« Alte articole din categoria Comunitate
Şarja de la Robăneşti
Comunitate
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Începutul de noiembrie al întunecatului an 1916. Pe şoseaua Craiova - Slatina, se retrage în marş forţat Divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 şi 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. E urmărită îndeaproape de unităţi invadatoare germane, care au ocupat Craiova. Marşul ei e stânjenit de tunuri de hărţuială ale artileriei vrăjmaşe, ale cărei poziţii au fost identificate la liziera de vest a pădurii Pârşani. Trimis în recunoaştere în dimineaţa zilei de 10 noiembrie, locotenentul Mora Emil îşi îndeplineşte misiunea şi, revenind fulgerător, raportează colonelului Călinescu că la liziera pădurii Pârşani se află amplasată o baterie inamică de artilerie. Colonelul transmite ajutorului de comandant, maiorul Odobescu, ordinul ca un escadron să şarjeze bateria inamică. Aflând ordinul, căpitanul Alexandru Filitti duce mâna la chipiu şi raportează: „Domnule maior, escadronul 3 este gata!“.
În noaptea de 9 spre 10 noiembrie, escadronul cantonase în satul Lăcriţa Mică, în „cantonament de alarmă“ - cu caii înşeuaţi şi ostaşii cu armele la căpătâi.
Este ora 9.00. Efectivul escadronului e de 120 de săbii. „Escadron, ascultă comanda!“, ordonă căpitanul. Călăreţii freamătă, transmit şi cailor încordarea clipei şi se rânduiesc. Lângă căpitan se aşază sergentul Donici. Cei doi ofiţeri, Emil Mora şi Iulius Roşca, sunt la comanda a două plutoane. Cei doi sunt voluntari, Mora fiind ofiţer cu aprovizionarea regimentului, iar Roşca, adjutantul colonelului Călinescu. Ţin locul ofiţerilor titulari care au fost trimişi în misiuni de recunoaştere şi încă nu au revenit. Mora şi Roşca au ţinut din toată inima să nu lipsească de la această luptă înălţătoare şi s-au prezentat la comandantul de escadron, cerând să-i însoţească.
Se aude comanda căpitanului:
- Pentru atac, sabia afară, marş!
În câteva secunde, un „Ura!“ răsunător răzbate din piepturi. Pintenii se înfig adânc, caii zvâcnesc înainte ca azvârliţi de o forţă cumplită şi uraganul Cavaleriei se dezlănţuie... Înspăimântaţi de ce văd în faţă, servanţii bateriei de artilerie inamică îşi retrag în grabă tunurile în vale, căutând adăpost peste şosea. Trei mitraliere inamice, care nu fuseseră descoperite de locotenentul Mora în timpul recunoaşterii - fiind bine camuflate în nişte şure -, îi încadrează pe călăreţi cu foc turbat şi lovesc în plin.
Şarja continuă... Căpitanul Filitti îl vede căzând pe sergentul Donici... Este lovit de un snop de gloanţe şi locotenentul Roşca. La fel şi căptanul, care continuă totuşi să galopeze... Până când o grenadă explodează, sfârtecându-i calul... Se prăvălesc amândoi. Căpitanul întoarce capul şi priveşte: un singur cal, gemând înnebunit fără călăreţ... Câmpul este plin de morţi şi răniţi... Escadronul 3 nu mai există. Dar bateria inamică fusese scoasă din poziţie!
Doar 18 soldaţi au mai fost recuperaţi atunci. Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-şi continue marşul în acel întunecat noiembrie al lui 1916!
Col. (r) Cavalerie Bujor Iovănel
Nota curentă: 5.0 din 12 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de la Robanesti:
Frumos! Foarte frumos! Sa mai adaugam insa ca, Sarja de la Robanesti a fost numai o componenta a luptelor duse in aceste locuri in dimineata zilei de 10 noiembrie 1916. Este partea de glorie care ii revine Escadronului 3 din Regimentul 9 "Rosiori", al carui efectiv era de "110" luptatori. Acest episod dramatic s-a consumat in ultima faza, pe comunicatia Lacrita Mica, Padurea Parsani, unde au facut sacrificiul suprem pentru tara 92 de eroi. Simultan insa, intr-o actiune conjugata, ofiterii, subofiterii si ostasii Regimentului 4 Rosiori, au actionat "cu caii la mana" in lungul soselei Bojoiu, Robanestii de Jos, Padurea Parsani. Numele celor care au pierit aici, sunt inscrise pe monumentul din centrul localitatii, iar eroii isi dorm somnul de veci in Cimitirul Eroilor din Caracal - de popa sapca:Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte de enormitatile debitate de catre unii diletanti care si-au dat cu parerea despre acest sublim act de curaj al bravilor nostri inantasi. Rasfoind site-ul primariei Craiova, la capitolul Istorie, mi-a fost dat sa citesc cu stupoare niste enormitati, care exprima de fapt o crasa lipsa de profesionalism, de cunoastere a fenomenului dar si de respect pentru cei care ne-au devenit eroi ai neamului. Iata : "In periferia Craiovei, are loc celebra sarja de la Robanesti, actiune nebuneasca a cavaleriei romane, care sfarseste nimicita de tunurile germane" . Nimic mai neadevarat si mai prozaic cu putiinta (ca sa ma exprim eufemistic). Este ceva in genul raspunsului unui fotbalist chestionat (celebru de altfel), care a raspuns ca la Neajlov a fost sucar mare. 1. Stau si va intreb care periferie a Craiovei pana la Padurea Parsani in 1916 stimabilior? Sau se cocea de pe atunci chestia cu zona metropolitana?; 2. Daca spuneti ca a fost o actiune nebunesca (pentru ca n-ati gasit alta sintagma), rezulta ca bravii nostri rosiori au fost nebuni cand au plecat la atac. Fals. Actiunea a fost conceputa, pregatita si executata in mod constient. Mai studiati; 3. Spuneti ca ".....a sfarsit nimicita de tunurile germane". Alta bazaconie(scuzati expresia neacademica). Pierderile au fost provocate de cele 3 mitraliere care asigurau flancurile bateriei germane. Si in loc de concluzie, vreau sa spun: Mare e periferia (pardon, gradina) Ta Doamne!
- de SOCRATE:Aveti dreptate stimate domn Popa Sapca! Napircile care traiesc din banii nostri in Primaria Craiova sunt ori analfabeti ori rau intentionate! Cit despre istorie e greu sa o ceri unor tineri azi! Mai ales cind nici manualele de istorie nu mai sunt ceea ce erau odata! Ati mai auzit cumva de patriotism? De dragoste de neam? de patrie?!?
- de popa sapca de la robanesti:Si dumneavoastra aveti dreptate domnule SOCRATE. Personal apreciez ca dragostea de neam si tara este un sentiment nobil si inaltator in acelasi timp, nicidecum caduc asa cum incearca unii pseudoeducatori sa induca in formarea tinerei noastre generatii. Un roman adevarat trebuie sa cunoasca si sa respecte valorile nationale, sa-si venereze drapelul, vibrand de emotie la intonarea imnului national si astfel cred ca va fi si un bun cetatean european. Ar fi multe de spus , dar si de facut.
