E saraca lipita pamântului. Singura avere: o frumusete de fetita, rod al unei iubiri nefericite de acum noua ani. In rest – lipsuri, mizerie si nemarginita tristete. Si totusi, in ciuda nevoilor fara numar care o trag de mâneca pe Tita Oprisan din Celaru, femeia are o singura dorinta: sa-i poata oferi copilului un televizor care sa-i lumineze din când in când chipul chinuit de griji.
Era acasa, framântase niste pâine si o pusese la dospit sub perna. Faina ramasa o rasturnase intr-o craticioara cu smaltul sarit – zicea sa faca niste clatite pentru a mica. Fara ou, ca n-avea. Ieseau ele si asa, cu apa din fântâna si mânjite cu niste miere de-o capatase la munca. Pâna la urma, ii facea fetei o pofta, ca prea o innebunise in ultimele zile. De când a luat-o la curatat porumb in sat, acum câteva zile, si a simtit miros de clatite coapte in tigaie, numai asa a tinut-o: „Da’ mie când imi faci clatite, mami? Când imi faci?“.
Ehee, i-ar fi facut ea numai si numai bunatati copilasului, gândi Tita, ca pentru ea traieste si se speteste cu munca de dimineata pâna seara, pe la oamenii din sat. Dar din ce? Banii – alocatia fetei si ce mai apuca ea cu ziua – se duc de parca nici n-ar fi! Daca ar fi avut un barbat ca lumea care s-o ajute si pe ea, poate altfel ar fi fost viata.
Iubirea cu parul a facut-o mama
S-a maritat din dragoste, asa credea. Pâna când si-a dat seama ce a luat, a fost vai de soarta ei! Pleca de dimineata la ferma de cartofi, muncea pâna se lasa noaptea, iar când ajungea acasa, barbatu-sau o astepta cu parul. Beat mort, dadea pe unde apuca, de-o lasa lata. Plângea, urla, isi blestema zilele si norocul care a dat peste ea. Intr-una din zile n-a mai putut: si-a luat lumea in cap si s-a intors in Celaru, la ma-sa, in casa prapadita de paianta. Cu fata in brate – nu facuse un an si jumatate – Tita s-a trezit femeie singura, saraca si cu copil de crescut.
„Parc-am fi blestemate – se tânguie ea când si când, catre vreo vecina care are timp s-o asculte. Bunica a ramas vaduva la 35, pe mama a lasat-o barbatul la 40, iar eu ramasei la 32 fara nici un rost pe lumea asta. Vai de capul meu…“.
Numai Dorina a reusit s-o faca sa se ridice din starea aia de lesin din care parca nu mai voia sa iasa. Vazându-si fata, insa, cum o atintea cu privirile curioase si triste, Tita s-a urnit de pe salteaua de paie. Trebuia sa o ia cumva de la capat, sa strânga din dinti si sa munceasca. Copilul avea nevoie de ea!
Dorina – singura avere a unei mame nefericite
Turna o cana de apa peste faina din craticioara. Cu lingura, incepu sa farâme cocoloasele. Se uita in jur, cautând din ochi dupa fata. Pe un scaunel urcat in vârful patului – pamântul era prea inghetat acum s-o lase sa stea pe jos – Dorina se opintea, serioasa si concentrata intr-un creion. Ce ii mai placea sa deseneze, zâmbi Tita, mângâind-o cu privirea. Si sa scrie, si sa socoteasca, si sa citeasca! Abia in clasa intâi, era foc de desteapta! Si atât de cuminte: cum venea de la scoala, cum se apuca de scris. La joaca nu iesea aproape deloc. Nu-i placea sa stea cu copiii. Râdeau de ea ca e saraca. Asa ca Dorina intra in casa si se apuca de lectii. La matematica o ajuta si ea – pâna sa ajunga la inmultire si impartire, se mai descurca si Tita. Cum termina temele, fetita incepea treaba: dereticat prin camaruta, prin curte. Ba vara se tinea de fusta ei s-o ia la adunat bete de floarea-soarelui. Orice sa faca, numai sa o ajute pe maica-sa! Uite, acuma abia reusi s-o faca sa stea locului. O avea cam racita, trebuia sa aiba grija sa nu i se faca mai rau. Era in vacanta, nu putea sa se imbolnaveasca. Apoi, nici n-ar fi avut bani de medicamente… Pâna termina ea clatitele, era sigur ca o are sub ochi si ca nu face vreo nazbâtie. Dup-aia, insa, Tita avea de mers in sat, la munca. Cui s-o lase? Daca ar avea un televizor, nu si-ar face probleme. De Anul Nou, când a dus-o la vecina, nu s-a miscat de dimineata pâna seara din fata ecranului. Câteva saptamâni dupa aceea a turuit intruna de minunatiile pe care le-a vazut acolo! Da’ de unde sa-i cumpere ea, când nici macar un aparat de radio nu a putut sa aduca in casa pâna acum? A trimis o scrisoare la Gazeta de Sud, poate o ajuta cineva. Cu un televizor numai, de dragul fetei. De restul, vede ea ce face…
