Astazi se comemoreaza noua ani de la moartea lui Marin Sorescu, considerat unul dintre cei mai importanti scriitori români contemporani. Marin Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist si traducator) a fost cunoscut in timpul vietii (1936-1996) pe aproape toate continentele. Operele lui au fost traduse in: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franta, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria si multe altele, totalizând peste saizeci de carti aparute in strainatate.
Inca de la debut, cu volumul „Singur printre poeti“, in 1964, scriitorul a impus un stil degajat, usor ironic, fantezist, deconcertant si feroce in profundul sau simt critic. Ca dramaturg, Sorescu s-a impus cu capodopera „Iona“ care, impreuna cu alte piese ale sale, figureaza in repertoriul multor teatre din lume.
Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama „Iona“ da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin. Prin aceasta trasatura, ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.
Marin Sorescu a fost membru al Academiei Române, al Academiei Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Stiinta si Arta din Venetia, al Academiei de Arte, Stiinta si Profesii din Florenta. A condus revista literara „Ramuri“, a fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din Craiova, director al Editurii „Scrisul Românesc“ si ministru al Culturii.
Marin Sorescu a fost propus si nominalizat pentru Premiul Nobel pe care nu l-a câstigat, in schimb a cucerit numeroase premii internationale, precum: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie „Ospiti Napoli“, 1970; Premiul „Fernando Riello“, Madrid 1983; Premiul „Felix Romuliana“, Belgrad 1994.
De asemenea, in tara i-au fost decernate cele mai inalte distinctii: Premiul Academiei (de doua ori) si Premiul Uniunii Scriitorilor (de sase ori).
Dupa moartea lui au ramas in manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman.
Manolescu despre Sorescu
In editorialul „Ne mor poetii“, publicat in „România literara“ de Nicolae Manolescu, la câteva zile de la moartea lui Marin Sorescu, criticul a fost socat de disparitia poetului. Intrucât apreciem ca editorialul a ramas cel mai aproape de adevar, il redam in intregime.
„Marin Sorescu reuseste sa ne surprinda inca o data: prin felul in care si-a primit moartea.
«In noaptea ta paseste cu curaj», scria el mai demult (Poezii alese de cenzura), fara sa se gândeasca, probabil, la sine insusi, facându-ne si pe noi sa ne gândim la altul: nu, in orice caz, la sugubatul, ludicul si pamânteanul poet pe care-l stiam cu totii. Si, totusi, pe patul de spital, Marin Sorescu dicteaza câteva poeme, publicate, opt, in Literatorul, in numarul aparut cu o saptamâna inaintea mortii autorului lor, si reproduse de noi in numarul de fata la pagina 13, impresionante prin stoicism si seninatate.
Curajul cu care si-a acceptat moartea este uimitor pentru un om de la care ne-am fi asteptat sa se joace cu ea ca Ivan Turbinca, s-o pacaleasca si s-o amâne. Am citit de câteva ori „Scara la cer“ pâna sa inteleg ce era socant in aceasta poezie, atât de soresciana, in definitiv: poetul isi priveste in ochi propria moarte.
De data aceasta, cel care moare este chiar el, nu mai incape loc de gluma, nu mai e timp pentru nici o deghizare si pentru nici un rol:
Scara la cer
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
In fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer – zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit ingrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
– Suflete, ia-o tu inainte.
Pâs! Pâs!
Mereu imprevizibil, Marin Sorescu iese din scena parca impacat cu sine, calm, detasat, fara sfâsiere. Daca absenta patetismului ii era de la inceput caracteristica poetului, n-am cum sa spun acelasi lucru despre religiozitatea suava a versurilor lui din urma. Omul, ca si poetul, este o enigma. Crezi ca l-ai cunoscut pe cel dintâi. L-ai citit de zeci de ori pe cel de-al doilea. Ca sa constati ca nu stii nimic, nici despre unul, nici despre altul. Moartea lui Marin Sorescu ma arunca in perplexitate. Si ma doare. Ce timpuri aspre, nemiloase, in care poetii ne mor unul dupa altul!“
La sesiunea festiva dedicata centenarului revistei „Ramuri“, de luni, 5 decembrie, in Sala Oglinzilor a Muzeului de Arta din Craiova, principalii organizatori au afirmat ca anul 2006 va fi declarat Anul National „Marin Sorescu“, intrucât se vor comemora zece ani de la moartea importantului scriitor.
