« Alte articole din categoria Actualitate

Versiunea pentru tiparire
Marimea textului:

Un miros înţepător, greu, un amestec de transpiraţie şi ceapă îţi invadează nările
de-ndată ce păşeşti pe treptele autobuzului. Cutia din tablă încinge cu putere şi călătorii se strâng avizi sub trapa răcoritoare. În preţul de doi lei, aerul e condiţionat doar de geamurile şi, uneori, uşile deschise. O călătorie cu autobuzul e un coşmar pe caniculă.
Apa, săpunul şi deodorantul
În staţia din zona Luxor, craiovenii se pitesc cât pot de bine, ascunzându-se de căldură. Pereţii din foi fumurii de policarbonat încing ca folia de seră şi cei mai mulţi preferă să stea la umbra staţiilor decât în ele. Cineva întreabă de o gazdă: „Am căutat pentru fata mea, care a intrat la liceu. Am luat nişte adrese, să vedem. Da’ autobuzul spre gară de-aici îl iau? Şi bilet?“. În câteva minute, ajunge un 5. Oamenii se grăbesc către uşă, blocând coborârea celor din maşină. Făcându-şi loc spre intrare, un bărbat lasă după el „mireasma“ unei igiene precare. O sta omul fără apă, n-o avea bani de săpun şi nici de deodorant, îţi trece inevitabil prin minte. Mai grav e că urcăm în acelaşi autobuz şi bara de susţinere e undeva aproape de plafon. Deşi este ora prânzului, iar căldura este insuportabilă, maşinile care ajung în centru sunt încărcate. Fie că merg spre Romaneşti, spre Brestei, Metro sau Lăpuş, coşmarul e acelaşi. În staţia de la Universitate, omida deşirată cu plăcuţa care arată cifra 2 trage zgomotos pe dreapta. „Cred că n-au mai schimbat janghinele astea de o sută de ani“, spune o tânără bronzată, încercând să găsească un loc mai curat unde să se aşeze. Cu scaunele din lemn roase de timp sau de picioarele şmecherilor, cu uşile clămpănind şi tablele zgâlţâindu-se la fiecare gropşoară - şi, slavă Domnului, în Craiova sunt fără număr! - autobuzul gigant înaintează cu greu pe străzile aglomerate ale urbei. Însă, mai sunt trasee care beneficiază de prezenţa lor, deşi în cărţi sunt maşini noi, dotate cu aer condiţionat. Pentru viitor.