Peste 900.000 de romani își serbează onomastica, în 23 aprilie, cu ocazia Sfântului Gheorghe. Din cei peste 900.000 de romani care poarta numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe peste 700.000 sunt bărbați și peste 180.000 femei. Din totalul româncelor, peste 130.00 poartă numele de Georgeta, alte peste 33.000 – Gheorghița sau Ghiorghița și peste 14.000 – Geta, în timp ce peste 500 femei poartă numele de Ghița. La bărbați, numele Gheorghe, Ghiorghe se regăsește în peste 550.000 dintre cazuri, George – peste 140.000, Gheorghița, Ghiorghița – peste 24.00, iar peste 4.800 de români poartă numele Ghiță.
Sfântul Mare Mucenic s-a născut în Capadocia într-o familie creștina și a trăit in timpul domniei împăratului Diocletian. S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otravită, bătaia cu vana de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa. Martorii suferințelor Sfântului Gheorghe, uimiți de puterea sa de a rezisță la durere, au renunțat la credința în zeități păgâne, îmbrățisând creștinismul. O dovadă a sfințeniei sale o reprezintă o minune săvârșită de Sf. Gheorghe în timpul întemnițării sale. Atingând trupul unui deținut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să se creștineze. Pentru că Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunțării la creștinism, Dioclețian a ordonat omorârea prin decapitare a Sf. Gheorghe și a soției sale.
În credința populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei medievale trimis de Ștefan cel Mare la Mânăstirea Zografu de la Muntele Athos.
”Gheorghe„ vine din greacă: agricultor, lucrător al pământului, acest nume deosebit, atât de răspândit la noi, la români, ne arată că omul trebuie să fie, înainte de toate, harnic şi gospodar. Derivate: George, Georgeta, Georgiana, Geta, Gina, Gelu, Geo, Gică, Gherghina, Ioiga, Iordache ş.a.
