Fabrica de motoare A. Weichmann, Moara lui Barbu Drugă, Fabrica de maşini agricole Richard Graepel sunt câţiva dintre giganţii Craiovei de altădată, care amintesc de începuturile dezvoltării urbei noastre. Astăzi, tot ce a rămas din mândriile Băniei de odinioară sunt o hală didactică din vechea fabrică, o moară ce se încăpăţânează să existe şi câteva poze adunate învre-o lucrare.
Marius Dobrin, în lucrarea sa „În căutarea memoriei“, notează: „A. Weichmann a rămas celebru în urbea noastră prin tehnica pe care a promovat-o. Chiar monumentul funerar cuprinde o reproducere a unui motor al său. În 1913, el solicită încetăţenirea şi în certificatul constatator se menţiona fabrica de maşini agricole de pe strada Calomfirescu“. O hală veche de pe fosta stradă Calomfirescu, în prezent Câmpia Islaz, afişează o plăcuţă pe care stă scris: „Monument istoric. Fabrica de motoare A. Weichmann, mijlocul secolului al XIX -lea. Nr. 89“. În acest loc, acum se ţin cursuri practice ale studenţilor de la Facultatea de Agricultură, fiind cunoscute sub numele de hale didactice. Nimic din vechea fabrică nu mai există, căci au trecut peste ea naţionalizarea şi câte şi mai câte transformări. Doar zidurile vechi ale halei mai aduc aminte de vechea fabrică, un gigant al Olteniei despre care se spune că, pe vremuri, s-ar fi montat şi câteva motoare Ford. Să fi fost prin anii 1935 – 1940. Dar povestea e poveste.
Alt vechi gigant al Craiovei de odinioară este Moara Barbu Drugă. În 1939 existau în Craiova 77 de întreprinderi cu peste 100 de lucrători, printre care Fabrica de pâine şi paste făinoase „Barbu Drugă“. Astăzi, în curtea unui producător din domeniul panificaţiei se încăpăţânează să înfrunte timpul Moara lui Ştefan Barbu Drugă, unul dintre marii proprietari de moşii şi exportatori de cereale ai vremii sale (1881-1969).
„Fratele bunicului meu era director comercial la Barbu Drugă, şi unul dintre acţionari. Se numea Petre Leoveanu. Pe frontispiciu de la moară scria: Societate anonimă pe acţiuni: B. Drugă, P. Leoveanu şi C. Cristovici.
La Moara lui Barbu Drugă exista şi un depozit de cereale, căci în afară de grâul pe care îl colecta de pe moşiile sale, el cumpăra şi de la localnicii din zonele învecinate Craiovei. Se făceau convoaie de care, ce veneau şi aduceau grâu la moară.
Drugă avea şi cai frumoşi la moară, care trăgeau la droage (căruţe din scândură, cu capace de lemn – n.r.) în care se punea pâinea caldă şi cu care pornea pe străzi pentru a se vinde“, mărturiseşte unul dintre descendenţii familiei Leoveanu.
De asemenea, în Craiova de altădată, la insistenţa primarului Nicolae Romanescu, în 1908, funcţiona şi moara primăriei, „executată după un proiect al unui arhitect german, cu utilaje germane“, menţionează arhitectul Marcel Berendei. Astăzi, a rămas doar un coş de fum şi o cameră dintr-o hală.
Soarta giganţilor de odinioară a fost scrisă de timpurile noi care au venit. Vestita Fabrică de maşini agricole Richard Graepel, de pe bulevardul Carol, nr. 124, fondată în 1894, a avut o soartă mai bună. Atelierul de fabricat şi reparat maşini agricole, sucursală a firmei Clayton-Shussliworth din Anglia, se asociază cu Richard Graepel, companie austro-ungară, punându-se bazele întreprinderii de astăzi MAT Craiova.
Fabrica de maşini agricole Richard Graepel avea în centrul oraşului, pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 18, o sală de expunere cu plugurile şi semănătorile produse, care trăieşte în prezent prin câteva ilustraţii adunate într-o lucrare.
Alţi giganţi le-au luat locul, călcând istoria celor din trecut în picioare, ştergând urma existenţei lor pe aceste meleaguri.
Povestea se repetă
Într-o lucrare sau alta mai există ici, colo câte o poză care să amintească de existenţa acestor giganţi prin aceste locuri. Istoria se repetă, căci totul este supus schimbării şi trecerii timpului. Alte construcţii le-au luat locul, aşa cum s-a întâmplat şi cu prima fabrică de tricotaj din ţară, după cum ni se dezvăluie din cele câteva rânduri scrise în lucrarea „Istoria ilustrată a Craiovei“: „La Craiova a început să funcţioneze, pe Calea Unirii, la numărul 114, în iulie 1887, prima fabrică de tricotaje din ţară, cu 24 de lucrători, prima fabrică de dimie, în 1888, fabrica de ghiaţă, pescăria“. Am completa noi prezenţa în peisajul Craiovei a unui abator construit în 1892 în timpul mandatului lui Nicolae Romanescu, o uzină electrică intrată în funcţiune în septembrie-decembrie 1896, o fabrică de pâine, „Traiul“ din 1908. Existenţa unora dintre aceste edificii, dovezi concrete ale dezvoltării Craiovei, este dovedită prin câteva poze adunate în unele lucrări.
Moara Barbu Drugă se încăpăţânează să mai reziste timpului nou, în curtea unui producător de panificaţie din oraşul nostru de astăzi, iar hala didactică din fosta fabrică de motoarea lui A. Weichmann mai aminteşte de giganţii de odinoară ai Craiovei.
