Buruienile se caţără pofticioase pe picioare, chinuind paşii şi ameninţând intruşii care le calcă teritoriul. Sub hectarele de bălării şi resturi menajere aruncate după pofta localnicilor, zac ruinele unui castru roman. 13 deţinuţi din Penitenciarul Craiova au început vineri curăţarea perimetrului lăsat în voia soarţii.
Un drum se lasă în marginea lui E79, când mergi dinspre Craiova spre Filiaşi. Nimic nu semnalizează existenţa unor vestigii, dar localnicii sunt bucuroşi să-ţi explice încotro s-apuci: „Treceţi calea ferată şi faceţi stânga, mergeţi aşa o bucată de drum şi se văd nişte stâlpi de la un gard. Pe acolo e“. După câteva sute de metri, în faţa noastră, un tractor cu remorcă după el calcă buruienile, îndreptându-se spre un grup de oameni. Câţiva stâlpi de care odinioară fusese atârnată sârmă ghimpată stau stingheri de pază sălbăticiunilor verzi ce împânzesc locul. Cei 13 deţinuţi ai Penitenciarului Craiova, veniţi la Răcarii de Jos înainte de ora 9.00, încarcă gunoaiele aruncate de localnici. Au cosit iarba, însă munca e abia la început. Eugen Chiţa, educator în cadrul instituţiei, spune că „oamenii au răspuns în mod voluntar acestui apel. Muncind, pot afla ceva despre specificul zonei, despre istoricul ei. Nimeni nu ştia că aici este un castru roman, cu excepţia cuiva care se aştepta să fie ceva asemănător cu castrul de la Câineni. Noi ne-am bucura dacă s-ar închide toată această zonă, dacă arheologii s-ar apuca de treabă şi dacă ar putea veni aici şi oameni din penitenciar, să ajute la săpat, pentru că avem forţă de muncă ce poate fi folosită. Azi, spre exemplu, au făcut în câteva ore, în soare, ceea ce nu au reuşit sătenii de la Legea 416 în două zile. Sigur că mai este mult de muncă, dar noi am început…“.
Turismul care nu se face de unul singur
În spaţiul de câteva zeci de metri pătraţi, acoperit de boji, traista ciobanului şi buruieni puturoase, acţiunea pare lipsită de cap şi coadă. Primarul comunei Brădeşti spune că, fără bani, nu poate mişca lucrurile. Promite însă că de azi va exista un paznic în zonă care să-i împiedice pe localnici să mai arunce deşeurile deasupra castrului: „Desigur, tot ce e frumos trebuie protejat şi este o prioritate. Dar, în acest moment, în comună nu există alimentare cu apă, canalizare. Poate, dacă reuşim să accesăm nişte fonduri europene, am putea transforma castrul într-un punct turistic, dar acum lucrăm la proiect. Dacă ne-ar sprijini şi consiliul judeţean ar fi şi mai bine“, spune Ion Răcăreanu. Până atunci însă pe Drumul European Craiova – Filiaşi nu există nici măcar un indicator spre situl arheologic. Mai mult decât atât, anul acesta, arheologilor care lucrau în zonă li s-a transmis că degeaba au proiect, criza le-a tăiat fondurile. Ca urmare, nu se fac săpături.
Veche de 2.000 de ani
În soarele arzător, voluntarii din penitenciar continuă să încarce remorca tractorului. Sunt la al treilea transport. În jurul lor, din loc în loc se văd şanţurile săpate de echipele de arheologi. „Aici se pare că era intrarea“, spune Pavel Strunoiu. Nu este specialist, dar a mai venit pe şantier din pasiune pentru istorie. „În partea aceea, se vede unde ardeau cărămida, unde ţineau cuptoarele. Dincoace, erau nişte ziduri, iar acolo un drum de trecere. Construcţia se zice că e către nord. Aici făceau mortarul“, arată cu degetul coborând într-un şanţ. Ridică o bucată, se uită la ea şi continuă: „Ce m-a surprins pe mine e că tot câmpul ăsta e vraişte. Cred că au mai răscolit pământ, că nu găseşti cărămidă pe cărămidă. Sunt numai cioburi. Dar, uite cât e cărămida de groasă de-a rezistat 2.000 de ani! Asta e o buză de la o oală. Uite perfecţiune aici, dom’ne! Uite cum era ţigla făcută înainte. Asta rezista şi-acum dacă era pe casă!“, adaugă cu admiraţie, făcându-şi loc printre buruieni. „Păcat de toate astea!…“. Arheologul Dorel Bondoc a declarat că la Răcarii de Jos există un castru roman cu patru faze de construcţie, cu o garnizoană permanentă, construită de un numerus maurorum (călăreţi mauri). „Primele săpături arheologice au fost efectuate între 1897-1898 de Grigore Tocilescu şi Pamfil Păunică. În timpul comuniştilor, se pare că un activist de partid, pasionat de istorie, a făcut un gard cu sârmă ghimpată în jurul castrului, care s-a distrus, dar au mai rămas câţiva bolţari până azi. De aici am scos un bogat material ceramic, numismatic, am găsit ţiglă şi cărămizi, obiecte de sticlă, bronz, fier, os, fragmente de statui colosale, piese de echipament militar, arme, fibule etc.“.
„Primele săpături arheologice au fost efectuate între 1897-1898 de Grigore Tocilescu şi Pamfil Păunică. În timpul comuniştilor, se pare că un activist de partid, pasionat de istorie, a făcut un gard cu sârmă ghimpată în jurul castrului, care s-a distrus, dar au mai rămas câţiva bolţari până azi“.
Arheolog Dorel Bondoc, coautor al unei „încercări de monografie“ a castrului roman de la Răcari
