Reţinerea acestuia duce Serbia cu un pas mai aproape de UE.
Radovan Karadzici, fostul lider politic al sârbilor din Bosnia, inculpat de justiţia internaţională pentru genocid şi crime de război, a fost arestat luni seară de serviciile secrete din Serbia după 13 ani în care a fost urmărit, s-a ascuns şi a reuşit să scape altor tentative de arestare. Radovan Karadzici era căutat pentru că, împreună cu generalul Ratko Mladici, fostul lider militar al sârbilor bosniaci, instigat la genocidul de la Srebrenica, localitate din estul Bosniei, unde aproape 8.000 de bărbaţi musulmani au fost eliminaţi în iulie 1995 în cel mai grav masacru din Europa după încheierea celui de-al doilea război mondial, informează NewsIn. Circa 50 de ultranaţionalişti, aparţinând mişcării Obraz, s-au adunat luni noapte în faţa clădirii tribunalului pentru a protesta faţă de arestarea sa, dar forţele de ordine desfăşurate erau de patru ori mai numeroase, potrivit imaginilor transmise de televiziunea B92, şi au reuşit în cele din urmă să-i disperseze pe manifestanţi fără a recurge la forţă.
Arestarea fostului lider politic al sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzici, ar putea accelera progresul Serbiei către UE, permiţând, în primul rând, intrarea în vigoare a unui acord crucial pentru apropiere, relatează AFP, preluat de NewsIn. „Această evoluţie a situaţiei ilustrează angajamentul noului guvern de la Belgrad de a contribui la pacea şi stabilitatea din regiunea Balcanilor şi reprezintă o etapă importantă pe calea apropierii Serbiei de Uniunea Europeană“, a declarat preşedinţia franceză a UE într-un comunicat.
„Este o evoluţie pozitivă, care va contribui la dreptate şi reconciliere durabilă în Balcanii de Vest. Aceasta dovedeşte hotărârea noului guvern sârb de a coopera deplin cu TPI (Tribunalul Penal Internaţional) pentru fosta Iugoslavie. Este, de asemenea, foarte important pentru aspiraţiile europene ale Serbiei“, a apreciat şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Responsabilii europeni au afirmat în repetate rânduri că ţara are capacităţile, în special administrative, de a implementa rapid reformele necesare pentru următoarea etapă a apropierii de Europa: obţinerea statutului oficial de candidat la aderare, ultimul pas înainte de lansarea negocierilor în acest sens.
„Un succes de proporţii pentru proeuropenii sârbi pe plan extern“
Arestarea lui Radovan Karadzici, inculpat de justiţia internaţională pentru genocid, este un succes răsunător al forţelor proeuropene sârbe, care reuşesc astfel să reducă influenţa ultranaţionalistă, la mai puţin de două săptămâni după ce au format noul guvern. Arestându-l, noul guvern sârb, format abia pe 11 iulie, graţie unei surprinzătoare alianţe a proeuropenilor preşedintelui Boris Tadici cu socialiştii fostului lider autocrat Slobodan Miloşevici, a avut nevoie de doar zece zile pentru a furniza o dovadă indiscutabilă a dorinţei sale de a colabora cu justiţia internaţională. Aceasta, în condiţiile în care fostul lider al socialiştilor, Miloşevici, a murit într-o celulă a Tribunalului de la Haga.
Arestarea lui Karadzici era cerută Serbiei pentru a putea adera la UE. Serbia mai trebuie să îi aresteze, în acelaşi scop, pe Mladici şi pe Goran Hadzici, fostul lider al sârbilor din Croaţia.
Însă, Partidul Socialist din Serbia (SPS), fondat la sfârşitul anilor ’90 de Slobodan Miloşevici, a preferat să stea la distanţă de arestarea lui Karadzici. Ministerul de Interne, condus de şeful SPS, Ivica Dacici, a declarat că nu a participat la operaţiunea condusă de serviciile secrete, aflate sub responsabilitatea Partidului Democratic al preşedintelui Tadici. „A survenit o schimbare odată cu formarea noului guvern: Serbia a decis să suprime obstacolele din calea revenirii sale în comunitatea internaţională“, a apreciat analistul Vojin Dimitrijevici.
Unul dintre principalii lideri ai ultranaţionaliştilor, Alexandar Vucici, secretarul general al Partidului Radical Sârb (SRS), a recunoscut şi el că se produce o schimbare, însă doar pentru a o deplânge.
Genocidul, o acuzaţie greu de dovedit
Genocidul, care defineşte crime comise „cu intenţia de a distruge, în totalitate sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios“, este cea mai gravă crimă prevăzută de Dreptul internaţional, dar şi una dintre cele mai greu de dovedit, comentează AFP. Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie a publicat în 1995 actul de inculpare vizându-l pe liderul politic al sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzici, ce conţine în special acuzaţia de genocid pentru masacrul de la Srebrenica. Uciderea a aproximativ 8.000 de adolescenţi şi bărbaţi musulmani la Srebrenica, în Bosnia, în iulie 1995, este singurul episod din războaiele din fosta Iugoslavie pe care TPI l-a calificat drept „genocid“. Curtea Internaţională de Justiţie, cea mai înaltă instanţă judiciară a ONU, a confirmat la sfârşitul lunii februarie că masacrul de la Srebrenica a fost genocid.
Genocidul a fost recunoscut însă în Dreptul internaţional abia în 1948, prin Convenţia ONU, care stipulează că atacurile grave vizând integritatea fizică şi mentală, crimele, supunerea intenţionată a membrilor unui grup la condiţii de existenţă care urmăresc să ducă la distrugerea lor fizică totală sau parţială, măsurile care au ca scop împiedicarea naşterilor într-un grup, transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul reprezintă genocid, dacă sunt comise cu intenţia de a distruge în totalitate sau parţial un grup naţional, etnic, rasial sau religios.
„Genocidul este o crimă foarte greu de dovedit din punct de vedere legal, pentru că trebuie să dovedeşti această intenţie“, a declarat Avril McDonald, expertă în Drept umanitar internaţional la Haga.
Până în prezent, TPI pentru fosta Iugoslavie nu a pronunţat decât o condamnare confirmată în apel pentru genocid, în aprilie 2004, în dosarul generalului sârb bosniac Radislav Krstici, pentru masacrul de la Srebrenica.
Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda (TPIR), cu sediul la Arusha, în Tanzania, a fost creat de ONU pentru a-i judeca pe principalii responsabili pentru genocidul din Rwanda, din 1994. Până în prezent, instanţa a pronunţat 28 de condamnări, dintre care 20 pentru genocid şi două pentru complicitate sau incitare. Potrivit ONU, masacrul din Rwanda s-a soldat cu aproximativ 800.000 de morţi, în special în rândul minorităţii tutsi.
