Se apropie 15 septembrie. Ziua in care elevi de toate virstele vor umple strazile Craiovei. Pina la sfirsitul anului scolar, va fi perioada de virf pentru patronii de fast-food-uri si patiserii din Banie. Pentru a preveni cazurile de toxiinfectii alimentare, inspectorii Oficiului Judetean pentru Protectia Consumatorului (OJPC) Dolj hotarasc ca este momentul oportun pentru un control prin astfel de unitati. Drept pentru care, ieri-dimineata, purcedem in control cu inspectorii Maria Draghici si Stelian Gentoiu. Ce am gasit depaseste orice inchipuire.
Prima unitate controlata este o cofetarie-patiserie aflata la intersectia strazilor Imparatul Traian si Henri Coanda, din cartierul Valea Rosie. Dat fiind obiectul de activitate anuntat de unitatea apartinind societatii RAVECA SRL, raminem surprinsi sa vedem ca toti cei patru clienti aflati la orele diminetii in cofetarie nu consumau prajituri, ci bere si cafea. Vinzatoarea, angajata de numai citeva saptamini, a amutit la vederea celor doi inspectori. Asista la primul ei control al OJPC, din multele care vor urma. Incapabila, din cauza emotiei, sa explice de ce alunele, zaharul si fursecurile de sub tejghea erau tinute la un loc cu insecticidul pentru mustele care se simteau ca la ele acasa, tinara vinzatoare a fost rugata de inspectorul principal Maria Draghici sa exersese spalarea unui pahar in care se serveste bere. Destul de sigura pe ea, exercitiul fiind unul de rutina, angajata ia un pahar, da drumul la apa si incepe sa frece cu mina recipientul din care urma sa bea un client, spunem noi, mai putin norocos. Ca si cind faptul ca nu folosise decit apa pentru curatarea produsului, cind de fapt era necesar un detergent de vase si dezinfectant, vinzatoarea se intinde dupa o bucata de cirpa care tinea loc de prosop si se apuca sa stearga paharul. La sfirsitul operatiunii, constatam ca paharul arata mai „curat“ inainte de a fi spalat. Cele doua torturi din vitrina nu au eticheta in care sa se precizeze sortimentul, gramajul si pretul, vedem si mustele care se opresc din zbor in glazura de frisca si mergem sa vedem toaleta.
Avem ezitari sa intram, dupa ce, o data cu deschiderea usii de la WC, sintem invadati de un miros de care ne temem sa nu ne intre in haine. Cosul de gunoi din WC era negolit de cine stie cita vreme, vasul toaletei era nespalat, iar la chiuveta la fel de murdara nu gaseai urma de sapun. „Eu mi le fac pe rind. Am inceput cu barul si apoi urma sa intru sa fac curatenie si in toaleta“, a spus vinzatoarea. „Daca la ora 10.00 dimineata este asa mizerie, nici nu vreau sa imi imaginez ce este seara“, spune Maria Draghici, care lasa invitatia si promite sa dea amenda drastica patroanei unitatii.
Putin cascaval, putina sunca si piine cit cuprinde
Ajungem pe strada Petre Ispirescu si vedem activitate intensa la cele doua unitati tip fast-food din apropierea caminelor studentesti de la Institut. Intram la SC GERA SRL; obiectul de activitate: patiserie si fast-food. Aruncam o privire in zona rezervata patiseriei, vedem mustele roind, drojdia pastrata la temperatura ridicata din laborator si ne intoarcem atentia spre fast-food.
Maria Draghici cere sa cintareasca, prin sondaj, mai multe sandvisuri. Bineinteles, clientii nu sint informati de gramajul componentelor dintr-un astfel de produs si, mai mult, nici vinzatoarele nu au putut da un raspuns ferm in acest sens. „Nu cintarim sunca sau cascavalul, punem dupa numarul de felii“, spune una dintre angajate, care ne lasa sa intelegem ca, de fapt, prepararea unui astfel de sandvis se face din ochi. Pentru ca de felii de sunca sau cascaval nici nu poate fi vorba. Din interiorul chiflei, care cintareste aproape 80 la suta din greutatea totala (145 de grame), vinzatoarea scoate si pune pe cintarul soios niste rotocoale de cascaval, cintarind, cu indulgenta, 15 grame, si, cu la fel de multa indulgenta, doua-trei fisii de sunca. Angajata ia, la fel de tacticoasa, resturile de cascaval si sunca si le pune la loc in chifla, urmind ca primul client sa simta cu propriile papile gustative resturile de cloramina de pe miinile vinzatoarei pe care am intrerupt-o in timp ce spala ouale cu solutia amintita. Acelasi lucru se intimpla si la cintarirea chiftelei de hamburger. Pentru 35 de grame de carne si multa piine, fiecare client infometat este nevoit sa scoata din buzunar 20.000 de lei. Uleiul din friteuza pentru cartofi arata ca era folosit de mai mult timp decit este indicat, iar aproape 1,5 kg de cirnati folositi la pizza au fost descoperiti in frigider fara eticheta cu termenul de valabilitate.
La toaleta din unitate, dotata numai cu hirtie igienica, nici vorba de chiuveta si, cu atit mai putin, de sapun. „Nu folosim aceasta toaleta“, spune una dintre angajate. „Amenda legala este intre 5 si 30 de milioane. Aici sigur amenda va fi foarte mare“, spun cei doi inspectori OJPC.
S-a lasat cu tremuraturi
Alaturi, la patiseria apartinind SC PEP SRL, activitatea nu este la fel de intensa. Sotia patronului le pune la dispozitie inspectorilor toate cele necesare. Foarte serviabila, aceasta nu a putut insa masca mizeria care troneaza in laborator. „Nu mi-am imaginat ca in aceasta unitate este atita mizerie“, spune si Maria Draghici. Mesele de lucru mincate de rugina pastreaza urmele aluatului framintat; semifabricatele si materia prima erau pastrate in acelasi frigider. Vasele „spalate“ aveau pete de aluat care se incapatinase sa reziste presiunii apei. Razatoarea metalica pusa la uscat pastra printre orificii suficient de multa brinza cit pentru un pateu. La un moment dat, in timp ce arata inspectorilor felul in care margarina era pusa la dezghetat „pentru ca altfel nu se prinde in aluat“, sotia patronului se pierde cu firea si incepe sa tremure. Speriata de prezenta inspectorilor si constienta ca nu va scapa fara amenda, femeia care ne anunta ca are probleme de sanatate se asaza pe un scaun. Degeaba incearca inspectorii sa o linisteasca. „Noi ne facem doar meseria. Nu am omorit pe nimeni pina acum, asa ca linistiti-va!“, ii spune Maria Draghici. Noroc ca avem un calmant la indemina. Nu plecam din unitate pina nu vedem ca femeia nu mai tremura atit de tare. Si nici inainte ca invitatia la sediul OJPC sa-i fie inminata.
„Asa a zis sefu’!“
In incheiere, trecem prin piata Garii Craiova. S-a deschis un nou „bistro“. Mititei pregatiti in viteza de cei doi angajati si bere rece servita stind in picioare de clientii insetati. Fara sa poata prezenta documentele de functionare a societatii si nici certificatele lor medicale avizate la zi, cei doi angajati ne lasa sa intelegem ca in firma lor, SC PALARIF PLAST SRL, „sefu’“ este chiar singurul care face si desface. Si tot el este cel care scoate lada frigorifica din priza, desi in interior este pastrata pasta de mici nepreparata inca. Cind vine vorba despre faptul ca unitatea nu este dotata cu toaleta, tinarul care intre timp serveste clientii ce nu contenesc sa ceara mititei si bere il aduce din nou in discutie pe „sefu’“. Asa aflam ca acesta, adica „sefu’“, „are contract cu toaleta din piata“. Daca ar fi sa ne luam dupa angajati, tot „sefu’“ este cel care a osindit-o pe biata fata din subordinea sa ca, de fiecare data cind spala un pahar, sa toarne detergent dintr-un recipient de cinci kilograme pastrat sub chiuveta. Printre neregulile semnalate de cei doi inspectori este si faptul ca pentru berea de la dozator nu era afisat gramajul si nici macar sortimentul; aceeasi poveste si pentru cafeaua de la filtru. Maria Draghici si Stelian Gentoiu lasa invitatia si le sugereaza celor doi sa-i transmita „lu’ sefu’“ ca ar fi mai bine sa inchida si sa deschisa din nou cind are toate lucrurile puse la punct. Iesim din magazin, ne despartim, venim la redactie si consemnam.
