Călătoresc des în Ardeal, la Cluj-Napoca. De cele mai multe ori am mers pe Valea Oltului. Am multe amintiri legate de râul Olt. Îmi place şi legenda legată de geneza râurilor Mureş şi Olt. Într-un an am fost în satul Comana de Jos, situat pe malul stâng al Oltului. În anul acela plouase mult şi Oltul ieşise din matcă. Apa ajunsese în livada casei bunicului Alexandru Furţea. Apa era de o palmă, iar merele căzute din pomi pluteau aproape nemişcate. Pe stâlpul porţii de la casa bătrânească erau mai multe semne ce marcau nivelul la care, de-a lungul timpului, a ajuns Oltul revărsat. Dacă merg pe Valea Oltului, mă opresc sistematic la intrarea în defileul Oltului. Îmi place barajul construit aici, care transformă năvalnicul Olt din legendă într-un lac cu luciu liniştit ca în livada bunicului. Mulţi ingineri s-au ocupat de proiectarea şi construcţia barajelor, iar unul dintre ei a fost şi academicianul Cristea Mateescu.
Scurtă biografie
Cristea Mateescu s-a născut la 11 august 1894, la Caracal. Tatăl său a fost funcţionar, iar mama – casnică. A urmat şcoala primară în oraşul natal, apoi Liceul „Carol I“ la Craiova şi Liceul din Buzău. În 1913 a candidat la concursul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, reuşind să intre pe primul loc. A obţinut diploma de inginer în 1919 şi şi-a continuat pregătirea inginerească în Elveţia, printr-un stagiu efectuat în 1920 şi 1921, şi apoi în Franţa, printr-un stagiu efectuat în 1921 şi 1922. În aceste două stagii, susţinute financiar printr-o bursă de Academia Română, a studiat, în mod special, amenajarea căderilor de apă şi amenajarea lacurilor de acumulare destinate centralelor hidroelectrice. În Franţa l-a cunoscut pe profesorul Denis Fydoux, care i-a facilitat vizitarea mai multor centrale hidroelectrice, deschizând astfel drumul profesional al lui Cristea Mateescu.
Întrebări retorice
Imaginaţia mea poate merge departe şi mă pot întreba dacă inginerul Cristea Mateescu, născut la 15 km de Olt, îndrăgostit de amenajări hidrotehnice, s-a gândit că râul Olt va fi transformat radical pe o lungime de 350 km pentru a se construi 31 de centrale hidroelectrice, cu o putere instalată totală de 1.112,8 MW şi o producţie de 3.040,6 GWh/an.
Oare şi-a imaginat că la Râmnicu Vâlcea se va construi în 1974 o hidrocentrală al cărei baraj măsoară 34 m înălţime, alimentată dintr-un lac cu suprafaţa de 319 ha şi care acumulează 319 milioane de metri cubi de apă? Mă duce gândul la hidrocentrala de la Ioneşti, pusă în funcţiune în 1978, al cărei baraj are o înălţime de 14 m, alimentată dintr-un lac cu o suprafaţă de 466 ha şi un volum de 25 de milioane de metri cubi. Mă gândesc la hidrocentrala de la Turnu, construită în 1981, care are o înălţime de 44 m, iar lacul acumulează 13 milioane de metri cubi de apă într-un lac cu suprafaţa de 154 ha. Ce să mai spunem de hidrocentrala de la Drăgăneşti, construită în 1988, al cărei lac de acumulare are o suprafaţă de 1.000 ha şi se întinde până dincolo de podul de cale ferată şi podul rutier care traversează Oltul, acoperind plaja pe care odinioară copilul Cristea Mateescu se scălda şi se juca împreună cu ceilalţi copii de vârsta lui. Dar să nu uităm hidrocentrala de la Izlazul istoric, a cărei construcţie va începe foarte curând.
Răspunsuri certe
Nu ştiu dacă inginerul Cristea Mateescu şi-a imaginat toate astea, dar se ştie sigur că prima lucrare în domeniu a fost Uzina Electrică Sadu-Gorj şi că s-a făcut remarcat, în 1927, cu lucrarea „Amenajarea raţională a Ialomiţei superioare“. De alt-fel, a organizat şi condus pentru prima dată în România un serviciu pentru studiul hidroenergetic al râurilor Prahova, Ialomiţa, Târlung, Buzău-Bâsca, Siret. Se ştie sigur că a întocmit proiectul Uzinei Hidroelectrice de la Sadu V – Sibiu, cu baraj de anrocamente şi mască din beton armat, primul construit în România. Râul Sadu are istorie energetică. Iată câteva date. În 1896, a fost construită prima hidrocentrală de pe teritoriul ţării noastre, Sadu I. În 1907, se construieşte în amonte a doua hidrocentrală, Sadu II, iar în 1955 – hidrocentrala Sadu V, alimentată cu apa din Lacul Negoveanu, având un baraj de 62 de metri înălţime.
Se ştie sigur că inginerul Cristea Mateescu a participat la proiectarea barajului de la Valiug, construit între 1946 şi 1949, că a luat parte la proiectarea hidrocentralei de la Bicaz, construită între 1951 şi 1960. Se ştie sigur că a fost şef de proiect al Complexului Hidroenergetic Vidraru-Corbeni, construit între 1958 şi 1966. Spre bucuria profesionistului îndrăgostit de meseria lui, Cristea Mateescu a trăit să vadă sau să citească despre amenajarea hidroenergetică a Oltului superior începută în 1974.
Inginer la Electrica
După finalizarea studiilor, în 1922, a fost angajat la Societatea Anonimă Română „Electrica“, unde a lucrat până în 1926. În acest context vreau să menţionez că în august 1884 a fost pusă în funcţiune Uzina Electrică a Castelului Peleş, iar în 1899 a fost dată în funcţiune Hidrocentrala de la Sinaia, cea mai mare la vremea aceea de la noi din ţară. În 1898, s-a înfiinţat Societatea Română pentru Întreprinderi Electrice şi Industriale, care gestiona activitatea energetică din zona Prahova. Pe 11 mai 1901, aceasta îşi va schimba numele, devenind „Electrica“ Societate Română pe Acţiuni, iar în 1921 – „Electrica“ Societatea Anonimă Română. Aşadar, Cristea Mateescu şi-a început activitatea la una dintre cele mai importante societăţi hidroelectrice din România, devenită acum România Mare.
Cadru didactic
Rezultatele obţinute ca student, specializările făcute în Elveţia şi Franţa, dar şi realizările pe care le-a avut ca inginer l-au recomandat pentru activitatea didactică. Aşa se face că, începând cu 1926, a devenit asistent la cursul de mecanică raţională şi rezistenţa materialelor. În 1938, şi-a susţinut teza de doctorat cu tema „La résolution des systèmes hyperstatiques par deux méthodes récentes – critique et extension des méthodes Filipescu et Cross“ (Rezolvarea problemelor sistemelor hiperstatice prin două metode recente – critică şi extindere pentru metodele Filipescu şi Cross).
A devenit conferenţiar în 1939, apoi profesor în 1946. A predat mai multe discipline, printre care regimul şi amenajarea apelor, la Institutul de Construcţii din Bucureşti, aşa cum se numea atunci actuala Universitate Tehnică de Construcţii din Bucureşti. Trebuie menţionat că, timp de 14 ani, între 1950 şi 1964, a fost şeful Catedrei de hidraulică şi construcţii hidraulice. De asemenea, Cristea Mateescu s-a format ca inginer la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, aşa că în palmaresul său sunt incluse şi proiecte pentru construcţii civile celebre, cum este blocul „Asigurarea Română“ ARO-Patria din Bucureşti.
S-a stins din viaţă pe 14 iunie 1979, în Bucureşti, la vârsta de 85 de ani.
Personalitate complexă
A fost redactor-şef la revista Hidrotehnica. A colaborat la planul de electrificare a României. A fost preşedinte al Comitetului Naţional Român al Marilor Baraje în perioada 1957-1963. A evocat, în lucrările sale, personalităţile a doi ingineri români: Alexandru Davidescu şi Ion Ionescu. A fost ales ca membru corespondent al Academiei Române în 1955 şi a devenit apoi membru titular, în anul 1974.
http://gheorghe.manolea.ro
