http://www.youtube.com/watch?v=-ylZ1WR3yOs
La Seaca de Pădure, localnicii muncesc din greu pământul şi cresc animale pentru a-şi asigura traiul. Comuna s-a schimbat faţă de cum era în trecut, are apă curentă, asfalt, iluminat public, o şcoală modernă. Seaca de Pădure este comuna din care tinerii pleacă şi în care bătrânii se întorc.
Drumul curge lin printre colinele dinspre vest ale judeţului Dolj, casele aşezate în coasta dealului se rânduiesc şi ele de-a lungul drumului. Sunt modeste, cu cerdacul închis în geamlâcuri, care scânteie în soarele rece de iarnă şi amintesc de culele boiereşti din zonă. Trecem de satul Voita şi ajungem în Răchita de Sus, una dintre cele trei localităţi ale comunei Seaca de Pădure, cunoscută din vechime ca Siliştea Seacă. „De la Siliştea Seacă până în obârşie mai întâi hotar cu Siliştea Bucoviciorului, Vardiniţei, Calnovul (Cleanovul) şi apoi hotar cu Sălcuţa ca să le fie ocină în Sălcuţa, din jos, până la Gura Vlădăşelului şi din sus de Siliştea Seacă“, se arată în Hrisoavele Domneşti (la 12 iulie 1535 şi 17 aprilie 1540). Întinderea comunei şi populaţia situează localitatea între aşezările doljene mici. Puţinii tineri rămaşi aici cultivă pământul şi cresc animale cât să-şi ducă existenţa. Cei mai mulţi au fugit la oraş, că este traiul mai uşor şi îşi găsesc un loc de muncă. Au rămas bătrânii, iar alţii s-au întors în localitatea de baştină. Edilul-şef recunoaşte cu regret că aici, la Seaca de Pădure, nici prunci nu mai sunt ca altă dată. „Populaţia este îmbătrânită, din totalul de 1.150 de persoane 63,8% sunt vârstnici, doar 2% sunt copii cu vârste cuprinse între 0 şi 15 ani. Anul acesta avem înregistrată o singură naştere în localitate. Tinerii fug la oraş, în comună au rămas doar bătrânii, cei care ies la pensie se întorc la casa bătrânească. Cei care au rămas muncesc pământul, cresc animale“, spune primarul Săndică Osiac.
Totuşi, comuna s-a schimbat, nu mai este cea din vremurile trecute, când uliţele satelor erau desfundate, „de nu puteai merge cu piciorul“, apa nu mai este scoasă cu greu din inima pământului, pentru că izvoarele sunt şi la 40 m în adâncuri, negura nu mai sălăşluieşte peste tot. „Prin comună trece drumul judeţean care face legătura cu Cleanovul din Mehedinţi. Avem asfalt, o mare realizare, ne-a ajutat foarte mult. Avem apă curentă din 2007. Apa este bună, ne spuneau cei de la Direcţia Sanitară că este ca apa plată. 240 de gospodării au pompe în curţi. Cu iluminatul public nu avem probleme, ne-am îngrijit să avem bani pentru plată, fiindcă în comună sunt oameni în vârstă şi pe timp de noapte este necesar să fie luminate cele trei sate: Seaca de Pădure, Veleni şi Răchita de Sus“, spune primarul Osiac.
Pregătiri de iarnă
Pentru că iarna a început, administraţia locală a luat măsuri, primarul este ocupat cu un proiect pentru achiziţionarea unui buldoexcavator atât de necesar iarna la deszăpezire, iar vara la decolmatări şi la alte lucrări care se ivesc prin comună. „Pentru iarna aceasta am achiziţionat 30 de tone de nisip. Parte din el e aşezat pe marginea drumului. La intrarea în satul Veleni avem probleme iarna pentru că este pantă şi maşinile urcă greu. Avem înţelegere cu localnicii care deţin utilaje ca să ne sprijine la deszăpezire, pentru asta le plătim combustibilul. Ne orientăm după orele lucrate şi le dăm motorină“, explică primarul.
Avem clase suficiente, copii nu sunt
În imediata vecinătate a primăriei, impunătoare în contrast cu celelalte clădiri din zonă, se află şcoala. Cu porţile larg deschise, instituţia îşi aşteaptă, parcă, elevii, care „întârzie“ să apară pentru că, din păcate, la Seaca de Pădure copii sunt puţini. La şcoală învaţă doar 91 de elevi, cinci-şase în fiecare clasă. Unitatea de învăţământ poartă în prezent numele unui fost director, Opsichie Cazacu. „Aici învaţă, la simultan, 91 de copii. Pentru că sunt puţini, îi grupăm, clasa 0 cu clasa I şi a II-a, a III-a cu
a IV-a. Aceeaşi situaţie o avem şi la gimnaziu. Copiii au dorinţa de a veni la cursuri, nu absentează, nu abandonează şcoala, dar numărul lor este din ce în ce mai mic pentru că în comună nu prea mai sunt familii tinere, nu mai sunt copii. Noi am încercat să avem condiţii, şcoala este renovată, asigurăm transport cu microbuzul în cele trei localităţi ale comunei. Săli de clasă sunt suficiente, copii nu sunt. Cei pe care îi avem sunt elevi buni. Mai greu este când termină şcoala, părinţilor le este greu să-i susţină la liceu la oraş. Nu sunt bani, nu sunt condiţii materiale“, explică directoarea şcolii, Tinca Enache.
Într-o clasă mare, nou-renovată, o mână de elevi sorb vorbele învăţătoarei lor. O fetiţă din prima bancă fâlfâie deasupra capului o coală de hârtie. Este lucrarea ei, care a fost notată cu 10.
Tinerii pleacă, bătrânii se întorc
Puţini sunt tinerii care rămân în comună. Cei care aleg să nu părăsească satul natal cred în frumuseţea şi sănătatea vieţii de la ţară. Un astfel de fiu al satului, care nu a plecat din Seaca de Pădure deşi are un loc de muncă în Craiova, este şi Cristian Barbu, de 28 de ani. „Locuiesc aici şi fac naveta. Stăm la ţară, creştem animale, păsări, este mai frumos, nu avem stres, nici maşini foarte multe, toxicitate, praf. Avem mai multă libertate. Aici sunt îmbunătăţiri, asfalt, avem apă curentă, localitatea este schimbată faţă de cum era înainte. Am înţeles că vor să facă şi canalizare. Eu unul nu aş da ţara pe oraş, aici am familia, am o fetiţă de 12 luni şi parcă altfel creşte. Într-adevăr, am mai avea nevoie de cablu, de internet, să fie condiţii cât de cât apropiate de oraş. Le avem şi pe astea pe telefon, dar preţul este ridicat faţă de ce am avea pe cablu“, povesteşte Cristian Barbu, localnic din Seaca de Pădure.
Vecinul lui de pe uliţă este un pensionar care a ales să se reîntoarcă în satul natal. Şi ca el sunt mulţi alţii, care aleg să revină acasă să muncească pământul părinţilor, să se ocupe cu creşterea păsărilor şi animalelor. „Sunt pensionar şi m-am retras la ţară, mi-am făcut casă în comună şi am revenit în localitatea natală. Nu pot sta la oraş, am de muncă, aici este aer curat, mai creşti o pasăre, un porc. Localitatea a evoluat enorm, înainte nu intrai pe aici decât cu tractorul. Acum avem apă, avem asfalt, lumină stradală. Ar fi bine să avem şi canalizare“, afirmă Costică Ionaşcu.
Din învăţător, agricultor
La Seaca de Pădure, oamenii lucrează pământul pe parcele mici, de 10-20 de hectare, cât să-şi susţină gospodăria, iar surplusul îl comercializează pentru un câştig bănesc. Ograda lui Ştefan Buşe este ticsită cu animale şi păsări, tot ce poţi găsi la casa unui gospodar: vaci, porci, cai, iepuri, curci, găini, bibilici, raţe, gâşte, porumbei. După ce a fost 44 de ani învăţător în sat, s-a pensionat şi a schimbat condeiul cu sapa, apucându-se de agricultură. Împreună cu familia a achiziţionat utilaje agricole şi acum este un mic fermier. „Am fost 44 de ani învăţătorul satului, iar acum sunt pensionar şi mă ocup cu agricultura. Am vaci, porci, iepuri, cai, păsări de tot felul, cultiv pământul, am 20 ha de teren. Pun grâu, porumb, ovăz, floarea-soarelui. Avem tot ce ne trebuie, iar surplusul îl vindem. Lucrăm cu toată familia. Avem toată gama de maşini agricole: tractor, plug, disc, semănători, instalaţie de ierbicidat, remorcă, cositoare, greblă, presă de balotat, cisternă. Cu pământul şi animalele este muncă la foc continuu, altfel nu se poate“, este de părere Ştefan Buşe.
Pentru crescătorii de animale din comună, primarul are un plan: fiindcă oamenii nu au unde să vândă laptele, el intenţionează să facă o asociaţie a crescătorilor de animale şi să achiziţioneze cât mai curând un tanc pentru răcirea laptelui. „Oamenii nu au unde să vândă laptele, firmele de procesare spun că este departe şi nu vin până la noi. Cel mai apropiat centru de procesare este la Breasta. Există o ordonanţă în care se prevede că primăriile pot să colaboreze cu crescătorii de animale, să se organizeze şi să facă achiziţii. Noi vrem să achiziţionăm un tanc de răcire, şi vom cere sprijin de la APIA“, explică primarul.
