Sârba, micul şi bujorul

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În aria protejată de la Pleniţa, circa 15.000 de oameni au petrecut ieri, la Sărbătoarea Bujorului, devenită tradiţie de mai bine de 30 de ani. Mirosul de mici şi carne sfârâind pe grătar a umplut văzduhurile, iar horele şi sârbele au acoperit cântecul de primăvară al păsărelelor.

Dimineaţa nu s-a risipit de-a binelea când primii petrecăreţi şi-au făcut apariţia. Pe mai bine de un kilometru, şoseaua e plină de maşini care se-ndreaptă spre pădure. Bujorii îşi saltă capetele, unii mai timizi, alţii mai îndrăzneţi. De multă vreme, Paeonia peregrina, bujorul românesc, creşte printre copacii uriaşi, printre cer şi garniţă, făcând din Poiana Pleniţa una dintre rarele păduri din sud-vestul ţării cu o asemenea alcătuire. „Prima dată când am venit eu la Sărbătoarea Bujorului era prin '70, odată cu inagurarea. Eram în clasa a VII-a şi ne-au adus de la şcoală“, îşi aminteşte Mihai-Puiu Calafeteanu, primarul de la „Pleniţa city“, cum îi place să spună de ceva ani, glumind. „Frumuseţea asta de covor roşu, de foc, se întinde pe circa 50 de hectare, într-o arie care a devenit, din 2000, protejată, fiind deosebită nu numai în România, ci şi în Europa. La sărbătoarea de anul acesta aşteptăm peste 15.000 de oameni, din Dolj, Mehedinţi, Gorj etc. În fiecare an, vin tot mai mulţi. Şi, ca să păstrăm un ton civilizat, ca să învăţăm să petrecem într-un mod decent, avem peste tot afişe în care îndemnăm la curăţenie, avem saci menajeri şi 100 de copii, care, împreună cu cei de la Mediu, împart fluturaşi şi pliante“.

Demonul din joc

În timp ce primarul ne povesteşte despre organizare, câţiva oameni se prind în sârbă, în faţa scenei. Întâi doi, trei bărbaţi, apoi câţiva tineri, apoi femei şi copii. Lăutarii cântă cu foc, picioarele par că au un ritm al lor, aparte, pe care numai notele jucăuşe şi versurile îl dezlănţuie, feţele devin zâmbitoare, mândre, fericite şi din ce în ce mai îmbujorate, ca florile răspândite printre copaci. Apa curge şiroaie pe tâmple, pe obraji, se strânge pe vârful nasului şi picăturile cad una câte una în nisipul răsucit, învârtoşat, frământat de picioarele înnebunite. Şuviţele ies de sub batic, se desfac din cozile prinse la spate, cămaşa se lipeşte, leoarcă, de spate, mâinile transpiră şi degetele alunecă de pe umărul celui de alături. Dar nimeni nu se dă bătut. Trei minute, cinci, zece. Feţele se schimonosesc, zâmbetul se transformă aproape în rânjet, picioarele cu greu mai ascultă. Unii se retrag, învinşi, alţii rămân să joace până la epuizare. În jur, fiecare petrece cum poate mai bine. Tarabe înşiruite de-o parte şi de alta a drumului te fac să te opreşti la fiecare pas. Perne, tricouri, brăţări din argint, îngheţată, alviţă, mere glazurate, cazane şi oale, haine second hand, chiar şi mese cu scaune sau suveniruri bisericeşti îmbie curioşii. Toboganul, tiribombele, jocurile fac deliciul copiilor şi spaima părinţilor, care ţin strâns de bănuţii pe care-i mai au în buzunare.

Distracţia dinaintea muncii

Sub câteva corturi, partidele aflate în campanie electorală şi-au scos candidaţii la rampă. La câţiva metri, între pâlcurile de copaci, caii legaţi lângă căruţe mănâncă de prânz lângă grătarele care sfârâie şi păturile stăpânilor întinse la umbră. „Eu sunt de-al Pleniţei, vin de când eram tânăr. Înainte era mai săracă sărbătoarea. Acum sunt peste 10.000 de oameni. Avem mici, prăjituri, dar să fim sănătoşi şi la anul să facem la fel. E frumos“, spune Ion Mitroi, „zis Mangă, aşa-i poricla mea, di la ăi bătrâni, de la gostat“. „Ce plăcere să stai aşa, la umbră şi să n-ai nici o grijă“, spune şi Cornelia Geonea, care a venit din Mehedinţi. „Un grătar, un mic, o bere, asta e!“. Veniţi mai mult cu treabă decât la petrecere, 100 de copii de la Grupul Şcolar „Matei Basarab“, de la şcolile nr. 12, 33 şi de la cea din Brădeşti, asociaţi în Proiectul „Euroscola“ cu Agenţia pentru Protecţia Mediului se străduiesc să le explice oamenilor că trebuie să menţină curăţenia: „Mesajul cu care am venit e unul singur: să protejăm natura!", spune ing. Octavian Popa. "Ne-am războit cu cei care fac foc direct pe pământ, pentru că în felul acesta, pe circa un metru, se pârleşte tot. Mor viermi, gângănii şi nu se mai prinde nici o sămânţă de bujor. E păcat. În România, la nivelul acesta, nu mai este protejată nici o arie de bujor aşa mare...“.

Liliacul, agent electoral

Sărbătoarea Liliacului, desfăşurată ieri, în comuna mehedinţeană Ponoarele, a fost politizată în acest an. Oamenii care veniseră să se simtă bine au catalogat evenimentul ca pe o scenă de campanie electorală sau o răfuială între partidele aflate la guvernare.
La sărbătoarea din Mehedinţi a fost prezent şi ministrul apărării, Mihai Stănişoară, care, mai în glumă, mai în serios, a spus că partidele care conduc România au foarte mulţi simpatizanţi şi de o parte şi de alta, făcând referire la mulţimea îmbrăcată în roşu şi portocaliu, dar nu a reacţionat la huiduielile publicului când a venit vorba despre guvernarea ţării.