Dacă vrei să adopţi un câine de la adăpostul de la Breasta, îl iei pe nimic. Asta, dacă ai norocul să fie acolo, în ziua în care te duci, şi „domnişoara de la ONG“, aşa cum o numesc îngrijitorii pe doamna cu şapca verde, care, se pare, îţi dă câţi câini ai vrea, „că e de la ONG, de aia!“.

Când am ajuns la Adăpostul pentru câini de la Breasta, o maşină neagră cu un şofer de etnie romă, gras şi tatuat, tocmai ieşea pe porţile de metal. În portbagajul întredeschis, cinci sau şase câini schelălăiau înghesuiţi unul într-altul. „Până diseară să vezi ce bani face ăsta pe ei, în loc de carne de miel“, a ţipat o bătrână care aştepta şi ea, dicolo de porţi, să-i iasă soţul care intrase ca să identifice câinele pierdut – Roşcovanul. Aceasta nu mai avea speranţe că îşi va găsi patrupedul, fiind de părere că animalele fie sunt luate pentru lupte de câini, fie pentru „trafic de câini“. Ea ne-a mai spus şi că, în urmă cu o jumătate de oră, altă maşină plină cu patrupede a ieşit de aici. „Uite, plecă cu maşina cu câini la douăsprezece fără un sfert. Mint că îi duc la ţară. Aici se întâmplă multe. Dacă aveţi câini, luptaţi mai repede să-i scoateţi de aici că nu-i mai vedeţi“, a adăugat, revoltată, bătrâna.

„Dacă mie aşa mi s-a spus să fac aşa fac“

De porţile legate cu lanţ de fier cu lacăt nu treci decât câte unul şi numai dacă îi laşi buletinul portarului. Acest paznic de la intrare nu se abate sub nici o formă de la regulile care i s-au dat: „Dacă mie aşa mi s-a spus să fac aşa fac“, ne replică acesta atunci când îi sugerăm să intrăm măcar câte doi. „O singură persoană dacă vreţi, dacă nu, nu intraţi nici unul“, ne spune răspicat.
Intrăm şi un îngrijitor care ne priveşte suspicios ne însoţeşte de-a lungul cuştilor. Pe o podea de ciment, unde pe alocuri se vedeau excremente, câinii, împrejmuiţi de un gard înalt de metal, nu au decât apă. Cele două castroane de tablă în care li se pune mâncare sunt goale la orele prânzului. Câte patru sau cinci în cuşti, aceştia nu sunt deloc agresivi. Dacă îţi strecori mâna printre grilajele metalice, ei se lasă mângâiaţi şi uită să mai latre. Mai mici sau mai mari, sunt toţi înregistaţi, fără excepţie. În funcţie de mărime, „ca să nu se bată între ei“, câinii sunt repartizaţi în cuşti.

Câinele „vi-l dă acum, pe loc, fără nici un ban“

În unele zile, nu trebuie să plăteşti nimic dacă vrei să adopţi un câine. Dacă ai noroc, „îl poţi lua pe ONG“, aşa cum ne asigură un responsabil de acolo. „Vă înţelegeţi cu domnişoara şi vi-l dă acum, pe loc, fără nici un ban“, mai adaugă însoţitorul. Responsabilul adăpostului ne mai asigură şi că toţi câinii sunt vaccinaţi: „E făcut tot la ei, domnişoară“. Când îi spunem că venim a doua zi să îl luăm pentru că nu avem cu ce să îl transportăm, acesta ne dă de înţeles că lucrurile se schimbă. Trebuie să scoatem din buzunar aproximativ 150 de lei. Iar preţul creşte „în funcţie de câte vaccinuri are şi de cât timp au fost cazaţi la noi“, mai completează acesta.
La ieşire, o femeie ne opreşte în stradă. Ni se plânge că „de două săptămâni nu-mi găsesc câinii. Aveam doi în faţa blocului, pe care îi hrăneam zilnic. Cred că îi omoară, altfel nu se poate explica! Dacă i-ar lua pe toţi de la toate blocurile, ar trebui să fie mai mulţi, claie peste grămadă. Eu o să vin aici în fiecare zi, până îmi găsesc câinii mei“.

Lavinia Aranghel, Roxana Nica (anul II, Secţia Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Sociale)

Patru poliţişti români din cadrul Misiunii de Poliţie a Uniunii Europene (EUPOL) în Afganistan au primit ieri Medalia de Serviciu EUPOL, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la sediul EUPOL din Kabul. Înalta distincţie a fost înmânată de către Karl Åke Roghe, şeful Misiunii EUPOL Afganistan, ocazie cu care acesta le-a mulţumit angajaţilor Poliţiei Române pentru contribuţia pe care au avut-o la îndeplinirea obiectivelor Misiunii.

Misiunea de poliţie a Uniunii Europene în Afganistan a fost inaugurată la 17 iunie 2007 şi vizează acordarea de sprijin guvernului Republicii Islamice Afganistan pentru crearea şi consolidarea unei forţe poliţieneşti în măsură să contribuie la asigurarea securităţii şi a siguranţei poporului afgan, într-un stat organizat pe principii democratice. În prezent, în teatrul de operaţiuni din Afganistan se află 15 poliţişti români, care desfăşoară activităţi de pregătire profesională, îndrumare şi consiliere a poliţiştilor afgani din cadrul Ministerului Afgan de Interne, Ministerului de Justiţie şi Parchetului General din Afganistan.