Oameni de ieri, cu rost, înalt sau modest, dar curat şi cinstit în viaţa şi civilizaţia Craiovei, sunt personajele unui tablou vivant, cu un farmec aparte.
Comerţul – o îndeletnicire fundamentală pentru societatea de consum – transforma Craiova de altădată, în perioada interbelică, într-o lume multicoloră. Vom face o călătorie imaginară, ajutaţi de documentele vremii, pe străzile comerciale ale Craiovei.
Un loc aparte în lumea boemă l-au deţinut frizeriile, unde – pe lângă „fercheziurile“ de rigoare se petreceau, aşa cum ne informează lucrarea „Craiova, mon amour“, „dezbateri politice“, lecturi cu voce tare, recitaluri, mai mult sau mai puţin poetice, uneori chiar şi mărunte, neprevăzute petreceri. „Maria şi Traian Pandelescu erau renumiţi pentru «ondulaţiunile cu noul aparat Wella»; Iosif Weind avea scris pe firma sa «serviciul promt, curtoazie perfectă»; «regele ondulaţiunilor perfecte» – Ştefan – şi-a făcut cărţi de vizită speciale, în care a încrustat acest «supranume»; Iosif Weindorfer practica zelos sistemul «abonamentelor pe cartelă». Plăcuţi şi preţuiţi pentru modul în care îşi serveau clienţii şi animau atmosfera în saloanele lor mai erau Tiberiu Gelep, Dellakeza, Cojocaru, Lăpuşneanu, August, Max Ferthbuch, Chiriţă, Gagur, Stan Marin, Tiru, Păuniţă, Enrico şi celebrul Vasilescu Micky -Mouse“.
Povestea unor locuri cu oamenii săi merge mai departe.
Încălţările de tot felul – cu scârţ sau fără scârţ, dar trainice şi arătoase – erau, cu deosebire, apanajul unor meşteri, cizmari neîntrecuţi: Filips Schlesinger, care „vopseşte chiar şi în culori“, Johann Schuster, medaliat cu aur la Expoziţia naţională din 1898, Victor Ivănescu, care lucra pentru fotbaliştii de la Generală, Craiu Iovan, Rovine – Griviţa şi FC Craiova, Ionel Văduva, „la Dobromireanu, venit din satul său care i-a dat nume şi faimă“, Moritz Grumberg, Fraţii Starck.
În schimb, încălţămintea de-a gata se găsea la discreţie în magazinul lui Ilie Chintescu, „La Mihnea Vodă“, dar şi în somptuosul magazin „La Mociorniţa“.
Pe de altă parte, cei mai recunoscuţi pielari şi tăbăcari erau Milos Leonte, D. Gheorghiu, Teodorescu – Bârzea, Vasile Trană, Ion Păunescu, Ştefan Florescu…
Existau şi magazine de bijuterii şi daruri ocazionale, „fără de preţ“, care puteau fi achiziţionate de la Otakar Pasek, Moisi A. Mendell şi Feyngold. Clientul putea alege dintre verighete şi inele, ceasornice Longines, tacâmuri de masă în aur şi argint, produse de Phorzeim.
Şi dacă vreuna dintre bijuteriile care măsoară timpul se defecta, nea Tănase Păsat, Constantin Niculescu, Adolf Ebner, Gh. I Marionescu de la „Cronos“ găseau leacul potrivit.
Locuri de ieri, în poveşti de azi
Cum bucuriile trebuia imortalizate nu numai pe „pelicula gândului“, ci şi pe cea fotografică, diversele sărbători ale oamenilor erau puse sub luminile „cutiei magice“ de renumiţi fotografi craioveni. „La 1 octombrie 1907, experimentatul Krauss a realizat la Craiova prima fotografie artistică, pregătindu-şi singur plăcile. Pe de altă parte, în strada Unirii, fotograful Dudinski avea un stabiliment special pentru «reproducţiuni», fiind primul care dispunea de «instalaţii electrice pentru fotografiat acasă». Executa, de asemenea, excelente «fotografii mărite în platinografie». Cu timpul, au apărut şi alte ateliere preţuite de «pozanţi»: «Omnia (Petrescu şi Teodoru)», «Foto Chaland», «Atelierul Rembrandt», de pe strad C.A. Rosetti, «Blomberg», «Glob»“, se menţioanează în „Craiova, mon amour“.
Era celebră în epocă florăria „Frey“, de pe strada Unirii, după numele unui francez care a lucrat pentru Parcul Bibescu.
Un paradis al comercianţilor şi clienţilor era şi Bazarul de Viena, care oferea încălţăminte şi al cărui proprietar era Emanuel David.
Nu aveai cum să nu remarci şi marele depou „La Lupu“, care dispunea de sticlărie, lămpi, faianţerie, porcelanuri, articole de menaj, vopseluri, uleiuri, bidinele, sfoară.
Pe strada Unirii se găsea şi salonul de mode „Mireasa“ al lui I.R. Davidescu.
Şi Maria Tănăsescu, modistă română, după cum se recomanda, avea atelierul tot pe strada Unirii, la numărul 39. „Cu ocazia unei serbări de 10 Mai, a confecţionat 500 de cocarde tricolore a câte 7,50 lei bucata“, se menţionează în documentele vremii.
Însetat după o asemenea călătorie interesantă, drumeţul prin acele vremuri se putea opri pentru a servi o bragă răcoritoare fie de la Aslan Ismail în răscruciul cel mic, fie la Maxut Isuf pe strada Alexandru Mahovary, la Abzi Imer pe strada Cuza Vodă, la numărul 194.
Şi dacă totuşi alegea să-şi potolească setea cu o bere, Basilescu trebuia să bată drumul până la Marele salon de bere cu acelaşi nume, unicul local familial la care se servea spumoasa fată blondă, în schimbul a 30 de bani halba, 20 de bani ţapul, în acordurile Muzicii Regimentului 1 Dolj.
