Petrolul reprezinta in prezent 40% din consumul total de resurse energetice si nu exista semnale ca aceasta pondere s-ar putea diminua. Cresterea actuala a preturilor are drept cauza, pe linga atentatele din Statele Unite, si diminuarea rezervelor, chiar daca estimarea lor reprezinta inca subiect de dezbatere la nivel mondial. Cind pretul titeiului sare, exploatarea de noi zacaminte devine rentabila, fapt verificat in timpul primelor doua socuri petroliere. Este cazul rezervelor din Marea Nordului, al caror cost de exploatare poate atinge chiar si 15 dolari pe baril, in vreme ce costul extractiei unui baril din Orientul Mijlociu este de un dolar.
Pietele de petrol din lume sint in crestere, dar nu din cauza unui deficit al ofertei, ci datorita speculatiilor dupa evenimentele petrecute saptamina trecuta in Statele Unite. Reprezentantii OPEC au declarat ca vor actiona imediat pentru calmarea preturilor titeiului, daca acestea scapa de sub control. Preturile mondiale ale petrolului au crescut la sfirsitul saptaminii trecute pe fondul temerilor referitoare la reactia militara a SUA la atacurile teroriste din New York si Washington, contractele futures pentru titeiul Brent incheind sedinta la 29,43 dolari/baril, in timp ce pretul normal este intre 22 si 28 de dolari/baril. OPEC apreciaza ca piata nu duce lipsa de titei si ca preturile mari sint cauzate de operatiunile speculative. Unii analisti prognozeaza ca anul viitor cererea de titei va creste cu numai 500.000 barili/zi sau mai putin, comparativ cu cresterea de 800.000 – 1.000.000 de barili pe zi estimata anterior evenimentelor din SUA. Statele Unite, principalul consumator mondial de petrol, erau asteptate sa stimuleze cel mai mult cresterea cererii de titei pe plan global, dar o data cu posibilitatea unei deteriorari accentuate a climatului economic american se profileaza si perspectiva unei scaderi a cererii de petrol.
Statele Unite consuma un sfert din productia totala de petrol
O data cu inventarea motorului cu explozie si producerea in serie a automobilelor, la inceputul secolului XIX, „uleiul de piatra“ (petroleum, in latina) a devenit principala resursa a economiei mondiale. Ponderea petrolului din consumul total de energie nu a incetat sa creasca pina in 1970, an in care a atins nivelul maximum de 45%. Dependenta exagerata fata de aceasta resursa naturala si-a aratat dezavantajele in timpul crizei dintre 1973-1978, care a reprezentat inceputul unei lungi recesiuni economice. La inceput de secol XXI, America de Nord si Europa realizeaza 52% din consumul mondial de petrol. Statele Unite consuma singure un sfert din productia totala. Un alt sfert este consumat de tarile asiatice (5,8% doar de China). Spre deosebire de acestea, Africa a consumat in 1999 doar 3,3% din total. Dezvoltarea economica manifestata dupa cel de-al doilea razboi mondial a dus la o crestere excesiva a consumului de petrol. Incepind din 1948, productia interna a SUA nu mai poate satisface cererile din economie, fapt care determina aceasta tara sa devina importator de petrol. Centrul de interes al americanilor se muta din Golful Mexic in Orientul Mijlociu, pentru ca tarile din Golful Persic asigurau la acea data peste o treime din productia mondiala.
Preturile scazute la petrol determina relansarea economica
Datorita pretului relativ scazut, petrolul a devenit principalul combustibil pentru centralele alimentate anterior cu carbune. In 1973 insa, Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) ia niste masuri care afecteaza grav statele industrializate si a pus embargo pe exporturile catre statele care sustineau Israelul (masura indreptata, in special, impotriva SUA) si, totodata, o reducere a productiei cu 25%. Preturile cresc de patru ori, iar tarile occidentale si Japonia simt pericolul unei crize. Scenariul se repeta si patru ani mai tirziu, in timpul grevei petrolistilor iranieni, care a urmat razboiului iraniano-irakian. Din nou panica, din nou crestere a preturilor. In 11 ani, pretul petrolului avea sa creasca de 18 ori, iar curba inflationista creste pe masura ce pretul tuturor celorlalte resurse urmeaza un trend ascendent. Din 1974, tarile importatoare decid sa-si reduca dependenta fata de aceasta resursa, punind la punct o politica de economisire a energiei. In consecinta, OPEC se vede obligata sa reduca preturile petrolului la mijlocul anilor 1980. Acest „antisoc petrolier“ a probat importanta pe care o joaca pretul petrolului in cresterea economica: preturile scazute determina relansarea economica. Pe de alta parte insa, aceasta determina o crestere a cererii pentru produsele petroliere. De exemplu, intre 1990 – 1999, consumul de petrol in America de Nord si Europa a crescut cu 11% si este in continua ascendenta.
