Un ardelean, Ion, vrea să plece în Germania şi îl întreabă pe un vecin de-al lui ce să facă deoarece nu ştie limba germană.
– Nu-i bai. Limba germană-i ca a noastră, doar că tre’ să vorbeşti mai rar.
Zis şi făcut. Ajunge Ion la Hamburg, intră într-un bar şi spune:
– Bu-nă zi-ua!
– Bu-nă, răspunde barmanul la fel de rar.
– Da-ţi-mi şi mi-e o be-re.
– Po-f-tim be-rea.
După primele înghiţituri, Ion spune:
– Eu su-nt de la Tu-r-da. Tu de un-de eş-ti?
– To-t di-n Tu-r-da.
– Na… păi atunci de ce vorbim nemţeşte?
