, chiar să meargă la operaţie pentru a-şi recăpăta vederea.
