(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4513. Luni, 20 Iulie 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Actualitate
O americancă la Craiova
Actualitate - Clara STĂNESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Melissa este voluntar în Corpul Păcii (Peace Corps) şi stă în România doi ani
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
„Acasă“ înseamnă mereu alt loc. Ca un marinar ce bântuie apele, îşi află portul, pentru o bucată de viaţă, în experienţe diferite, în lumi noi. Conturi săţioase şi şiruri de case au fost ultimele lucruri pe care le-a luat în calcul. Nici măcar la o locuinţă şi maşină nu s-a oprit. A preferat să-i ajute pe oameni, făcând voluntariat acolo unde a fost nevoie de ea. Acum, a aruncat ancora în România.
Într-un tricou roşu, aproape şters de soare, cu o cască de protecţie pe cap, face faţă nepăsătoare căldurii. Are o înfăţişare ciudată, ca toţi oamenii pe care-i ghiceşti dintr-o privire că vin de pe meleaguri străine. Râde mult, are un aer destins, nimic încrâncenat nu i se citeşte pe faţă, chiar dacă munceşte pe un şantier, ajutând la construirea unor case. Melissa a venit în România din Statele Unite în urmă cu un an. Nu pentru a „investi“ aici şi a profita de mâna de lucru sau de piaţa de desfacere, ci ca voluntar. „La mine, banul nu este cel mai important. A fost mai important să fac ceva pentru oameni“, spune zâmbind. Cuvintele curg repede, aproape... olteneşte. „A fost greu cu limba română. Gramatica e foarte complicată. Şi aici, în sud, oamenii rostesc vorba în fugă. Dar m-am obişnuit“. Râde ca un copil, râsul acela pe care-l întâlneşti la străini şi care nouă, românilor, ne e aproape inaccesibil.
Pacienţii şi răbdarea
37 de oameni au ieşit în ziua aceea din aeroport. Toţi trebuia să ajungă la Ploieşti pentru 12 săptămâni de training intens de limbă.
„Nu ştiam un cuvânt în română. Unul dintre voluntarii cu care venisem avea două dicţionare şi pe unul mi l-a dat mie. În Boston nu găsisem aşa ceva“, începe să povestească, amintindu-şi de sosirea în România.
„Primele zile a fost foarte interesant! Întâi, am stat la hotel. Apoi, din a doua zi am fost cazaţi la gazdă. Ortansa şi Marin, cei la care am stat, nu ştiau engleză. Şi eu am vrut să mulţumesc pentru că erau aşa atenţi cu mine şi răbdători... Am căutat în dicţionar, numai că pacienţ sau pacienţi ... era altceva. Şi le tot spuneam „Pacienţi! Pacienţi!“, arătând spre ei. Râde cu poftă. „Dar ne-am înţeles“...
Literatură şi voluntariat
Averea Melissei Culkin creşte cu fiecare an. Cu oameni, cu locuri, cu trăiri. Când pleacă dintr-un loc, nu ia cufărul cu haine, genţi Vuitton şi bijuterii Dior. Nici măcar curea Promod sau pantaloni Zara. Pleacă însă cu mult mai mult: cu străduţe necunoscute până atunci, cu munţi pe care nu-i văzuse niciodată decât în atlase geografice, cu mări al căror miros nu-l bănuise nicicând, cu femei care muncesc cu sapa de dimineaţă până seara şi nu se plâng decât că Domnul şi-a întors faţa de la oameni, cu bărbaţi care muncesc cu ziua ca să-şi întreţină copiii, cu petreceri populare despre care nu citise niciunde sau cu mese modeste, dar aşternute dinainte cu toată bucuria de a oferi fără a cere nimic în schimb. Pleacă, de fiecare dată, cu o lume. Cu fiecare proiect în care se implică, e mai bogată.
„Programele American Corps sau Peace Corps, pentru care lucrez acum, oferă cazare şi hrană. Nu am nevoie de mai mult. Nu-mi trebuie un BMW ca să fiu fericită“, spune zâmbind. Când s-a înrolat voluntar, cu 11 ani în urmă, după ce absolvise Boston College, tatăl său i-a spus că e nebună. Dar a avut încredere în ea şi a susţinut-o. După ce făcuse un împrumut pentru a-şi continua studiile, renunţă la diplomă ca să muncească, pro bono, pentru oamenii nevoiaşi. Colegii săi se angajaseră deja, mulţi aveau slujbe de birou, ea alesese voluntariatul. „Nu am aceiaşi bani ca ei, cu siguranţă, dar experienţa mea este mai bogată. Am toată viaţa înainte să fac bani sau muncă de office“, continuă Melissa.
Mai departe şi totuşi mai apropiată
România, undeva în Europa de Est. O ţară despre care abia auzise. Când a aflat că va ajunge aici, nu s-a gândit la nimic altceva decât la o experienţă interesantă. „Îmi imaginam altfel ţara, cu sate... sau saturi?.. multe...“, mă priveşte uşor nesigură. „Poate pentru că Peace Corps lucrează mult în Africa, acolo unde oamenii sunt mult mai săraci“. Îi place, însă, fiecare loc pe care îl descoperă aici şi încearcă să vadă cât mai multe. A ajuns la mare de sărbătorile de iarnă, a fost la Sighişoara, apoi în Timişoara, într-o tabără de limba engleză pentru copii. Şi speră că de Crăciun va ajunge în Maramureş. Sau poate în Bucovina. Dorul de familie este singurul care o... încurcă.
„Deşi, în mod ciudat, sunt departe de casă, mă simt mai apropiată de cei dragi pentru că vorbim des pe internet“. Cei mai buni prieteni ai Melissei sunt voluntari şi ei. „Munca aceasta mă face fericită. Nu regret deloc ceea ce fac, pentru că nu simt să fi renunţat la ceva. Viaţa mea este plină acum“.
Într-un tricou roşu, aproape şters de soare, cu o cască de protecţie pe cap, face faţă nepăsătoare căldurii. Are o înfăţişare ciudată, ca toţi oamenii pe care-i ghiceşti dintr-o privire că vin de pe meleaguri străine. Râde mult, are un aer destins, nimic încrâncenat nu i se citeşte pe faţă, chiar dacă munceşte pe un şantier, ajutând la construirea unor case. Melissa a venit în România din Statele Unite în urmă cu un an. Nu pentru a „investi“ aici şi a profita de mâna de lucru sau de piaţa de desfacere, ci ca voluntar. „La mine, banul nu este cel mai important. A fost mai important să fac ceva pentru oameni“, spune zâmbind. Cuvintele curg repede, aproape... olteneşte. „A fost greu cu limba română. Gramatica e foarte complicată. Şi aici, în sud, oamenii rostesc vorba în fugă. Dar m-am obişnuit“. Râde ca un copil, râsul acela pe care-l întâlneşti la străini şi care nouă, românilor, ne e aproape inaccesibil.
Pacienţii şi răbdarea
37 de oameni au ieşit în ziua aceea din aeroport. Toţi trebuia să ajungă la Ploieşti pentru 12 săptămâni de training intens de limbă.
„Nu ştiam un cuvânt în română. Unul dintre voluntarii cu care venisem avea două dicţionare şi pe unul mi l-a dat mie. În Boston nu găsisem aşa ceva“, începe să povestească, amintindu-şi de sosirea în România.
„Primele zile a fost foarte interesant! Întâi, am stat la hotel. Apoi, din a doua zi am fost cazaţi la gazdă. Ortansa şi Marin, cei la care am stat, nu ştiau engleză. Şi eu am vrut să mulţumesc pentru că erau aşa atenţi cu mine şi răbdători... Am căutat în dicţionar, numai că pacienţ sau pacienţi ... era altceva. Şi le tot spuneam „Pacienţi! Pacienţi!“, arătând spre ei. Râde cu poftă. „Dar ne-am înţeles“...
Literatură şi voluntariat
Averea Melissei Culkin creşte cu fiecare an. Cu oameni, cu locuri, cu trăiri. Când pleacă dintr-un loc, nu ia cufărul cu haine, genţi Vuitton şi bijuterii Dior. Nici măcar curea Promod sau pantaloni Zara. Pleacă însă cu mult mai mult: cu străduţe necunoscute până atunci, cu munţi pe care nu-i văzuse niciodată decât în atlase geografice, cu mări al căror miros nu-l bănuise nicicând, cu femei care muncesc cu sapa de dimineaţă până seara şi nu se plâng decât că Domnul şi-a întors faţa de la oameni, cu bărbaţi care muncesc cu ziua ca să-şi întreţină copiii, cu petreceri populare despre care nu citise niciunde sau cu mese modeste, dar aşternute dinainte cu toată bucuria de a oferi fără a cere nimic în schimb. Pleacă, de fiecare dată, cu o lume. Cu fiecare proiect în care se implică, e mai bogată.
„Programele American Corps sau Peace Corps, pentru care lucrez acum, oferă cazare şi hrană. Nu am nevoie de mai mult. Nu-mi trebuie un BMW ca să fiu fericită“, spune zâmbind. Când s-a înrolat voluntar, cu 11 ani în urmă, după ce absolvise Boston College, tatăl său i-a spus că e nebună. Dar a avut încredere în ea şi a susţinut-o. După ce făcuse un împrumut pentru a-şi continua studiile, renunţă la diplomă ca să muncească, pro bono, pentru oamenii nevoiaşi. Colegii săi se angajaseră deja, mulţi aveau slujbe de birou, ea alesese voluntariatul. „Nu am aceiaşi bani ca ei, cu siguranţă, dar experienţa mea este mai bogată. Am toată viaţa înainte să fac bani sau muncă de office“, continuă Melissa.
Mai departe şi totuşi mai apropiată
România, undeva în Europa de Est. O ţară despre care abia auzise. Când a aflat că va ajunge aici, nu s-a gândit la nimic altceva decât la o experienţă interesantă. „Îmi imaginam altfel ţara, cu sate... sau saturi?.. multe...“, mă priveşte uşor nesigură. „Poate pentru că Peace Corps lucrează mult în Africa, acolo unde oamenii sunt mult mai săraci“. Îi place, însă, fiecare loc pe care îl descoperă aici şi încearcă să vadă cât mai multe. A ajuns la mare de sărbătorile de iarnă, a fost la Sighişoara, apoi în Timişoara, într-o tabără de limba engleză pentru copii. Şi speră că de Crăciun va ajunge în Maramureş. Sau poate în Bucovina. Dorul de familie este singurul care o... încurcă.
„Deşi, în mod ciudat, sunt departe de casă, mă simt mai apropiată de cei dragi pentru că vorbim des pe internet“. Cei mai buni prieteni ai Melissei sunt voluntari şi ei. „Munca aceasta mă face fericită. Nu regret deloc ceea ce fac, pentru că nu simt să fi renunţat la ceva. Viaţa mea este plină acum“.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.8 din 18 voturi
Nota curentă: 4.8 din 18 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Je:
Tot respectul pt Peace Corps. - de Dac:asa e este ,sunt OAMENI . foarte bine a prins autorul cum se poarta americani .
- de Parpanghel:Foarte frumos. Pe cand niste voluntari romani in America???
- de ioan:Din partea unui oltean pripasit prin Boston:Fata draga ,cu sufletul curat ce il ai ,meriti sa intilnesti pe adevaratul "Fat frumos".Viata nu este asa roz nici in USA si v-a fi foarte greu sa platesti imprumutul pentru scoala .Cnd viitoarea ta familie va avea multe prioritati.,imprumut ul v-a fi o povara in plus.Un motiv in plus de apreciere.Cred ca si parinti tai merita un "jos palaria"pentru intelegere si sustinere.Din pacate se vor mai gasi si idioti care sa intineze frumusetea morala a gestului,cu acuze de interese,conspirati sau alte aberatii sau care pur si simplu nu vor intelege marimea gestului. Sper sa fi rasplatita dupa sufletul tau.
- de Ioan:Saptamina trecuta am vizitat mai multe fregate aflate in Boston ,la incheierea unei lungi competitii cu pinzele sus.Printre ele si Mircea ,nava noastra scoala.Tineri nostri marinari erau printre cei mai frumosi din port.Multe din vasele vizitate aveau la indemina cite un borcanas pentru bacsis.ai nostri nu aveau.Tocmai in USA,unde micul bacsis este ceva normal,ca o forma de respect pentru serviciul facut.Gestul cu lipsa borcanului pentru tips m-a surprins ,cu atit mai mult cu cit citiva proaspat marinari ,ma intrebasera unde se gasesc toale mai ieftine ,pe masura bugetului limitat..Sigur este un amanunt neimportant ,mie mi s-a parut insa o chestie de decenta.
- de cri:tot respectul !
- de ama:asa este cu marinarii de pe "Bricul Mircea", pe care marinarii fac scoala....eu am intalnit-o in Spania, in Alicante la o expozitie de vase,fregate si corabii vechi.eram in excursie. am descoperit niste oameni deosebiti...ne-au plimbat peste tot pe vas, ne-au explicat, au fost atat de dragutzi....chiar au facut cinste tarii noastre , uitandu-ma cum se comportau cu toti ce-i care vizitau vasul.mai exista se pare si romani adevarati cu care sa ne laudam...si sunt multi,sunt convinsa!!!in privinta Melissei, felicitari draga mea ca ai reusit sa te acomodezi, sa iti daruiesti sufletul si energia altora, pentru a face lucrurile mai bune, mai frumoase.felicitari ca pui mai presus de orice valorile spirituale, decat cele materiale,ca bogatia sufletului tau o reprezinta experienta voluntariatului, oamenii cu care intri in contact si carora le daruiesti zambetul tau. sper sa poti impartasii acesta bucurie si cu noi romanii si sa ne insuflii si noua dorinta de voluntariat. este ceva extraordinar.sper sa traiesti numai momente placute la noi si sa te bucuri din plin de tot "frumosul" pe care il avem aici, povestind cu drag mai departe despre Romania.
- de pupypuy:draga Melissa tu dai mult si primesti putin,asa chiar este si voia lui D-zeu, sper sa te ajute Dumnezeu in tot ceea ce iti doresti ,sa fii iubita si fericita. Felicitari pentru tot ceea ce faci, esti o persoana de admirat, o persoana curajoasa si nu in utimul rand sa ramai mereu vesela ca doar asa poti poti depasi toate momentele grele. Multumesc in primul rand ceea ce faci pentru romani !!! Bafta !!
- de TOV:la noi VOLUNTAR egal munca neplatita - la ei inseamna OM CU SUFLET MARE . asa ca.................. rusinea la noi - jos palaria la EI .
- de Toni:„Îmi imaginam altfel ţara, cu sate... sau saturi?.. multe...“ auzi... habar n-au! pleaca inapoi in america si spunele tovarasilor tai de acolo ca noi in romania traim in copaci , ne deplasam cu lianele si consumam multa supa de banane! ... a da si prietenul cel mai bun al omului pe aici e maimuta !
- de dor:am vazut la un moment dat un interviu pe un post tv unde o americanca era intrebata unde este situata Romania... la care tipa : "Romania?.... nu e capitala Italiei? " .... hai sa nu zic ca toti copiii nostri sunt perfecti ca nu sunt.... dar daca intrebi un copil de clasa a 6-a relativ cuminte iti spune toate capitalele tarilor europene si daca se intampla sa nu stie sigur iti arata unde e situata pe harta, tara respectiva.
- de trotineta Fraud:cind aveti de gind sa terminati cu facutul frezei?
- de trotineta Fraud:ma apucara bitzurile si dadui iar un "cauta bah" in yahoo: peace corps! hmmmm!.... deja ma pusera pe ginduri: cica e agentie guvernamentala! Pai tara care a ocupat militar planeta si are 7 mil. (parca') noi someri din toamna de cind a inceput (alta) Criza, trimite pinguini sa ajute la transportul caramizilor?!!! ce-i in neregula aici? sa fie un alt fel de publicitate pentru US of A (conform Borat) ? Fara sa mai citesc si "conspiratiile" cu CIA care aduna astfel informatii la nivel de bobor, imi ajunge ca este o agentie guvernamentala! S-a tot vorbit de Maical Gecson ca a ajutat mult copiii si in special pe cei din Africa... ba chiar s-a dat o hotarire guvernamentala sa fie trecut printre "eroii" natiunii americane..... Zilele trecute era le tembelizor un reportaj in care ajunsese la "cumparaturi" intr-un magazin de lux: "Aia imi place.... si aia.... si pe cealalalta o vreau"... picturi, candelabre, statui blabla! Vreo cinshpe milionashe!... M-a facut sa ma intreb:" De ce nu-l arata intr-un Praktiker sau intr-un Kaufland cum face cumparaturi pentru Africa?!!! De ce nu deschide un Kaufland sau un Praktiker in Africa, pe banii lui!!! De ce il vad la "cumparaturi" in Beverly Hills?!!! PRISHEPETI ?
- de Toni:ce fac ei aici cu programele lor umanitare sun fix pistol cu apa! si de astfel de ajutor oamenii nu au nevoie... dami voie sa iti spun ca ajutorul vostru in casele oamenilor este permis din bun simtul oamenilor pt simplu fapt ca sunteti straini . Vreti sa ne ajutati cu adevarat? -nu mai creati crize! Or is there too much to ask miss Melissa ?
- de teutonu:nu v-ati prins, tipa incearca si ea sa-si faca un cv de beginer, da bine sa scrii ca te-ai ocupat cu umanitarisme ... de la americani doar razboi primesti "profesionist" nu gesturi umanitare, hai sa fim seriosi tovarasi!
- de Clara Stanescu:Melissa e voluntar de 11 ani... Subiectul materialului nu este nici criza economica, nici Noua Ordine Mondiala, nici agentiile guvernamentale americane sau organizatiile in spatele carora stau indivizi gen Rockefeller, Soros, Gates etc. etc. si nici felul in care sunt "ajutate" tarile lumii a treia....
- de Nicu Dan Petrescu:Tot respectul pentru Melisa si voluntarii americani. Doressc sa o pot contacta pe Meliasa prin internet pentru a o invita in Tabara de creatie de la Muncel Pascani (pe Valea siretului) in perioada 9-14 sept 2009 ,de organizatia nonprofit Universul Prieteniei ..cu sediul in Iasi..C u asceasta ocazie va putea vizita si cateva manastiri di nordul Moldovei
- de trotineta Fraud:Dna Stanescu ce freza misto aveti!!! Cit timp va ia pieptanatul?
- de oltean:Thank you, Melissa Culkin! I will be in Craiova @ the end of August. I am coming from US. Do you need anything from your country?!? Please let me know. I would like to meet you over my stay in Romania. Thank you again and have a wonderful life :)...
- de Vertical:Hop si oportunistii!!!! Da' acasa la ea nu era nimic de construit? Parca pe la ei trec cam des taifunele si le sufla casele... Parca noi aveam destui inca oameni capabili sa construiasca si inca trainic. Unde or fi? S-or fi dus sa ridice cocioabe de lemn in America pentru sinistrati... Fata draga, fa bine si ia-ti bocceluta la pinare si intoarce-te la tine acasa, ca de constructia si reconstructia Romaniei are cine sa se ocupe., Numai ca sunt ingraditi si limitati de cei care te-au adus pe tine ca voluntara la noi. Daca ai fi spus ca esti aici pentru ca ai simtit nevoia de schimbare, sau pentru ca America prin politica ei iti creaza scarba si groaza si rusine in acelasi timp, poate te mai credeam. Dar sa spui ca ai venit sa ajuti Romania... Ne lasi? _-_- _Faina aia cu freza, ma' Troti! Daca nu intrebai tu cre'ca o intrebam eu pe doamna Clara daca foloseste intinzatorul de par, ondulatorul sau clasicele bigudiuri...
- de Toni:una peste alta Romania in momentul asta n-are nevoie de unu doi samariteni care sa vina sa ajute tara (cica) , oricum oamenii nu rezolva nimic decat isi satisfac propriile nevoi de calatorie si aventura .
- de trotineta Fraud:Mea Culpa! Imi place sa citesc oriunde am ocazia! Ca TOCMAI asta am citit nu stiu ce poate fi: "Legea politicii, a lui Price: Este mai usor sa fii liberal departe de casa. (Don Price, decanul facultatii de stiinte politice de la Harvard a descoperit aceasta lege lucrind cu fundatii care erau mai dornice sa preia proiecte controversate in alte tari decit in Statele Unite)". -Legile lui Murphy, Editura Universal Dalsi 1996, pag.43., ISBN 973-9166-17-2 Continuati cu pieptanatul va rog! ::):):):):):): Mooooooaaaaaam, ce "conspiratie" dna. Stanescu! Dv. nu va puteti pune casca de motociclist peste freza aia, ce pacat!...
- de londonBOY:WELL DONE!COOL GIRL!GOD HELP YOU!GOD BLESS AMERICA!
- de florin:Daca lucreaza pentru organizatii non-profit e posibil sa primeasca un salariu probabil in jurul a 2000$/lunar (dupa plata taxelor) si pentru ca activeaza in afara organizatiile-i asigura cazarea si deconteaza costurile mesei. Voluntariatul in tari straine este pentru americani un fel de exotism care imbina utilul cu placutul.
- de trotineta Fraud:ciudata logica ai ma "io", ciudata logica! cocalar tipic!
- de pt trotineta Fraud:Tu esti cocalarul tipic, comunist bun de nimic. Mai taci si mulge vaca !
- de trotineta Fraud:.... zise intelighentzia!.... din pantaloni!
- de so what:Bai trotineta .... esti un imbecil care toata viata lui pun pariu ca nu ai facut nimic pentru altii .... te crezi literat cu nemtii tai cu tot. cred ca cam toti s-au saturat de anti americanismele tale .... dn punctul meu de vedere comentariile tale imbecile la articolul asta te-au facut forever un cacanar. Si pentru toti ceilalti ramanasi care comenteaza - bai tarani - nu meritati nimic. Pun pariu ca in viata voastra nu sinteti altceva decit niste looseri care urati tot ce e in jur. Rusine - si nu meritati ajutor.
- de trotineta Fraud::)
- de Alin Mechenici:Si uite asa sunt bucuros ca am plecat din Craiova, orasul in care oricine face ceva, are el un scop - neaparat malefic (mai sarcastic de atat nu pot sa fiu). Daca exista teoria consipiratiei acest lucru se datoreaza in mare parte indiferentei noastre si nebunia pe care ne-o creaza "puterea banului". Vrea sa facem parte din sistem; iar atunci cand vedem ca exista si oameni care se dedica ajutorarii semenilor lor inseamna ca...au o problema sau cauta un avantaj. Nu generalizez. Asta spun doar cei care nu au cultura voluntariatului. :) Putem spune ca suntem niste oameni adaptati unei societati bolnave? Am cunoscut si eu o persoana din Peace Corps. A fost si este un om deosebit, inca mai tinem legatura. A promis ca se va intoarce in Romania. Eu cred ca pana nu scapam de barierile mentale pe care singuri ni le punem, nu meritam ajutor din partea nimanui. Pai nu asta ne spune teoria conspiratiei? De teoria haosului ati auzit? Se aplica mai mult asta intr-o societate in care oamenii nu au nevoie sa se cunoasca pe sine, ci au nevoie doar de bani. Pana la urma e vorba de o alegere pe care unii oameni o iau la un moment dat si apoi pe fiecare dimineata.
