18 familii care locuiesc în trei sate din comuna vâlceană Roşiile riscă să-şi vadă casele înghiţite de pământ. De aproape trei ani, terenul a început să alunece, măturând gospodăriile care i-au stat în cale.
VÂLCEA. Oamenii din zonă povestesc îngroziţi că nu au mai avut niciodată probleme de acest gen. Nici unul nu-şi poate explica în ce fel s-a ajuns la această situaţie. O vină s-ar putea să o aibă cei care, după ce au fost împroprietăriţi cu păduri, au început să taie fără să se mai gândească şi la consecinţe. Unii au făcut avere din vânzarea lemnului, iar alţii au rămas pe drumuri. Acum au de suferit oameni nevinovaţi, care pot să-şi vadă agoniseala de o viaţă înghiţită de valurile de pământ care, cu fiecare secundă care trece, avansează neîncetat. În ajutorul sătenilor bătuţi de soartă au venit autorităţile locale alături de cele judeţene, formându-se o comisie de evaluare a dezastrului. Comisia a făcut cercetări la faţa locului şi s-a decis că „locuinţele nu prezintă siguranţă în exploatare şi, având în vedere amploarea fenomenelor de alunecare de teren declanşate în zonă, se propune strămutarea acestora în locaţiile prevăzute de Planul de evacuare al comunei Roşiile“.
„Nu mai plec din casa mea, decât la cimitir“
Ştefan Marinescu, primarul comunei Roşiile, a povestit că, în cazul unui dezastru, are unde să îi mute pe cei care riscă să rămână fără case. „În satul Păsărei, pe o suprafaţă de cinci hectare, există alunecări de teren active care au afectat deja patru locuinţe. Aceste case sunt vechi, se află într-o stare avansată de degradare şi prezintă fisuri şi crăpături. Tot în aceeaşi situaţie se află şi trei gospodării din satul Romaneşti, precum şi 11 case din comuna Cherăşti“, precizează primarul comunei Roşiile. Majoritatea celor afectaţi de acest fenomen sunt persoane în vârstă, care nu au la cine să apeleze pentru ajutor şi nici nu au unde să plece din calea dezastrului. „Eu sunt prea bătrână ca să mai aştept ceva de la viaţa asta amărâtă. Nu vreau decât să pot să mor liniştită, pentru că eu de aici nu mai plec în altă parte, decât în vale, la cimitir“, a spus cu amărăciune Alexandrina Stanciu, o bătrână a cărei locuinţă este brăzdată de crăpături. Curtea mare, altădată plină de flori, a luat-o la vale, alunecând spre prăpastie şi nici casa nu mai are mult până se va prăvăli cu totul. Bătrânei însă pare că nu-i mai pasă de nimic. Nu-şi doreşte decât să nu fie alungată din casa ei, acolo unde a muncit o viaţă. Soţul l-a pierdut de câţiva ani, iar copiii sunt la casele lor. Nu vrea să-i deranjeze…
A pierdut o casă, iar acum o va pierde
şi pe a doua
Mai departe, altă bătrână, altă poveste. „Ca să nu mi se dărâme casa, am căutat şi eu diferite soluţii. Ce să fac? Am pus stivele astea de lemne aşa, ca nişte propte, să se sprijine casa pe ele… Am avut noroc că nu a plouat mai mult, că altfel nu mai era nimic aici. Mi-e frică numai să nu vină un cutremur, pentru că atunci s-a zis cu noi, ne scufundăm imediat“, a spus cu patimă în glas Ana Dimoiu. Femeia nu are la cine să se ducă. Băiatul ei are casa ceva mai în deal şi se află în aceeaşi situaţie ca şi ea: riscă să rămână pe drumuri. Aşa că de ce să-l mai necăjească şi pe el, cu povara ei… Mai departe, pe o uliţă pustie, plină de un noroi lipicios, casele sunt construite la distanţe mari una de alta, aruncate pe o culme de deal, uitate parcă de lume. Următoarea casă, altădată o gospodărie îngrijită, este acum ruină. A fost una dintre primele case afectate de alunecări şi prima evacuată din acest cătun. La o mişcare bruscă a pământului, se va prăbuşi, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte gospodării din zonă. Proprietarii s-au mutat în altă casă, dar ghinionul pare să îi urmărească şi acolo. „Nu mai ştiu ce să mai fac. Am ajuns la disperare. Mi-am pierdut întâi casa, mi-a murit soţul, apoi
mi-am îngropat şi tatăl. Am cumpărat casa aceasta, acum aproape un an. A trebuit să mă împrumut în bancă, pentru că nu aveam banii necesari. Acum risc să o pierd şi pe asta. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, este un miros îngrozitor în casă, de mucegai, şi simt cum se mişcă pământul sub mine. De prima gospodărie s-a ales praful, iar acum… Nici nu am apucat să achit împrumutul la bancă. Nu ştiu de ce m-o fi pedepsit Dumnezeu în halul acesta!“, a spus plângând Maria Păsărelu. Femeia era disperată. După moartea soţului şi a tatălui, a rămas să o îngrijească pe mama ei, paralizată. Stau amândouă într-o casă care în orice moment riscă să se prăbuşească peste ele. Şi, din nefericire, mai sunt mulţi oameni în aceeaşi situaţie.
