In 1980 s-a hotarit ca intre Termocentrala de la Rovinari si carierele de extragere a carbunelui sa se faca un oras. Unde a fost pus degetul pe harta, acolo s-a batut primul tarus si a aparut primul bloc. Intr-un an, pe 9 decembrie 1981, au fost construite si inaugurate cele 4.600 de apartamente, cite are si acum orasul Rovinari, format exclusiv din blocuri. Cel dintii prim-secretar al urbei a fost desemnat Ilie Rautescu, cel care in aceste zile sarbatoreste, ca primar al orasului, 22 de ani de la infiintarea Rovinariului.
Au taiat intii cocenii
„Cind partidul mi-a zis sa vin prim-secretar in orasul care se construia, am crezut ca nu e ceva in regula cu dosarul meu. Aici era teren agricol. Cind am construit primul bloc, am taiat intii cocenii ca sa turnam fundatia. Am crezut ca sint pedepsit, dar pe urma a inceput sa-mi placa. Tot ce e in orasul asta e facut de mine. Spital, casa de cultura, hotel, scoli si tot ce se vede“, zice primarul de acum al orasului, Ilie Rautescu. Cind s-a taiat panglica orasului nou, Rovinariul purta o denumire pompoasa: centru agroindustrial si avea 29.000 de locuitori. De orasul propriu-zis apartineau si comunele Cilnic, Balteni, Farcasesti si Urdari. Pentru ca n-a mers noua forma de organizare s-a renuntat la centru agroindustrial si Rovinariul a ramas cu un cartier de „stramutati“ si cu blocurile carora, cu trecerea celor 22 de ani, le-a cazut tencuiala pe care nimeni nu s-a mai straduit s-o puna la loc. Mitul sacrificiului din legendele romanesti a functionat si in cazul nasterii Rovinariului. Ca sa fie construite blocurile si cele doua benzi transportoare de carbune de la cariera pina la termocentrala, o parte din oamenii satului Rosia au fost stramutati. Undeva departe, la sapte kilometri de oras s-a format cartierul stramutatilor, Virt. Lacrimi, suferinta si ura mocnita peste care s-a adunat praful de carbune, care si-a pus pecetea pe ziduri si pe oameni.
La vremuri noi, tot noi!
„Am 40 de ani de munca si 57 de viata. Am pornit de jos. Dupa ce am terminat Scoala Profesionala de la Turda m-am angajat. Am facut liceul la seral si am absolvit ASE-ul in 1973. Ma insurasem si am vrut sa faca intii sotia facultatea. Intotdeauna pentru mine munca a fost pe primul plan, pe urma scoala si la urma familia. Sint nascut in aceeasi zi cu sotia, aceeasi luna si acelasi an si in 35 de ani de viata nu ne-am certat nici macar o data. Ma mir si eu cum de m-a suportat atitia ani, ca pe acasa am fost mai mult musafir. Sint legat de Rovinari pentru ca sub privirile mele s-a batut primul tarus. Mai am de facut cite ceva, cit mai sint primar si nu plec nici de-al dracu’ pina nu termin ce am in plan. Vreau ca ala care o sa vina dupa mine sa moara de plictiseala si sa se intrebe in fiecare zi: ma, dar ce mai pot sa fac?“, spune Ilie Rautescu. Dupa ce a fost, asa cum spune, lucrator in Ministerul de Interne, activist UTC, de partid, director de spital, de Directie de Sanatate Publica, Ilie Rautescu vrea sa-si termine activitatea tot ca primar al Rovinariului: „Am fost coleg cu Cosminca, subalternul lui Nicu Ceausescu si ai altora pe care lumea i-a uitat. Dupa revolutie am fost in partidul lui Virgil Magureanu si pe urma m-am dus la PSD ca am simtit ca de acolo o sa iau bani pentru oras. S-a dovedit ca n-am gresit“.
Rovinariul e mai cunoscut in UE decit Bucurestiul
Delimitarea zonelor defavorizate pentru care s-au acordat si se mai acorda tot felul de facilitati, nu numai fiscale, a reinviat pofta de investitii in Rovinari. Cele doua valuri de concedieri cu compensari sau fara, care au lovit in „Orasul de blocuri“, era cit pe aici sa le lase si pustiu. Cu salariile compensatorii in buzunar, minerii si muncitorii din cariere au plecat sa le cheltuiasca in locul lor de bastina, cel mai adesea Moldova. Cind s-au terminat banii, au revenit in Rovinari si au inceput sa dea tircoale orasului in cautarea unui alt loc de munca. Era tocmai la timp pentru ca UE incepuse sa pompeze milioane de euro pentru tot felul de lucrari. 1,4 milioane de euro prin programul MAR, pentru schimbarea intregului sistem de aductiune al apei potabile pentru oras, mii de euro prin programul RICOP, pentru dotarea cantinei sociale de care beneficiaza 126 de copii, 80.000 euro de la PHARE, pentru adaposturile persoanelor defavorizate, zeci de mii de euro pentru groapa ecologica etc.
Cel mai ieftin megawatt din Europa se face la Rovinari
SC ELECTROCENTRALA Rovinari produce cel mai ieftin megawatt din Europa. Daca dincolo un megawatt costa in jur de 48 de dolari, la Rovinari el costa doar 24 de dolari pentru ca materia prima, carbunele, vine din cariera direct in termocentrala, pe benzi transportoare. Nu se stie de ce costul kW/h este comparat si aliniat de ministerul de resort cu cel din Europa, daca lucrurile stau asa. Toate activitatile legate de extractia carbunelui au fost privatizate, unele dintre ele trecind sub administrarea unor firme care apartin federatiei sindicatelor. Primarul Ilie Rautescu spune ca, pentru fostii mineri, aparitia acestor firme a fost o mana cereasca pentru ca prin ele, prin rotatie, au toti de lucru.
„Tot ce inseamna activitati auxiliare legate de extractia propriu-zisa a carbunelui a fost privatizat. SC OSERVIM, societate care apartine federatiei sindicatului, angajeaza pentru sase luni, un an, muncitorii care au fost disponibilizati, dupa care ii baga in somaj si angajeaza altii care sint deja in somaj. Asa ca, pe rind si prin rotatie, au toti din ce trai!“, explica primarul rata foarte scazuta a somajului din Rovinari.
Intre un somaj si altul, intre o portie de la cantina sociala data doar copiilor saraci care frecventeaza scoala si depozitul de carbune care inspaiminta oamenii si face megawattul ieftin, oamenii din Rovinari sarbatoresc, in acest week-end Zilele Orasului.
