Ionel şi Mărioara erau internaţi
într-un spital de boli mintale. Într-o zi, pe când se plimbau pe lângă piscina unităţii, Ionel a sărit brusc în apă, a înotat până la fund şi a rămas acolo. Mărioara a sărit repede şi l-a salvat. La auzul acestei fapte eroice, asistenta-şefă zice:
– Mărioară, am o veste bună şi una rea. Vestea bună este că vei fi externată, din moment ce ai fost capabilă să reacţionezi în mod raţional într-o situaţie de criză şi să salvezi viaţa altui pacient. Vestea rea e că Ionel, cel pe care l-ai salvat, s-a spânzurat cu cordonul de la halat în baie.
– Nu s-a spânzurat. L-am pus eu acolo să se usuce. Când pot să merg acasă?, întreabă Mărioara.
