Un concert live, un periplu prin galeria muzicii de calitate purtând semnătura celor patru băieţi de la Taxi.
Joi spre vineri, în Medi Club se anunţa o petrecere de zile mari. Taxi în concert live. De la ora 22.00, lumea a început să vină. Se aşezau la butoaie. Nu erau nici pe departe băieţii de la System, ci pur şi simplu iubitorii muzicii ce poartă marca Taxi. Şi nici butoaiele nu erau acolo întâmplător, ci serveau pe post de mese. În jurul lor, scaune. O atmosferă plăcută, întregită firesc de stilul arhitectural al clubului, construit exclusiv din cărămidă, cu arcade puse în evidenţă de lumina reflectoarelor. Din decor lipseau personajele vinovate de ceea ce avea să se întâmple. După o oră de aşteptare şi după ce familiarii clienţi ai Medi Club ajunseseră să umple locaţia, băieţii de Taxi au străbătut culoarul până la scena improvizată. Mirabela Dauer cu al ei „Fotoliu din odaie“, Pasărea Phoenix, Mihaela Runceanu aveau să amuţească. În această seară erau condamnaţi la tăcere. Trupa Taxi avea să se facă responsabilă în acea seară de calitatea muzicii ce va răsuna în club.
De la „Criogenia salvează România“ la „Romantica“
Debut fulminant, fără prea multe cuvinte, doar muzică. Un îndemn: „Hai să ne băgăm cu toţii-n nişte frigidere mari,/Să ne congelăm pentru vreo sută de ani/şi să-i aşteptăm liniştiţi p-americani/ Poa’ să vină japonezii, poa’ să vină şi nemţii/ Să ne facă reforma, că noi nu avem pretenţii/ Doar atât le vom cere: să nu ne uite-n frigidere“, urmat bineînţeles de versurile „Criogenia salvează România!/Hai să ne congelăm cu toţii/Până-n două mii o sută şi ceva!“. Finiş pentru prima melodie. Un salut călduros şi apoi o precizare: „Mama e născută în Murgaşi“. Aşa deci, sămânţă de oltean. Ei l-au simţit mai aproape. Un oltean pe jumătate le aducea nu numai muzică de calitate, piese bine construite, dar şi bucuria că este unul de-al lor. Aşa că au luat Taxiul şi şi-au continuat periplul. Şi dacă paparazzi nu-i mai slăbeau, Dan Teodorescu a hotărât: „Să se aprindă luminile“. A urmat o rugăminte adresată celor de la presă: „Dragii mei, părăsiţi linia întâi şi lăsaţi pe cei care au plătit un bilet să vină să stea în faţă. M-aţi fotografiat destul. Oricât de mult aţi încerca să realizaţi poza cea bună, nu veţi reuşi, căci asta este faţa mea. Mai frumos nu sunt. Nu vreau război cu presa, căci ştiu că nu îl pot câştiga“. Şi ei dau ascultare rugăminţii sale. „Şi dacă după tot ce ţi-am spus, n-ai înţeles nimic /De fapt, trebuia să simţi, nu să-nţelegi /Dacă după tot ce-am făcut, nu-nsemn nimic pentru tine,/De ce nu vrei să mă dezlegi?/Să plâng nu-ncerc,/Să-ncerci nu ştii,/Să ştiu nu vreau,/Să vrei nu poţi./Mi-au secat toate cuvintele şi nu mai ştiu nimic, decât că/Mi-e dor şi doare“. Un Taxi romantic. Dovadă şi „Romantica“, un nou album, lansat pe 24 februarie. Şi dacă hackerii, mari iubitori de muzică bună, se gândeau cum să-l pirateze, Dan Teodorescu le aduce lumină „E pe site-ul nostru. Integral. Puteţi să-l downloadaţi liniştiţi, n-are rost să-l copiaţi. Dacă îl vedeţi totuşi pe tarabe, puteţi să face o poză copertei s-o aveţi acolo, că nu strică“. În fine, nota romantică e continuată de „Dragoste ca o pereche de pantofi“. Îi urmează alte şi alte piese, versuri fredonate ieri şi azi. Poveşti de iubire consumate, regrete, dragoste, dor, durere, tristeţe, căci „Cine-mi va mai spune-n fiecare seară somn uşor şi/Cine-mi va mai spune-n fiecare zi: Îmi este dor şi/Cine-mi va mai spune: Te iubesc, acum, când tu nu mai eşti./Cine-şi va mai pierde mâna foarte-ncet prin părul meu şi/Cine-mi va mai spune: Va fi bine, când e foarte greu şi/Cine-mi va mai spune: Te iubesc, acum, când tu nu mai eşti“ şi „Reiau acum povestea aia veche cu sufletul pereche./Se zice că fiecare are undeva, undeva în lumea asta,/Jumătatea sa./Eu, deocamdată, îmi împart singurătatea-n două:/Iau eu jumate şi jumătate îmi las mie./Ce bine o să-mi fie !?! Deocamdată./Da’ ştiu c-o dată şi-o dată trebuie să te găsesc./Recunosc, n-am puterea să te recunosc./Jumătatea mea, cântecul ăsta-i pentru tine, ascultă-l bine/şi caută-mă tu“. Şi sala răspunde, iar ei nu se opresc căci atunci „Când voi veni înseamnă că m-ai chemat,/Când te voi auzi înseamnă că m-ai strigat,/Când voi fi înseamnă că m-ai dorit,/Când te voi găsi înseamnă că m-ai căutat./Caută-mă tu…“.
O poveste care începe cu „A fost odată“
O căutare şi-o regăsire continuă. O trupă care nu a încetat să caute drumul spre sufletul celor care iubesc muzica de calitate. Muzica adevărată. Şi chiar dacă „În primii trei ani ne-a fost foarte uşor, doi ani şi jumătate ne-a fost extrem de greu. Apoi, de un an şi jumătate ne este iarăşi bine. În primii ani a fost o chestie de şansă, urmată de o perioadă de căutări în care ne-a fost imposibil să pătrudem în programele posturilor de radio, căci spre deosebire de alte trupe, noi aveam un public care are nevoie să ne audă acolo. Dumnezeu ne-a oferit însă altă şansă“, a precizat Dan Teodorescu, solistul şi compozitorul textelor trupei Taxi; şi, în plus, responsabil, alături de Adrian, de naşterea trupei. Era în 1999, pe vremea când făceau parte din formaţia „Altceva“. Li s-a alăturat George, un vechi cunoscut. Le mai lipsea doar un toboşar. În urma audiţiilor ce au urmat alesul a fost Lucian. Numele TAXI, l-a găsit Dan Teodorescu. Astfel, pe 13 martie 1999, se poate spune că s-au născut ca trupă. Băieţii n-au pierdut timpul şi în aceeaşi lună au lansat piesa „N-ajung la ele“. Din păcate piesa n-a prins. Dar ei nu s-au dat bătuţi şi au revenit cu „Criogenia salvează România“. Ca o confirmare a succesului lor a venit nominalizarea la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia“, ediţia din 1999. Au urmat alte distincţii, preselecţii câştigate (2000 Eurovision, melodia „The Moon“ ocupând locul 17 la Stockholm – Suedia, în condiţiile în care România nu se clasase niciodată mai sus de locul 21, depăşind Spania şi Franţa). Şi sus, şi jos, şi din nou sus. O poveste cu bune şi rele, cu şase personaje principale: Dan Teodorescu, Adrian Borţun, Mugurel „Meghi“ Coman, Alexandru Cantemir Neacşu, Darius şi Vicky Albu, reunite sub un singur nume Taxi, sinonimul muzicii bune, de calitate.
