Decembrie se apropie de sfârşit, la fel şi campania „Suflet pentru suflet“, desfăşurată de Fundaţia „Gazeta de Sud“. Au rămas de amintit mulţumirile noastre celor care s-au implicat şi bucuria oamenilor singuri, bătrâni sau bolnavi, peste 300 la număr, în casele cărora am intrat pentru câteva minute, în pragul Sărbătorilor, să oferim.
„Cine-mi spune mie aşa? Cine mă strigă Venera?“, se aude glasul unei femei dintr-o cameră alăturată. Casa pare mai mult o anexă decât o locuinţă. De altfel, nu are decât o odaie, un hol-bucătărie şi o baie. Lângă ea însă se află alta mult mai încăpătoare, ce pare însă abandonată. Uşa de la intrare stă deschisă, un geam s-a spart, lăsând să pătrundă vântul şi ploile. În curte, scaune de plastic răsturnate, gunoaie împinse în pereţi, copaci crescuţi prin spărturile aleii. Casa e acum nelocuită. Bătrâna din „anexă“ are chiar şi intrare separată. Pe la ea mai trece doar asistenta socială. În fiecare zi, câte două ore. Bătrâna are ochi albaştri, încă frumoşi, ca şi celelalte trăsături ale feţei. Pe cap poartă un turban bleumarin. Deşi Venera e prenumele din buletin, nu-i spune nimeni aşa. Soţul a murit, la fel şi copilul, demult, după ce s-a născut. Stă singură, înghesuită laolaltă cu mobila şi cu hainele strânse grămadă în câţiva metri pătraţi şi cu amintirile unei vieţi ce pare mult îndepărtată.
Reversul tinereţii
Într-un târziu, din apartamentul de la etajul patru, sora doamnei Eugenia răspunde la uşă. Covorul e strâns de pe hol, iar pe scaunele şi măsuţele înguste stau vrafuri de cărţi. Două paturi sunt aşezate faţă în faţă. Unul pare de copil, îngust şi cu sfori suspendate de care sunt agăţate diverse hârtiuţe, ca nişte bileţele. În spate, icoane şi cărţi legate cu aţă. O mână de om stă cuminte, rezemată de perne şi acoperită cu o pătură, deşi în cameră e cald. Pe cap, are o căciulă lucrată, peste care e legat un batic. O vestă din lână îi cuprinde trupul mărunt şi firav. Când era în putere, cu mai bine de 20-30 de ani în urmă, doamna Eugenia era profesor universitar. De chimie. Acum e … un om care rămâne singur ore întregi, bolnav, bătrân. Decenţa o face să se scuze: „M-aţi găsit aşa îmbrăcată. Dacă aş fi ştiut că veniţi…“. Singurătatea intră în vieţile oamenilor chiar şi atunci când găseşte uşa închisă. Îşi face loc cum poate şi uneori nu mai pleacă niciodată.
Cutia Pandorei
În celălalt capăt al oraşului, Maria are grijă de băiatul ei de 25 de ani. „N-a venit nimeni în toţi anii ăştia să se intereseze de noi sau să ne aducă un cadou“. Dincolo de gardul din fier, casa e învăluită în tăcere. Pare că nu e locuită de nimeni. „Am un copil bolnav de autism şi epilepsie“, rosteşte femeia. A rămas singură, soţul a murit. De la stat primeşte 570 de lei pe lună. În timp ce îi oferim darurile, i se umezesc ochii.
Maria, Ion, Mihai, Cristina… Cancer, paralizii, SIDA, retard mintal… Familii numeroase în vieţile cărora au intrat aceste boli. Şi au rămas. Ani întregi petrecuţi în spitale, goluri sufleteşti, neputinţe. Oameni pentru care două plase cu dulciuri şi mâncare sunt importante. Unii au sunat la redacţie să ne spună că a contat. Sau să se convingă că darurile sunt pentru ei: „Sigur n-aţi greşit? Ambele plase sunt pentru noi?“, au vrut să ştie nişte bătrâni. Alţii au rugat asistenţii sociali să ne transmită că vor păstra şi pentru Crăciun câte ceva: „Am mâncat trei cârnaţi doar. Restul i-am băgat la frigider, să am şi în Ajun…“
Peste 300 de pachete cu alimente şi dulciuri au ajuns, în această săptămână, în toate cartierele Craiovei, din Brestei până în Rovine, din Valea Roşie până în Craioviţa. „Nici nu ştiţi ce bine ne prind. Aveam mare nevoie, acum, înainte de Sărbători. Vă mulţumim din suflet şi să vă dea Dumnezeu sănătate!“, au murmurat oamenii. Familii sărace cu mulţi copii, oameni singuri, bătrâni, bolnavi, bărbaţi rămaşi pe drumuri în pragul Sărbătorilor, toţi s-au bucurat de cadoul primit.
Sunt vecinii noştri, poate nu locuiesc lângă casa noastră sau la acelaşi etaj, dar sunt aici. Suntem atât de aproape şi, cu toate acestea, urechile rămân surde, limba mută. Ferestrele se închid, uşile se zăvorăsc. Noi suntem în siguranţă. Nu ni se va întâmpla, vom avea grijă să nu ajungem aşa… Dar dacă…
Campania s-a încheiat
Campania „Suflet pentru suflet“ demarată de Fundaţia „Gazeta de Sud“ s-a încheiat. Anul acesta, am ajuns, cu ajutorul listelor cuprinzând cazurile sociale, obţinute de la Primăria Craiova, în casele a peste 300 de familii. Am fi vrut să facem mai mult… Deocamdată atât s-a putut. Ne-au sprijinit Polystart Group – cu 7.000 de lei, Simode – concesionar Peugeot – cu 5.000 de lei, Blue Company care va monta termopane la cinci familii, El Greco – cu 2.000 de lei, Pan Group – cu biscuiţi Tismana şi Salatini în valoare de 1.700 de lei, Camera Notarilor Publici – cu 1.000 de lei, Oltenia Garden – şase brazi şi doamna Emilia, de 38 de ani, care a donat diverse produse. Firma Pan Group ne-a pus la dispoziţie un camion pentru transportul pachetelor. Mulţumim.
