Familiile le-au fost deposedate de bunuri şi proprietăţi în perioada regimului comunist şi în cel de-al doilea război mondial. Deşi există legi care le conferă drepturi, au ajuns să trăiască, aşa cum singuri spun, cu impresia că statul român aşteaptă moartea celor îndreptăţiţi la despăgubiri.
Zeci, sute, mii de dosare. Oamenii adună hârtii, caută martori, scormonesc în amintiri şi apoi trimit dovezile trecutului la instituţiile abilitate să ia măsuri. Dosarele circulă pe la primării, la prefecturi, pentru a ajunge în final – dacă nu se pierd pe drum – în birourile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Dar de-acolo, de cele mai multe ori, se aude doar liniştea…
Disperaţi, românii au scris memorii, s-au adresat Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, au protestat public, s-au reunit în asociaţii. „Noi am trimis şi la guvern un astfel de memoriu privind aplicarea Legilor nr. 9/1998, nr. 10/2001, nr. 290/2003 şi nr. 247/2005. Grupul de iniţiativă de la Craiova reprezintă mii de persoane, cu nevoile şi suferinţele vârstei a treia, care au fost deposedate de bunuri şi proprietăţi în perioada regimului comunist şi în al doilea război mondial, deportate – unele în Bărăgan, altele în Siberia. Iar cea de-a treia generaţie, aflată deja la vârste înaintate, în secolul XXI, se vede nevoită să lupte pentru redobândirea acelor bunuri care îi aparţin, deoarece statul român promite redarea acestor drepturi prin diverse legi şi decrete a căror împlinire, din cauza intereselor meschine şi ticăloase, se tergiversează continuu, acuzând lipsa fondurilor necesare despăgubirilor“, spun cei care încearcă să pună, la Craiova, bazele Asociaţiei Persoanelor Expropriate Abuziv, Refugiate şi Deportate din România.
Prefectura da, Autoritatea ba
Lucian Dorovschi a fost adoptat de Lidia şi Leonid Dorovschi, o rusoaică şi un polonez refugiaţi din Chişinău. Acolo, în judeţul Lăpuşna, deţineau o casă cu 20 de camere, cu restaurant şi băcănie, „un fel de han“. „Părinţii mei au fost nevoiţi să abandoneze tot ce aveau şi să se refugieze la Craiova. Au murit în 1984. 20 de ani mai târziu, când am aflat de Legea nr. 290 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile – proprietate a acestora – sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, am strâns toate documentele şi am depus dosar pentru despăgubire, pe 3 februarie. Mai târziu, printr-o Hotărâre din 29 mai 2007 a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 s-a dispus acordarea sumei de 118.751,02 lei, cu titlu de compensaţii băneşti“, povesteşte Lucian Dorovschi.
Refugiaţi cu… bilete de tren
Ca şi în cazul altor persoane, traseul se opreşte în birourile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. „Mi-au cerut să trimit dovezi ale refugierii, precum biletele de tren. De parcă părinţii mei au stat atunci să cumpere tichete! Am adus declaraţii ale martorilor şi acum o să trimit dovada ultimului domiciliu… la cimitir, acolo stau părinţii mei. Din ’84 sunt acolo“, adaugă, cu ironie şi neputinţă, Lucian Dorovschi. „În fiecare sâmbătă, suntem circa 70 de oameni, toţi în vârstă, care ne strângem în incinta Şcolii Postliceale Sanitare din curtea Bisericii catolice «Sf. Anton» şi fiecare are o poveste şi un dosar pe undeva. Am ajuns să trăim cu impresia că statul român aşteaptă moartea tuturor celor îndreptăţiţi să fie despăgubiţi, pentru a se eschiva de la plata sumelor pe drept cuvenite. Ştim că în multe ţări – în Germania, Polonia, Bulgaria -, retrocedările au fost deja soluţionate, acordându-se despăgubirile morale şi materiale care se impuneau, în timp ce în ţara noastră se întârzie exagerat de mult, invocându-se motive nejustificate, în dauna foştilor proprietari“.
La CEDO
Îngrijorat de reacţia autorităţilor, Lucian Dorovschi a apelat şi la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii din cadrul Senatului. Răspunsul nu l-a încurajat prea mult: «Menţionăm că art. 10, alin. (2) din Legea nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, prevede faptul că despăgubirile sau compensaţiile băneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene (…), în funcţie de disponibilităţile băneşti aprobate trimestrial cu această destinaţie în bugetul de stat», menţionându-se, totodată, că în arhiva ANRP – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, există până în prezent (29 aprilie 2008 – n.r.) 3.148 de dosare de plată, în curs de evaluare, în sensul dispunerii plăţii. „Cu alte cuvinte, la sfântu-aşteaptă. Pentru bătrâni nu sunt niciodată bani“, spune Lucian Dorovschi, care, între timp, a început o corespondenţă cu CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului). „În momentul în care vom avea toate actele de constituire a Asociaţiei Persoanelor Expropriate Abuziv, Refugiate şi Deportate din România, vom organiza manifestări, întâlniri, dezbateri publice, pentru că nu vrem, ca şi părinţii noştri, să nu mai ajungem să trăim şi să ne bucurăm de drepturile noastre. Până atunci, ne întâlnim în fiecare sâmbătă, la ora 10.00 pentru a găsi o modalitate de a ne face auziţi“.
