Petre Grigoras este renumit in intreaga tara pentru talentul sau de a sculpta. Cu rabdare, migala si multa daruire, el transforma orice bucata de lemn intr-o adevarata opera de arta. De la toate concursurile la care a participat s-a intors acasa cu premii, impunindu-se chiar si in fata maramuresenilor de la Firiza, care sint recunoscuti pentru maiestria lor. Singura parere la care tine cu adevarat, atunci cind este vorba de sculpturile sale, este cea a sotiei, Moata, cum o alinta el. Daca Moata isi da OK-ul, artistului nu-i mai pasa si de alte pareri. Lemnul preferat al lui Petre Grigoras este teiul, deoarece nu are fibra, se lucreaza usor si poate fi foarte fin slefuit.
Nea Petre a marturisit ca si-a descoperit talentul de a sculpta in lemn in urma cu 30 de ani, pe vremea cind era maistru la IMM Craiova.
„Intr-o zi, un coleg lacatus se juca cu un briceag cu lama rupta. Eu i l-am cerut si am inceput sa cioplesc intr-o bucata de lemn de fag. Fara sa-mi dau seama, am facut un om cu o basca pe cap. Il mai am si acum, se joaca nepotu-meu cu el. Atunci mi-a zis unu’, Stefan Mititelu, pictor amator si el, «ba, apuca-te de sculptura, ca ai talent, nu gluma!». Si uite asa a inceput totul“. In familia Grigoras, Petre nu este singurul artist. Fratele si fiica sa cocheteaza de mai multi ani cu pictura, iar lucrarile lor sint de o deosebita frumusete.
„Pe la vreo cinspe ani m-am apucat si eu de pictura. Faceam reproduceri dupa tablouri celebre, insa nu prea aveam talent“, a spus sculptorul. Si ca orice artist care se respecta, nea Petrica are si un critic de arta. „Nici o lucrare nu o pot considera terminata pina cind nu-mi spune criticul meu de arta, Moata, sotia mea, ca este bine. De peste 40 de ani, de cind sintem impreuna, in tot ceea ce fac, ea este criticul meu cel mai bun“, a spus cu mindrie nea Petrica.
Artisul poarta in suflet si o mare mihnire: „Ma doare cind vad ca oltenii nostri nu sint interesati de sculptura. Eu pot sa execut orice fel de sculptura dupa model. Pot face si mobila sculptata. Insa oamenii nu sint atrasi de lucrari de calitate“.
Petre Grigoras spune ca ii este rusine sa isi vinda lucrarile pe care le-a executat de-a lungul anilor, deoarece are un mare handicap: nu stie sa ceara.
„Amza Pellea mi-a multumit personal“
Una dintre primele si cele mai dragi lucrari ale sale este chipul lui Amza Pellea.
„Era prin 1971. Am luat o bucata de lemn de tei si, cu o poza a artistului in fata, am inceput sa sculptez. Dupa ce am terminat lucrarea, pentru ca nu stiam unde sta Amza Pellea, i-am trimis coletul la Televiziunea Romana. La scurt timp, am primit o scrisoare de multumire de la el. Si mi-a mai multumit si pe postul de televiziune, in cadrul unei emisiuni in care el il juca pe nea Marin din Bailesti“, a spus cu nostalgie nea Petrica.
Marturie ca Petre Grigoras este un talent innascut stau cele peste 2.000 de lucrari ale sale, precum si cele zece premii obtinute in cadrul diferitelor concursuri si expozitii la care a participat aproape in toata tara. Cu lucrarea „Lupta de la Calugareni“, o sculptura de peste doi metri, executata in lemn de tei, a obtinut locul trei pe tara la Cintarea Romaniei.
„Atunci l-am vazut si eu pe Ceausescu de aproape, cind a venit sa viziteze expozitia“, a spus artistul.
Un scaun regesc pentru primarul Silistei
„Pe timpul lui Ceausescu, cind a murit Tito, am facut, la comanda, 12 portrete ale fostului presedinte al Iugoslaviei. Sirbii care lucrau la Fabrica de Avioane din Craiova mi le-au comandat. Multumit de sculptura, unu’ dintre sirbi venise sa-mi dea 100 de dolari. Pe vremea aia, 100 de dolari erau bani, nu gluma. Insa mi-a fost frica sa-i iau. Mi-a fost teama ca ma leaga. O singura data, dar tot la comanda, am facut portretul lui Ceausescu, pentru Muzeul de la Scornicesti“.
Sculpturile lui Petre Grigoras pot fi admirate peste tot in tara. Pe unde a trecut, el a dorit sa lase o amintire. Desi este parvenit in Silistea Crucii, are un respect deosebit pentru omul harnic si de cuvint. De aceea, el i-a sculptat primarului comunei un adevarat jilt.
„I-am facut un scaun regesc, din stejar, pe care sa stea ca boierul. Pe spatarul scaunului este reprodus Stefan cel Mare calare pe cal. Si as vrea ca tot ceea ce a facut Stefan cel Mare in 47 de ani de domnie in Moldova sa faca si primarul in Silistea Crucii“.
Chipul lui Iisus Cristos nu il poate desena, ci doar sculpta
Desi este un talent incontestabil, dupa Revolutie Petre Grigoras a spus ca nu a mai participat decit la foarte putine tirguri si expozitii: „Nu sint bani pentru transport, cazare si masa. Este bine sa participi, ca te cunoaste lumea, insa nu sint bani. Oamenilor le plac lucrarile mele, dar nu au bani sa le cumpere. Cultura, aici, in Oltenia, nu este apreciata ca in alte parti. Sculpturile mele sint mai apreciate de cei din Timisoara, Sibiu, Cluj, Iasi decit de oltenii mei“.
De mai bine de zece ani, Petre Grigoras a acordat o atentie deosebita lucrarilor cu caracter religios. Ultimele doua expozitii ale acestuia au fost organizate in 1991, la Casa Armatei din Bucuresti si din Craiova, intitulate „Buna Vestire“. In cadrul expozitiilor, a expus 40 de icoane. De cind a inceput sa sculpteze, artistul a spus ca nu a avut niciodata probleme in ceea ce priveste realizarea schitelor. „Reproduc fidel orice model. Numai ca atunci cind vreau sa desenez pe lemn chipul lui Iisus Cristos pur si simplu nu pot. Nu-mi iese. De aceea lucrez liber, cu fotografia, dupa care ma inspir“.
Visul lui Petre Grigoras este sa-si transforme casa in muzeu.
„Daca s-ar gasi cineva sa ma sustina financiar, as imbraca peretii cu lemn de tei, dupa care as sculpta Istoria romanilor, de la Burebista pina in zilele noastre. Nu mai exista asa ceva in Romania. Daca voi putea sa fac asa ceva, ma pot considera norocos si multumit in acelasi timp ca Dumnezeu m-a inzestrat cu un asemenea har“.
