Craiova văzută cu peniţa

Două manifestări plastice petrecute în două marţi consecutive: desenatorul, pictorul, acuarelistul şi nu în ultimul rând profesorul Pascu-Gheorghe Alexandru a vernisat în 25 octombrie o expoziţie de desen şi acuarelă la Casa de Cultură a Municipiului Craiova şi pe 1 noiembrie o expoziţie de pictură şi desen la galeria „Arta“ a Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Craiova. Evenimentele nu au trecut neobservate şi au adus surprize. Numitorul comun al celor două expoziţii a fost desenul. Nu orice desen, ci desen în peniţă inspirat en plein air craiovean, cu clădiri monumentale vechi sau noi, cu străzi şi intersecţii care scot în evidenţă o frumuseţe de cele mai multe ori neobservată de localnicul grăbit. Şi mai mult, ca orice grafică respectabilă, autorul şi-a adunat micile bijuterii între copertele unui album ce a apărut la Editura Aius cu titlul „Pelegrin prin Craiova“, cu prefaţă semnată de Florin Rogneanu. În momente în care pe piaţa locală aproape că au dispărut cărţile poştale ilustrate, aşa cum remarca artistul, desene de dimensiuni diferite, realizate în tehnici diverse şi pe suporturi originale, se găsesc în toate oraşele mai mari sau mai mici ale Europei, cu potenţial turistic foarte mare sau modest. În consecinţă, efortul artistic făcut de Pascu-Gheorghe Alexandru este deocamdată unic în Craiova şi cu atât mai special, mai demn de remarcat. Desenele sunt făcute direct după natură, nu după fotografii sau altfel de modalităţi de a intermedia imaginea între realitatea ei fizică şi reflectarea pe suprafaţa desenată. Iată mai jos o înşiruire a obiectivelor transformate de desenator în opere de artă, ca şi o posibilă motivaţie a alegerii acestora.
Un detaliu din faţada Primăriei de azi ce fiinţează în singura clădire proiectată şi realizată în Craiova de marele arhitect român Ion Mincu ca Banca Comerţului, iniţialele BC se regăsesc şi azi pe cele patru scuturi ornamentale de la intrarea principală, ca şi în centrul gratiilor forjate de la ferestrele primului nivel al instituţiei.
Universitatea a fost construită ca Palat al Justiţiei. În subsolurile acestei clădiri impozante au fost deţinuţi ţăranii participanţi la mult trâmbiţata de propaganda comunistă Răscoală din 1907, iniţiată în Moldova şi ajunsă pe meleagurile olteneşti.
Detaliu de faţadă la Muzeul de Artă găzduit de Palatul „Jean Mihail“. Construcţia a fost comandată la începutul secolului XX de către Constantin Mihail, unul din marii bogaţi ai vremii. Legenda spune că a vrut să acopere clădirea cu monede de aur, dar regele i-a condiţionat aprobarea de așezarea lor în dungă… A murit înainte să-şi vadă palatul gata, dar a rămas moştenire celor doi fii.
Judecătoria fiinţează în Palatul „Glogoveanu“, important cel puţin pentru că aici Tudor Vladimirescu a lucrat o perioadă pentru boierii Glogoveni şi pentru că l-a adăpostit pe Regele Carol I, venit la Craiova cu mai multe ocazii: ca proaspăt Domnitor, în trecere prin oraş către fronturile de luptă în Războiul de Independenţă sau drept conducător al armatei, cu prilejul unor manevre militare.
Mutarea scaunului Băniei de la Strehaia la Craiova în 1495, în casa Craioveştilor, a însemnat naşterea a ceea ce numim azi Casa Băniei, sediul administrativ şi nu numai al judeţelor Munteniei din dreapta Oltului de atunci. După neamul domnitor al Basarabilor, între Carpaţi şi Dunăre, neamul Craioveştilor a fost al doilea ca importanţă. În 1699, Constantin Brâncoveanu a adus construcţia aproximativ în forma pe care o vedem azi. Între 1716 şi 1737, această clădire a fost sediul administraţiei impuse de Imperiul Habsburgic. Unii cârcotaşi, în special dintre cei care au văzut mai bine Ardealul sau chiar ţări din vestul Europei, regretă că n-au stat mai mult habsburgii pe-aici, că poate aveam mai puţine obiceiuri orientale împământenite: bacşiş, ciubuc, peşcheş etc.
Peisajul numit Str. N. Plopşor este dominat de volume curbe: turle (la Biserica Sf. Ilie), turnuri (la actualul sediu al BCR) şi balcoane (la blocul numit de craioveni „Ciufulici“). Dar subtilitatea informală constă şi în intrândurile ce flanchează banca amintită, respectiv străzile Olteţ şi Romain Rolland, fostă Copertari (care acum nu mai există ca fostă stradă comercială, cu aceeaşi valoare funcţională ca şi Lipscanii, cu care era paralelă).
Biserica Madona Dudu, cea mai impunătoare construcţie ortodoxă din Oltenia, se spune că a fost ridicată pe locul unde a fost găsită într-un dud o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe.
La Intersecţia Filantropia este clădirea din colţul actualelor străzi Amaradia în stânga şi Constantin Brâncuşi în dreapta, unde era până la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial cârciuma lui Dinu, în spatele căreia acesta a ridicat la roşu locuinţa, clădirea cu două niveluri, azi sediul Societăţii de Asigurări Astra. Câteva case mai sus, pe Constantin Brâncuşi, se află actualele licee CFR şi Agricol, ambele martore ale vremurilor de excelenţă. Primul a fost sediul Liceului Militar Craiova, printre ai cărui elevi se numără orfanul de tată, elevul fruntaş care l-a ales pe Eroul Necunoscut dintre eroii de la Mărăşeşti spunând „Acesta este tatăl meu!“. În ceea ce priveşte al doilea liceu, fosta Şcoală de Arte şi Meserii din Craiova este cea care l-a dat ţării şi lumii pe Constantin Brâncuşi, părintele sculpturii moderne.
Piaţa Elca, aşa cum o numeşte artistul, este de fapt Piaţa Veche aflată pe locul fostei Pieţe Elca, situată la rândul ei pe locul fostului târg al Craiovei, mutat de pe acest amplasament în urmă cu vreo trei sute de ani. Dar Piaţa Veche va dispărea şi ea pentru că terenul a fost retrocedat fostului proprietar, care l-a vândut unor investitori. Punct.
Desenul intitulat Parcul Romanescu are în prim-plan un parapet de pod ce deserveşte o alee pietonală. Parapetul pare a fi din lemn, dar este făcut din beton armat. Este prima utilizare a acestui material de construcţie în Craiova şi a fost realizată în 1903 de Gogu Constantinescu, cum avea să spună Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Artă craiovean la vernisajul primei expoziţii a lui Pascu-Gheorghe Alexandru de care am amintit. Gogu Constantinescu a fost şi el fiu al urbei, a absolvit Liceul „Carol I“ şi a ajuns savant în panteonul mondial ca inventator al sonicităţii.
Calea Unirii (actuală). Hotelul Minerva, construcţie celebră pe care o amintim pentru că aici îşi acompania cântecele ce aveau să devină şlagăre Ion Vasilescu şi nu de puţine ori interpreţi au fost craioveanca Ioana Radu sau Maria Tănase.
Calea Unirii (veche) sau Uliţa Mare era axul central al Craiovei de altădată şi nu numai de altădată. Era străjuită de mai multe palate aparţinând boierimii locale, de impunătoarele sedii ale Prefecturii şi Băncii Naţionale şi de o puzderie de magazine de lux sau prăvălii de mâna întâi. În zona centrală din Calea Unirii plecau spre răsărit actualele străzi Al. I. Cuza, Olteţ, Romain Rolland, Lipscani şi Kogălniceanu. Străzile aveau mică distanţă între ele. Fiecare latură stradală avea o salbă de case negustoreşti, cu câţiva metri lăţime la trotuar, suficienţi pentru o uşă de intrare şi o vitrină, iar la etaj locuinţa negustorului. Nu era loc de curte pentru că metrul pătrat de pământ aici era extrem de scump. În peisajul surprins de Pascu-Gheorghe Alexandru se observă caldarâmul, strada fusese pietruită încă de prin 1840, o birjă trecând prin faţa Hotelului Minerva, dar şi un ţăran ce căra în cobiliţă produse de vânzare (zarzavaturi?, iaurt?).
Prefectura, Piaţa Mihai Viteazu, Piaţa Carada, Ciuperca veche, Ciuperca nouă, Valea Roşie şi Str. Silozului sunt alte peisaje urbane ce întregesc reuşitul album „Pelegrin prin Craiova“.