În Craiova, colectarea selectivă a gunoiului, potrivit normelor europene, s-a dovedit un obiectiv greu de realizat. Din cauza nepăsării cetăţenilor, dar şi a indiferenţei autorităţilor se strâng la grămadă, în aceeaşi pubelă, resturile menajere, peturile, hârtia şi sticla.
Încercările Salubrităţii de a colecta selectiv gunoiul în Bănie au eşuat. Programele-pilot, din 2007 şi 2008, s-au dovedit inutile. Atunci, la 50 de platforme de gunoi din cartierele Calea Bucureşti, Brazda lui Novac, Craioviţa Nouă au fost aşezate containere speciale. Rezultatul a fost zero. În 2008, experimentul a fost reluat în zona caselor de pe străzile Nanterre, Siloz, Înfrăţirii, Calea Bucureşti. Debutul a fost promiţător fiindcă localnicilor li se dădeau saci de plastic în care, pentru început, să pună măcar peturile. S-au colectat 20 de tone de sticle din plastic, care zac şi azi la staţia de incinerare a Salubrităţii din Craiova. Din spusele directorului SPS, cantitatea strânsă şi preţul de achiziţie nu merită efortul strângerii selective a gunoiului.
„În Craiova, nu există o firmă mare de colectare a peturilor. Cele câteva societăţi care există pe plan local plătesc un preţ mic, trei-patru lei pe kilogram. Noi încercăm să încheiem un contract cu firma taiwaneză de la Buzău, GreenFiben, cel mai mare reciclator din România. Ei plătesc 100 de euro pe tonă pentru peturile albe şi 60 de euro pentru o tonă din cele colorate. Dar trebuie să asigurăm zece tone la fiecare transport. Pentru un contract cu o firmă din afară, trebuie să strângi mii de tone“, a declarat Sorin Ciobanu, directorul Serviciului Public de Salubritate. Hârtia şi sticla nu mai au căutare în perioada de criză.
Autorităţile locale şi reprezentanţii SPS spun că ar fi mai bine ca gunoiul să nu se mai strângă selectiv. În caz contrar, ar fi nevoie de două tipuri de maşini, două programe distincte, ceea ce ar ridica preţul colectării gunoiului, iar costul s-ar resimţi în buzunarul cetăţeanului.
Colectare la grămadă
Dezinteresul populaţiei de a aduna selectiv gunoiul este încurajat şi de metodele angajaţilor de la Salubritate. Zilnic vedem cum angajaţii Salubrităţii înghesuie în maşini tot ce găsesc la platforma de gunoi: resturi menajere, hârtie, sticlă, peturi, fier şi moloz. Fiindcă atâta timp cât nu există tomberoane speciale, gunoaiele şi resturile de la platformă sunt strânse la grămadă, în aceeaşi maşină, transportate la groapa de la Mofleni şi depozitate de-a valma. Abia aici se face o sortare, care este costisitoare. În prezent, mai sunt reciclate în centre mari doar peturile. Sticlele de plastic, de exemplu, se strâng direct din groapă, foarte murdare. Dintr-o tonă de peturi ies aproximativ 700 de kilograme de fibră.
Specialiştii susţin că acesta este motivul pentru care preţul reciclării în România este mai mare decât în alte ţări europene. Celelalte materiale, hârtia, fierul, sticla, în Craiova sunt achiziţionate la preţuri de nimic de mici societăţi sau persoane particulare. Nu există pe plan local societăţi care să recicleze aceste materiale. Din spusele directorului SPS Craiova, marii producători loviţi de criză şi-au pierdut interesul faţă de aceste materii prime, pe care le furnizează groapa de gunoi, astfel încât colectarea lor pe moment nu mai este rentabilă.
„Colectarea hârtiei este dificilă pentru că se degradează cel mai uşor, dozele de aluminiu nu mai au căutare, iar de sticlă nu mai este nimeni interesat pe plan local“, a adăugat Ciobanu. Acesta susţine că şi nemţii au ajuns la aceeaşi concluzie: gunoi la grămadă. Dar ei colectează în continuare selectiv.
Norme de depozitare
Până în 2013, România trebuie să colecteze selectiv şi să recicleze cel puţin 50% din gunoi, potrivit normelor UE. În prezent, la nivel naţional, reciclarea deşeurilor se face în proporţie de 10%, în timp ce în alte ţări europene se depăşeşte media impusă de UE, cum este cazul Germaniei, care a înregistrat 60%. Până în 2017, România trebuie să depoziteze şi să incinereze deşeurile menajere.
