Legile fondului funciar date după revoluţie au reuşit să-i învrăjbească până şi pe unii preoţi cu enoriaşii.
Casa unui mehedinţean, cumpărată de tatăl său în 1971 şi în care a locuit timp de aproape 20 de ani, este revendicată de preoţii Mănăstirii Vodiţa.
„Am acte, am câştigat o dată în instanţă, la Severin, apoi preoţii au făcut recurs la Craiova. Au minţit, nu ştiu ce au zis, şi acolo am pierdut procesul. Tatăl meu a cumpărat terenul în 1971, am act de vânzare-cumpărare, acte autentificate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin. Nu ştiu de ce le trebuie preoţilor atâta pământ pentru că şi aşa au destul. Dacă nu aveam casă în oraş, rămâneam pe drumuri“, a spus Valeriu Cean, mehedinţeanul care s-a judecat cu preoţii.
Mănăstirea Vodiţa s-a împroprietărit printr-o cerere adresată prefecturii judeţului.
„Preoţii au îngrădit că este terenul lor. Eu am grijă de vaci şi le duc la păscut. Am înţeles că au terenul până la Dunăre. Era plajă aici şi veneau oamenii. Acum e închis şi nu mai intră nimeni“, a spus Aurel Pâslă, cel care îngrijeşte vacile călugărilor de la Vodiţa.
Reprezentanţii Mănăstirii Vodiţa refuză orice comentariu despre pământuri. După zeci de încercări la interfonul Episcopiei Severinului şi Strehaiei, a ieşit un slujitor al bisericii să ne spună că lucrurile nu stau chiar aşa.
„Acel om poate să spună ce vrea el. Este punctul lui de vedere. Ne-a târât prin procese, de cinci ani nu mai termină cu acuzaţiile. Dacă avea acte, nu eram noi nebuni să îi luăm terenul. E treaba lui ce zice şi, oricum, nu îi ia nimeni casa. Noi avem acte doar pe teren. Nu mai vreau să spun nimic. Vă rog, am câştigat în instanţă şi asta e“, a spus părintele Zorilă de la Episcopia Severinului şi Strehaiei.
Oamenii susţin acum că reprezentanţii Mănăstirii de la Vodiţa au mai făcut o cerere prin care solicitau 100 de hectare de pădure din munte. Întortocheate sunt căile Domnului…
