Vă relatăm o poveste emoţionantă. Seamănă puţin cu povestea Andreei Drăgan, în sensul că este vorba tot de un caz medical grav, de disperarea unor părinţi decişi să-şi ţină copilul în viaţă cu orice preţ şi de încrâncenarea cu care Daniela luptă pentru supravieţuire. Mai seamănă povestea şi prin faptul că o scriem aici cu acelaşi scop: să o ajutăm. Nu ar fi extraordinar ca povestea să semene până la sfârşit? Mizăm din nou pe generozitatea şi bunătatea craiovenilor şi a oamenilor din ţară şi străinătate de a participa, fiecare după puteri, la campania de ajutorare a persoanelor cu probleme medicale iniţiată de GdS.
Abia a împlinit vârsta majoratului. O vârstă frumoasă la care visele, mocnite la foc mic în anii copilăriei şi adolescenţei, încep să prindă uşor contur. Din păcate însă, pentru Daniela timpul s-a oprit în loc. S-a întâmplat acum patru ani, când viaţa i-a jucat cel mai urât renghi: s-a îmbolnăvit grav, şi chiar înainte de examenul de capacitate. Astăzi, după un tratament îndelungat, după aproape patru ani de liceu în care visele au fost uitate, iar locul le-a fost luat de lupta încrâncenată cu boala, tânăra fată este în faţa celui mai greu examen al vieţii: înfruntarea cu moartea.
Examenul de capacitate, susţinut pe patul spitalului
Nu împlinise 14 ani când a apărut, din senin, primul semn al bolii: epitaxis, adică hemoragie abundentă pe nas. Speriaţi, părinţii Danielei Sandu şi-au internat imediat fata în Spitalul din Târgu Jiu. La prima vedere, nu era nimic îngrijorător. Analizele ieşiseră bine, aşa încât la scurt timp fata a primit ieşirea din spital. Nu a reuşit să treacă însă de poarta spitalului şi o nouă hemoragie a întors-o pe patul de spital.
„I-au făcut atunci alte analize, amănunţite, în urma cărora medicii au dat un posibil diagnostic. Pentru confirmare, copilul trebuia să ajungă însă la Fundeni. Astfel că Daniela a fost transportată de urgenţă la Bucureşti. Acolo, temerile s-au adeverit: leucemie limfoblastică L1 – boala sângelui“, povesteşte Rodica Sava, mătuşa şi moaşa Danielei, cea care a hotărât să ceară ajutorul presei.
Timp de trei ani, Daniela a urmat cumplitul tratament prescris în astfel de situaţii: citostatice. În prima fază lunar, apoi la două, trei luni, fata a mers an de an cu părinţii la Fundeni. Speranţe erau: de fiecare dată, analizele erau mai bune. După trei ani şi jumătate, boala a intrat în remisie completă.
„Era vindecată, credeam cu toţii“, continuă Rodica. „Tratamentul a fost oprit, iar Dănuţa noastră s-a întors acasă. Eram atât de fericiţi cu toţii. Se terminase coşmarul, aşa ziceam. E un copil isteţ, cuminte şi bun la şcoală. Cât a fost în spitale nu a mai avut timp de carte. Atunci când îi dădeau drumul acasă, pentru câteva săptămâni, intra în recuperări şi îşi dădea restanţele. Examenul de capacitate l-a dat chiar în spital… Au venit profesorii la ea şi aşa a reuşit să termine clasa a VIII-a… Ce putea să ne bucure mai mult decât că toate acestea se terminaseră şi Dănuţa era din nou fata dintotdeauna?“
Recădere: au ciopârţit-o!
La un an după oprirea tratamentului, Daniela Sandu nu a mai prezentat nici un semn al cumplitei boli. În afara creşterii în greutate – care survenise în urma medicamentelor administrate – fata era, aparent, sănătoasă. S-a întors, aşadar, la şcoală, la liceul pe care şi-l alesese şi la pasiunea vieţii ei: Liceul de Artă şi pictura. Şi îndrăznea să înceapă să spere la un viitor frumos, după terminarea liceului.
În ianuarie anul acesta, liniştea familiei s-a spart însă din nou. Alt semn îngrijorător i-a pus pe părinţi pe drumuri: Daniela a descoperit o umflătură, abia vizibilă, în zona abdomenului. S-au întors la Fundeni şi, din primele investigaţii, medicii au ajuns la concluzia că boala recidivase: în regiunea hipogastrică apăruse o masă abdominală, a cărei prezenţă a fost confirmată şi de ultrasonografie. Disperarea familiei ajunsese de neimaginat: Daniela a fost operată pe 31 ianuarie, iar în timpul intervenţiei a fost realizată histerectomie completă – cu extirparea bilaterală a ovarelor, apendicectomie şi înlăturarea tuturor celorlalte elemente invadate de tumori.
„Fata a fost pur şi simplu ciopârţită, la nici 18 ani… I-au scos tot ce era bolnav, sperând că aceasta o va ajuta să trăiască. Şi o vreme, chiar am crezut şi noi, şi ea…“, a mai spus Rodica Sava
Alte câteva luni, fata a urmat obişnuita chimioterapie. De stabilizare, şi-au spus. Totul a decurs normal, doar până în vară. Când alte simptome au întors-o în spital: dureri de cap, vărsături, vânătăi pe corp. Daniela făcuse o recădere. Au urmat alte investigaţii, alt tratament, la care, mai mult, fata a prezentat şi o reacţie alergică.
„De atunci, starea i s-a agravat vizibil: a făcut nenumărate transfuzii de sânge, a continuat, fără întrerupere, tratamentul, mereu sperând că va da rezultate. Din păcate… mergea din ce în ce mai rău…“, a povestit Rodica.
„Nu plec de lângă fata mea!“
Acum trei săptămâni, Daniela a ajuns, cu ultimele puteri, din nou la Fundeni. Încă o puncţie lombară a evidenţiat o recădere meningeală, cu dublarea numărului elemenţilor atipici. S-a impus tratament-şoc: triplă administrare. Săptămâna trecută însă acesta a fost întrerupt, se pare, temporar: organismul Danielei nu mai suporta chinul. Câteva zile de pauză, au decis medicii, după care tratamentul va fi reluat…
„Este lipsită de putere. Abia se mai poate da jos din pat şi numai sprijinită de mine… Draga mea, dragă… Încearcă să reziste…“, a spus, prin telefon, Veronica Sandu, mama Danielei, care nu-şi părăseşte nici o secundă fiica bolnavă. „Zâmbeşte, încearcă să mă liniştească şi să mă încurajeze ea pe mine! Este un copil atât de bun, cum nici nu vă închipuiţi dumneavoastră… Nu ştiu ce se va întâmpla. Stăm aici, luptăm. Eu nu renunţ sub nici o formă. Stau aici, dorm cu ea în acelaşi pat – pentru că nu mi-au dat unul, nici acum, după atâţia ani de când bat spitalele cu ea – şi sufăr cum suferă şi copilul meu. Cât? Nu ştiu… medicii nu ne spun mare lucru. Ne-au zis să mergem în străinătate, să-i facem transplant de măduvă. Este singura ei şansă. Dar cum? Pe mine m-au dat afară de la serviciu anul trecut, pentru că lipseam prea mult, fiind cu fata în spital. Soţul este strungar, cu un salariu care abia ne ajută să trăim… Cum să facem operaţia, când costă mii de euro… Un lucru este sigur: nu plec de lângă fata mea! Şi nu accept… să plece nici ea… Nicicând!“, a mai spus mama Danielei.
O propoziţie … simplă
Iată aici sumarul dosarului medical nr. 34731/2007, eliberat zilele trecute de Clinica de Pediatrie a Spitalului Fundeni:
„Pacienta Sandu Carmen- Daniela, în vârstă de 18 ani, născută la data de 18 august 1989, se află în îngrijirea noastră începând cu 3.05.2003, suferind de: – Leucemie limfoblastică acută tip I (FAB) cu celule B premergătoare, cu recidivă meningeală
– Disgerminoma ovariană biliară cu noduli limfatici la nivel local, regional şi peritonal (îndepărtaţi prin histerectomie)
– Obezitate de gradul II, apărută în urma tratamentului
– Calcul biliar
– Alergie la asparaginază (…)
După descrierea minuţioasă a tuturor etapelor bolii, o singură propoziţie, din final, de la Recomandări, luminează acest „sumar“ dramatic: SE RECOMANDĂ TRATAMENT ÎN STRĂINĂTATE…
