Pianistul Mihai Ungureanu este o fire enigmatica. Este de-o modestie de-a dreptul enervanta. Nu doreste sa i se faca publicitate. Daca e posibil, sa se stie cât mai putin despre el, despre prestatia sa artistica. Numai in numeroasele turnee din strainatate, unde a sustinut concerte si recitaluri, atât de multe incât am impresia ca nici macar acesta nu le mai stie câte au fost, n-a scapat de condeiul criticilor muzicali, al jurnalistilor avizati de la marile cotidiene. De ce? Pentru simplul fapt ca nu este un pianist obisnuit. Absolut toate cronicile muzicale au fost mai mult decât favorabile. In tara, fireste, regretatul Iosif Sava l-a remarcat, scriind in termeni aproape elogiosi despre arta sa interpretativa. La fel, Dan Grigore si altii.
Este cumplit sa realizezi un profil artistic pianistului Mihai Ungureanu. Pentru a evidentia valentele sale artistice, n-ai decât sa te exprimi metaforic.
Astfel, Mihai Ungureanu este pianistul de exceptie care ar trebui privit aidoma unei partituri muzicale, cu toate nuantele si armoniile posibile. Este artistul capabil sa surprinda pe pian, gelozia paradisului pe infern sau entuziasmul in fata singuratatii. Oricând poate crea pe pian o caricatura pipaita intr-o bezna deplina, o furtuna spulberata de liniste, o neplacere domestica tintuita la pat. Poate auzi chiar moartea cuprinsa de disperare, mizeria intâmplarii si ochii unui sunet precar. Este un fel de academician al sunetului, care invata partiturile pe de rost, le reproduce mental sonoritatea in noptile febrile de insomnii.
Foarte putini melomani mai stiu câte ceva despre acest maestru al sunetului. Si mai putin sau deloc, reprezentantii administratiei publice locale. Pentru a alunga orice urma de indoiala, am decis sa-i lasam pe specialistii din Occident sa-l prezinte pe pianistul Mihai Ungureanu, unul dintre cei mai importanti „ambasadori“ ai României. Iata un text tradus din celebrul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung“:
Mihai Ungureanu, aproape de Dinu Lipatti, Clara Haskil si Radu Lupu
„Mihai Ungureanu s-a nascut in Craiova – România. Acesta a studiat pianul la Academia de Muzica din Bucuresti, mai intâi cu Dan Grigore si apoi cu Iona Minei. In anul 1981, el si-a sustinut aici examenul de concertist. In 1985 si 1987 a fost distins cu premiul intâi al Festivalului National pentru solisti, iar in 1986 a primit premiul Uniunii Criticilor de Muzica si Teatru.
Mihai Ungureanu este un talent al României, al tarii care a dat lumii muzicale pianisti precum Dinu Lipatti, Clara Haskil si Radu Lupu. El a sustinut permanent recitaluri in toate salile de concert cu toate orchestrele din România, insa pâna in 1990 nu a primit permisiunea de a efectua turnee in strainatate, cu exceptia URSS-ului si a anumitor tari din Blocul de Est. Dupa Revolutie, el a putut deveni un nume si in strainatate. A sustinut concerte, a facut inregistrari pentru discuri si a aparut la emisiuni radio si tv. A participat la turnee in multe tari de pe glob, in Argentina, Bulgaria, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Iugoslavia, Macedonia, Moldova, Austria, Polonia, Elvetia, Spania, Cehia, Ungaria, SUA, Canada si Japonia.
Repertoriul lui Mihai Ungureanu cuprinde cele mai mari opere clasice, cu concerte de pian de la Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Chopin, Brahms, Liszt, Dvořak, Rachmaninov, Tscaikowsky si pâna la Gershwin. El interpreteaza cu placere si compozitii ale artistilor români, precum Bentoiu, Enescu, Lipatti, Silvestri. In repertoriul sau se gaseste o gama variata de concerte solo pentru pian din toate epocile. Printre preferatele sale se afla compozitii pentru muzica de camera. O partenera stabila pentru concertele de muzica de camera este violonista germana Jennny Abel, alaturi de care, pe lânga numeroasele concerte, a facut inregistrari pentru CD-uri. Mihai Ungureanu a fost membru in juriile pentru numeroase concursuri internationale. El a tinut cursuri, printre altele in Germania, Japonia si Canada. Pe lânga activitatea sa concertistica bogata, Mihai Ungureanu este directorul artistic al Filarmonicii de Stat din Craiova, România“.
Ecouri din presa lumii
„Pianistul Mihai Ungureanu… din cale afara de plastic si clar, plin de forta si calm, inchis in el si totusi agil si flexibil“ (Concert de pian numarul 5, Beethoven – „Frankfurter Allgemeine Zeitung“
„Ungureanu s-a dovedit un artist puternic cu o stapânire impresionanta a instrumentului sau“ (Recital) – Revista „Triadstyle-Lindemann Classics“ din SUA
„Ovatii pentru un concert exceptional“ (Recital) „Badische Zeitung“, Freiburg
„Mihai Ungureanu este mai intâi de toate un muzician. Pianul, care se supune sensibilitatii sale, ii permite o articulare a celor mai profunde emotii“ (Recital) „Badische Neueste Nachrichten“, Karlsruhe
„Un muzician de vârf, a impresionat prin stralucirea interpretarii sale“ (Concertul Nr.2, Rachmaninoff) „Badisches Tagblatt“, „Baden-Baden“
„Virtuozitate introvertita“ (Recital) „Ruhr Nachrichten“
„Revelatia serii a fost Mihai Ungureanu, care a interpretat concertul numarul doi al lui Brahms. Pentru acest pianist par sa nu existe niciodata probleme tehnice. Ne-am putut bucura fara probleme de puterea interpretarii sale, plina de liniste interioara“ Revista Muzika, Bucuresti
„Imperialul de Beethoven a fost stralucitor de liric, cu inalta doza de sentiment si culoare, plin de rafinament si culoare, plin de rafinament si de generozitate“. „Frankfurter Allgemeine Zeitung“
„Doi dintre marii muzicieni din Europa – Jenny Abel si Mihai Ungureanu, solisti perfecti in duo, intr-o intreprindere minunata, plina de virtuozitate“. „Westfalenpost“ – Dortmund
„Mihai Ungureanu – considerat unul dintre cei mai buni pianisti din tara sa, este un muzician perfect, nu o persoana inzestrata doar sa cânte la pian, ca sa aiba o profesie. El transpune instrumentul in sonoritati diferite, muzica sa are un colorit propriu, inconfundabil, o tenta proprie cu treceri exceptionale de la tonalitati delicate pâna in fortissimo, transmitându-se emotii din ce in ce mai profunde“. „Bedische Zeitung“ – Freiburg
„In concertul nr. 2 de Brahms, dificultatile tehnice deosebite sunt rezolvate cu mare inspiratie de tânarul interpret român, pianistul Mihai Ungureanu. Ne-a incântat tusa de rar rafinament, de la calm la neliniste, cu o ampla expresivitate poetica“. „Magazin Triadstylen“, Lindemann Classics, SUA
„In interpretarea Concertului nr. 2 de Pascal Bentoiu, pianistul Mihai Ungureanu s-a remarcat prin interpretare logica, rezultat al unor laborioase studii, exercitii de expresivitate care confera foarte multa naturalete. In Concertino de Dinu Lipatti a dezvaluit o virtuozitate cu totul de exceptie, exprimata inclusiv prin elocventa interpretarii“. B.N.N. Karlsruhe
„Ovatii pentru un mare interpret român – Mihai Ungureanu – un interpret ideal al Imperialului de Beethoven. S-a armonizat perfect cu orchestra, punând la maximum in valoare dramatismul lucrarii. O virtuozitate introvertita, cu o plastica clara, linistita si flexibilitati agile“. „Sudkurier“, Konstanz
