Într-un articol apărut în Arhivele Olteniei din1924, Constantin J. Karadja reproducea câteva straie româneşti din vechime, adevărate opere de artă vestimentară
Articolul se deschide cu fotografia unui călăreţ din Muntenia, luată dintr-o carte din 1575, iar autorul, Constantin J. Karadja, spune că „vom atrage atenţia că acest călăreţ este reprezentat în mod invers, adică artistul a gravat placa de aramă întocmai după desenul original, în loc de a-l răsturna cum ar fi trebuit. Astfel vedem de fapt partea stângă a călăreţului, măcar că pare a purta scutul pe umărul drept“.
Scuturi acoperite cu piele de porc sau de vită
Costumul era împrumutat, în parte, din Turcia, (tunica omului şi harnaşamentul calului), „deşi căciula e românească sau slavă şi scutul unguresc – un amestec din răsărit şi apus ca întreaga noastră cultură. Harnaşamentul este foarte bogat. Luxul în această privinţă era foarte mare pe timpul acela, mai ales în Orient. […] Una din părţile cele mai interesante ale costumului este, fără îndoială, scutul. Este de timp curat unguresc. Mai multe de acest fel erau expuse la Budapesta în 1896, din colecţiunile Împăratului Apostolic. Toate sunt făcute de lemn şi acoperite cu pergament, piele de porc sau de vită, întins peste un strat de ipsos şi fixat cu ţinte de aramă. Ornamente sau figure eraldice erau adâncite, totul fiind de obicei aurit“.
Leul înfăţişat pe gravură nu era uşor de explicat. „Măcar că avem exemple ca acest material eraldic să fi fost întrebuinţat într’o formă sau alta în armoariile domnilor munteni şi ai Ardealului, cred că n’ar fi imposibil ca leul acesta să fie o fantezie a artistului, dacă n’ar fi cumva marca vre-unui boier muntean“. Ca arme, călăreţul nu pare să fi avut decât o lance şi, poate, un pistol în brâu – sabie, nu.
Costume de soldaţi şi de boieri
Descrierea unui alt personaj arătat şi el în acelaşi articol, un soldat turc, spune că oamenii lui „Constatin Şerban Voevod în anul 1657 încălecau caii frumoşi turceşti, ofiţerii fiind îmbrăcaţi în haine felurite, unii în zale, alţii cu piei întregi de leopard, panteră şi tigru, alţii purtând pene lungi şi împestriţate ca nişte aripi de vultur, totul în sunetul flautelor şi ţimbalelor“.
Un ultim personaj inedit prezentat de Constantin J. Karadja este un boier. Fotografia cu straiele acestuia venea dintr-o cărticică ce conţinea o colecţie de miniaturi, de costume orientale pictate pe pergament, aparţinând unui anumit baron Rălamb. Acesta o adusese cu sine între alte comori adunate de el în cursul călătoriilor. „Nu putem găsi mare frumuseţe la boierul înfăţişat în mod stângaciu de artistul oriental. Interesant este însă să comparăm acest document unic cu celelalte păstrate de pe acest timp. Ne gândim la miniaturile reproduse de D.N. Iorga tocmai în aceiaş vreme, precum şi la numeroasele portrete ctitoriceşti pe pereţii bisericilor noastre“.
Boierul purta „un caftan căptuşit şi gulerat de ermină, formând la spate ca un fel de pelerină, coborând până la coate. Costumul este identic cu cel al lui Constantin Brâncoveanu dela Hurez, dovadă în plus de exactitatea costumelor în picturile noastre bisericeşti“.
Portul acestor straie s-a pierdut mai târziu, unele reducându-se la un simplu guler îngust în jurul gâtului şi renunţând-se la artificii în cazul celorlalte costume. Noroc că vechile cărţi şi reviste nu s-au pierdut şi, astfel, îi putem studia şi noi pe cei care ne-au lăsat ca moştenire istoria.
