Plenul Senatului a adoptat ieri, în unanimitate, cu 83 de voturi, cererea de reexaminare transmisă de preşedintele Traian Băsescu privind modificările aduse la Codul de Procedură Penală şi la Codul Penal.
Senatorii au decis ca înregistrările ambientale sau accidentale efectuate de către părţi sau de alte persoane, nu constituie mijloace de probă, cu excepţia infracţiunilor contra persoanei, a patrimoniului, a actelor de corupţie sau de crimă organizată. Cât priveşte percheziţia, pentru persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau înscris şi care a tăgăduit deţinerea ori existenţa acestora, cererea pentru percheziţia domiciliară trebuie să fie însoţită de o copie de pe rezoluţia de începere a urmăririi penale şi o copie de pe procesul-verbal în care s-a consemnat refuzul predării vreunui obiect sau înscris sau tăgăduirea existenţei acestuia. În varianta Camerei Deputaţilor, aceste condiţii pentru solicitarea cererii de percheziţie se aplicau percheziţiei domiciliare dispuse de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale. În cadrul Comisiei juridice, s-a precizat că, prin modificarea făcută, se elimină suspiciunea că se poate împiedica percheziţia în situaţia strângerii de probe.
Paguba scade de la 30.000.000 la un milion de lei
Potrivit textului votat de către Senat, s-a eliminat articolul Camerei Deputaţilor prin care se stipula că durata maximă a urmăririi penale este de şase luni. De asemenea, faţă de varianta trimisă spre promulgare, prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de un milion de lei, iar nu de 30.000.000 de lei. Înregistrarea convorbirilor dintre apărător şi învinuitul sau inculpatul pe care îl reprezintă sau îl asistă în cursul urmăririi penale sau în faza de judecare este interzisă şi nu poate fi folosită ca mijloc de probă, cu excepţia situaţiei în care apărătorul a participat la săvârşirea acelei infracţiuni. În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepţia tehnicilor speciale de interceptare, supraveghere sau investigare, poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştiinţat de data şi ora efectuării actului. În procedura urmăririi, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice alt mijloc electronic de comunicare, inclusiv înregistrările ambientale, se dispun la propunerea procurorului care supraveghează activitatea organelor de poliţie care efectuează urmărirea persoanei dată în urmărire, dacă instanţa apreciază că indentificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanelor date în urmărire nu pot fi făcute prin alte mijloace sau ar fi mult întârziată. În textul votat de Senat a fost adoptată şi o prevedere cerută de guvern, ca măsura de a nu părăsi ţara sau localitatea să fie luată şi de procuror, nu numai de judecător, dar atunci când este luată de acesta, judecătorul trebuie să o confirme în maximum 48 de ore. Potrivit primului raport dat de Comisia juridică, în dezacord cu cererea preşedintelui Traian Băsescu, procurorul nu avea dreptul ca, în mod nemijlocit, să efectueze interceptări, ele fiind realizate prin autorităţile specializate.
Ziariştii, lăsaţi în pace
Cât priveşte informaţiile obţinute de ziarişti, senatorii jurişti au decis, în primul raport, că înregistrările audio-video nu intră în categoria corespondenţei, astfel că rămân incriminate divulgarea conţinutului corespondenţei, inclusiv cea electronică. Textul Camerei Deputaţilor spunea că se sancţionează sustragerea, distrugerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri interceptate sau înregistrate audio ori video, fără drept, chiar dacă făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare. Senatorii jurişti au considerat că articolul din Codul Penal face referire, în general, la violarea corespondenţei şi au considerat că textul, inclusiv cel venit de la Camera Deputaţilor, nu se referă la ziarişti. Discuţiile în Senat asupra Ordonanţei de Urgenţă 60/2006 au pornit de la cererea de reexaminare făcută de preşedintele României, care a solicitat revenirea la textul iniţial semnat de ministrul justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei.
