As. univ. dr. Ana-Maria Bumbea: „Luptăm să recuperăm pacienții și să îi redăm societății“

As. univ. dr. Ana-Maria Bumbea a vorbit despre condițiile 
în care sunt tratați pacienții olteni
As. univ. dr. Ana-Maria Bumbea a vorbit despre condițiile în care sunt tratați pacienții olteni


Clinica de Recuperare Neurologică a Spitalului de Neuropsihiatrie din Craiova este locul unde lunar 150 de pacienți merg să facă terapia de care au nevoie ca să se pună pe picioare. Sunt oameni care au suferit accidente vasculare sau diverse traumatisme craniene sau ale coloanei. Este o luptă dusă în doi, medic și pacient, care poate să dureze luni, ani sau toată viața. Statul decontează o parte din ședințele de recuperare medicală, pacienții fiind nevoiți să scoată bani din buzunar pentru restul ședințelor de care au nevoie. În ultimii ani, Clinica de Recuperare Neurologică a fost dotată cu aparatură nouă. Tehnica medicală evoluează însă fantastic, iar medicii din domeniu spun că ceea ce ne lipsește este partea de robotică, aceasta putând însemna un pas uriaș pentru recuperarea pacienților din Oltenia. Într-un interviu acordat GdS, as. univ. dr. Ana-Maria Bumbea a vorbit despre condițiile în care sunt tratați pacienții olteni. 

GdS: În Clinica de Recuperare Neurologică a Spitalului de Neuropsihiatrie din Craiova ajung pacienți din toată Oltenia. Câți bolnavi îngrijiți lunar?

Ana-Maria Bumbea: Vin pacienți și din alte zone ale țării, de multe ori nu facem față cu numărul de paturi. Secția are 45 de paturi. Cam 90 de pacienți sunt internați, iar alți 50 de bolnavi vin pentru tratament în regim de spitalizare de zi. Cei internați sunt cazuri mai grave, oameni care au trecut recent printr-un accident vascular sau prin traumatisme vertebro-medulare sau craniene recente și care necesită spitalizare, iar la spitalizarea de zi sunt oameni care se pot deplasa sau sunt aduși de familie cu fotoliu rulant și sunt ajutați să vină să își facă perioada de recuperare.

GdS: Care sunt afecțiunile cele mai frecvente pentru care oamenii ajung la dumneavoastră?

A.M.B: Cea mai frecventă afecțiune întâlnită în secția noastră, fiind un Spital de Neurologie, este accidentul vascular fie că este ischemic sau hemoragic. Însă, deservim și partea de Neurochirurgie de la Spitalul Județean Craiova sau de la spitalele din București care ne trimit pacienți cu patologie vertebro-medulară care au trecut fie prin accidente rutiere, fie prin accidente de muncă sau care suferă de tumori.

„Avem și pacienți de 30 și 40 de ani cu accident vascular“

GdS: A crescut numărul pacienților cu accident vascular?

A.M.B: Din păcate, nu doar că a crescut numărul pacienților, dar putem spune că accidentul vascular a „întinerit“. Întâlnim pacienți care fac accident vascular la vârste tinere din cauza modului de viață, a stresului. Dacă înainte aveam pacienți vârstnici, în ultimul timp constatăm că avem și pacienți de 30 și 40 de ani cu accident vascular. Șansa lor este că nu este afectat întreg encefalul, iar la pacientul tânăr capacitatea de recuperare este mai bună la decât la cel vârstnic.

GdS: Sunt și copii care vi se adresează pentru recuperare medicală?

A.M.B: Partea de recuperare medicală pediatrică la copilul neurologic nu poate fi deservită în clinica noastră. Aici este secție de recuperare neurologică doar pentru adulți. În cadrul spitalului există însă o secție de Neuropsihiatrie Pediatrică, este o clădire separată unde ajung toți copiii cu patologie neurologică. Recuperarea se face în serviciul ambulatoriu. Ei au acolo materiale de recuperare, kinetoterapeut.

„Ne dorim mult mai mult, iar partea de robotică este fascinantă, cu rezultate spectaculoase“

GdS: Echipamentele medicale au evoluat extraordinar în ultimii ani. De ce aparatură beneficiați în secție și de ce ați mai avea nevoie?

A.M.B: Secția este destul de bine utilată. Evident că în recuperarea neurologică progresul echipamentelor a fost fulminant în ultimii ani, a început să se dezvolte foarte mult partea de robotică, partea electronică. Noi nu suntem la acest nivel, dar în comparație cu ceea ce aveam la dispoziție anii anteriori lucrurile au evoluat foarte bine și la noi. Avem aparate care ne ajută să deservim o gamă largă de proceduri aplicate, avem un electrostimulator repetitiv care se poate folosi transcranian sau periferic, avem verticalizatoare, dar și alte tipuri de aparate. Categoric ne dorim mult mai mult, iar partea de robotică este fascinantă, cu rezultate spectaculoase. Din păcate, este și foarte scumpă. Sperăm să ajungem și noi la partea de electronică, robotică, unde putem face programe speciale pentru bolnavi. Sunt aparate care îmbină partea de electrostimulare neuromusculară cu partea de kinetoterapie.

„Ceea ce oferă Casa de Asigurări de Sănătate nu este suficient pentru pacient“

GdS: Cu ce se implică statul pentru a susține acești pacienți pentru care medicii luptă să îi redea societății. Se decontează suficiente ședințe de recuperare medicală?

A.M.B: Tratamentul de recuperare în cadrul spitalului este gratuit. Pacientul vine cu trimitere de la medicul de familie și cardul de sănătate și este internat conform unei programări. Statul susține partea de recuperare, dar nu la adevăratul potențial al pacientului. Bolnavul poate beneficia și de 21 de zile de recuperare într-o stațiune de profil, mai poate beneficia de partea de recuperare în ambulator, dar aici zilele sunt limitate, are dreptul la două etape de recuperare fără a depăși două săptămâni fiecare etapă, după care trebuie să plătească. Etapa de recuperare neurologică nu se încheie însă după 21 de zile, poate durează luni, ani. Sunt situații în care poate să dureze toată viața. Din păcate, pentru că statul decontează un număr limitat de ședințe, pacienții învață de multe ori programele de kinetoterapie și le fac acasă, iar atunci când vin la internare își mai adaptează programul. Ceea ce oferă Casa de Asigurări de Sănătate nu este suficient pentru pacient.

„Birocrația le pune probleme și pacienților, și medicilor“


GdS: Întâlniți și cazuri sociale, bătrâni abandonați?

A.M.B: Întâlnim și astfel de situații. Spitalul nu este însă un cadru social de îngrijire a pacientului. Noi avem un număr limitat de zile de recuperare pe care le acordăm. Pentru asemenea cazuri există căminele de bătrâni. Multe dintre ele fac și recuperare, au angajat câte un kinetorerapeut. Ceea ce s-a câștigat pentru pacientul cu accident vascular este încadrarea în grad de handicap. S-a dat în urmă cu doi ani o lege prin care aceștia beneficiază de o compensație pe baza gradului de handicap. Cu biletele de trimitere și cu alte acte doveditoare și cu referatele medicale merg la Comisia de Handicap, unde sunt evaluați.

GdS: Este foarte greu pentru un astfel de pacient să urmeze un traseu birocratic…

A.M.B: Birocrația le pune probleme și pacienților, și medicilor. Peste partea de hârtii vine acum și partea informatică, lucrurile s-au complicat, dar nu avem ce să facem.

„Mi-ar plăcea cel mai mult să aducem partea de robotică din străinătate“

GdS: Cât de mult s-a dezvoltat partea de recuperare medicală, în general, în România în ultimii ani?

A.M.B: Recuperarea a luat un avânt foarte mare în lume în ultimii ani. În România sunt spitale private care beneficiază de utilități mai bune. Craiova are o școală bună de recuperare, sunt rezidenți mulți. Este o specialitate grea, destul de complexă, necesită cunoștințe din toate specialitățile pentru că pacientul vine cu toate bolile pe care le are. Este o specialitate bine văzută în Europa și în lume. La noi, mulți ani a fost privită ca o Cenușereasă a medicinei. Lucrurile s-au mai schimbat, iar tinerii trebuie să fie încurajați. Luptăm să recuperăm pacienții și să îi redăm societății. Unii sunt foarte riguroși, respectă programul și se recuperează aproape intergral, se reintegrează profesional. Dar asta înseamnă să faci recuperare din primul moment. În străinătate există unități în care medicul neurolog conlucrează cu medicul cardiolog și cu cel de recuperare din prima zi a debutului accidentului vascular.

GdS: Ce ați aduce pe partea de recuperare medicală din străinătate?

A.M.B: Mi-ar plăcea, cel mai mult, să aducem partea de robotică din străinătate, în special mănușa robotică. Noi am avut și câteva lucrări publicate în domeniu cu Facultatea de Electronică. Am mai avut câteva proiecte de exoskeleton medical la pacienții cu paraplegie. Din păcate, proiectele nu le-am câștigat, există în activitatea noastră, dar nu se pot finaliza din cauza lipsei fondurilor. Ar fi un vis să avem aceste aparate.

„În străinătate există sanatorii unde pacienții pot sta perioade lungi de timp internați“

GdS: Practic are mult mai multe șanse un pacient din Germania sau Franța?

A.M.B: Noi recuperăm mulți pacienți prin lucru manual, prin kinetoterapie și mai puțin prin dispozitive. Poate că ei au mai multe șanse și prin banii pe care Casele de Asigurări de Sănătate îi dau. În străinătate există sanatorii unde pacienții pot sta perioade lungi de timp internați, unde fac recuperare luni bune.

GdS: Sunteți și cadru universitar. Ce vă spun studenții, își doresc să rămână în țară?

A.M.B: Lucrurile sunt oarecum împărțite, unii dintre ei au deja familiile în străinătate și își doresc să plece acolo să profeseze, dar mulți vor să rămână în țară. Ei ar trebui să existe pe toate secțiile, și pe partea de cardiologie și pe cea de neurologie, și la interne, la ortopedie. Necesarul este mare, doar că nu sunt prevăzuți în norme pe toate secțiile. Unii își mai găsesc loc de muncă în clinicile private.

GdS: V-ați gândit vreodată să profesați într-o țară cu un sistem medical care să vă ofere mai multe?

A.M.B: Am avut nenumărate oferte pentru a pleca din țară, la spitale foarte bine utilate, unde succesul terapeutic este favorizat de aceste dotări, dar cu toate astea nu am putut să plec. Nu m-aș regăsi într-o altă țară.



Comenteaza acum

Alte stiri

Sumarul ediției de joi, 19 octombrie 2017

Top