Sfântul Grigorie Decapolitul, Protectorul Olteniei

În faţa bunătăţii sfinţilor care ne păzesc, cuvintele amuţesc. În faţa preablânzilor, până şi lupii tac. Se „bat“ iar dacii şi romanii, mediatic de data asta, iar ştirile nu se vând decât dacă au ceva senzaţional şi violenţă. Agresivitatea e la mare preţ şi desenele animate ne învaţă copiii cum se poate ucide mai mult şi mai interesant. În timp ce noi suntem la serviciu, viaţa îşi urmează cursul ei. Uneori greutăţile ne copleşesc, întrebările ne încovoaie umerii şi atunci ridicăm ochii spre cer, aşteptând un răspuns.

Absolut întotdeauna răspunsul vine, numai că, de multe ori, nu ştim să îl citim. Sfinţii sunt o treaptă către Dumnezeu. O mână întinsă de El, către noi, să-i putem ajunge mai aproape. Preacuviosul Părinte Grigorie se ocupă cu ajutorul, de la anul 842 încoace. Personal, cred că are ceva experienţă. Face munca asta de 1165 de ani. Deci, merită să încerci! Sfântul locuieşte la Bistriţa, în Vâlcea. E mereu acolo. Uneori, mai pleacă vara, când e secetă, prin Oltenia, să rezolve capriciile vremii, ale vremurilor.

Rezolvă probleme de sănătate şi de prosperitate. Este specializat în minuni, ca toţi marii sfinţi ai pământului acestuia. Ajută la greu. Şi este prezent lângă tine, dacă tu vrei asta. El iartă. Când te rogi acolo, lângă racla lui, îţi răspunde cu un sentiment de linişte şi pace atât de profund, încât nu poţi exprima în cuvinte ce simte sufletul tău. Uneori dă lecţii de viaţă, alteori îţi trimite în plină iarnă miros de zambile proaspete. Pentru că el poate orice! Trebuie doar să ceri! Atunci când te doare sufletul şi tu alegi să îţi îndrepţi ruga spre cer, El este acolo, gata să îţi întindă mâna să poţi urca până la Dumnezeu.

Este bun şi blând Sfântul Grigorie. Şi întotdeauna te ascultă. Nu degeaba este protectorul Olteniei.

În Serbia, există un obicei vechi, ca fiecare casă să aibă un protector. Se alege hramul unui sfânt, care se „moşteneşte“ din familie, sau îşi pot alege alt sfânt, după cum fiecare are credinţa. Odată pe an, de ziua sfântului ales ca protector al casei, se face un praznic, se cheamă preotul să facă o slujbă, să o sfinţească, ca la noi, atunci când facem sfeştania. Apoi se primesc musafiri şi se sărbătoreşte alături de cei dragi. Este un obicei frumos ca fiecare casă să aibă protectorul ei. Şi noi avem multe tradiţii menite să păstreze adevăratele valori ale familiei, ale credinţei. Ar fi bine să existe cât mai mulţi români care să meargă la biserică, să ţină post şi să aibă un duhovnic. Până atunci însă, este bine de ştiut că atitudinea interioară, intenţia şi mai ales gândul îndreptat către sfinţii cei milostivi şi iertători sunt paşi pe care putem cu mai mare uşurinţă să îi facem către Dumnezeu şi către sufletul nostru.

Spunând poveşti creştine copiilor noştri despre viaţa sfinţilor creăm modele comportamentale sănătoase. Sfinţii sunt şi ei nişte eroi. Ei luptă, mai ales, pe frontul cel mai greu şi preţios pe care omenirea îl are. Ei sunt luptătorii pe frontul sufletului! Spunând poveşti despre minunile înfăptuite de ei, extindem limitele încrederii în potenţialul pe care ei îl au. Copiii învaţă astfel că e posibil să existe miracole, să spere şi să creadă că îşi pot împlini dorinţele. Spunând astfel de poveşti, seara la culcare, ele capătă o dimensiune terapeutică, ajungând mai uşor în inconştientul copiilor, anihilând efectul dezastruos al desenelor animate ce conţin scene violente şi construiesc astfel un model comportamental estetic, demn, echilibrat. Nu forţa şi pedeapsa sunt motoarele ce fac sufletul să crească. Discernământul şi iscusinţa, starea de echilibru emoţional (cumpătarea) şi perseverenţa sunt cheile pe care credinţa noastră ortodoxă ni le oferă cu atâta frumuseţe prin pilde şi povestiri despre vieţile sfinţilor. Poveştile creştine sunt o alternativă pe care bunicii şi părinţii o pot alege pentru sufletul şi valorile morale ale micuţilor de acasă.

Sfântul are azi sute de musafiri! Pentru că azi este ziua Sfântului Grigorie Decapolitul şi mulţi locuitori ai „casei“ pe care o numim Oltenia au ales să fie, ca în fiecare an, la Bistriţa. La mulţi ani, Prea Cuvioase Părinte Grigorie!