23.9 C
Craiova
marți, 8 iulie, 2025
Acasă Blog Pagina 644

De la „Fiara din Balcani“ la „Jack Spintecătorul“ din Răducăneni

0

Peste 160 de condamnaţi ispăşesc cea mai aspră pedeapsă, închisoarea pe viaţă, pentru că au ucis cu sânge rece copii, bătrâni, membri ai familiei sau persoane care le-au stat în cale, unele fapte ale „vieţaşilor“, cum sunt cunoscuţi în detenţie, putând fi asemănate cu ale lui „Jack Spintecătorul“.

În închisorile din România au fost încarceraţi, până în 7 august, 161 de condamnaţi pe viaţă, 150 dintre ei având sentinţe definitive, spun reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Printre cei 161 de deţinuţi care au primit cea mai aspră pedeapsă prevăzută de Codul Penal sunt şi patru femei, care îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Târgşor, ultima dintre ele fiind condamnată în 2011.
Cel mai tânăr „vieţaş“ are 23 de ani, iar cel mai în vârstă are 50 de ani. Penitenciarul de Maximă Siguranţă Giurgiu are cei mai mulţi „vieţaşi“ – 31, iar în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi sunt închişi 15.
„Condamnaţii pe viaţă sunt încarceraţi în Secţia de Maximă Siguranţă alături de alţi deţinuţi. Nu am avut probleme cu ei şi nu au rapoarte de incident. Nu au restricţii la activităţile educative, ci pot participa la acestea, doar că în grupuri mai mici. Primul dintre condamnaţii pe viaţă care execută pedeapsa în Penitenciarul Iaşi va intra în Comisia de liberări condiţionate în anul 2018“, spune comisarul şef Marius Vulpe, directorul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi.
Din 1990 până în 2013, în penitenciarele din România au fost încarcerate 192 de persoane condamnate la închisoare pe viaţă, iar 13 dintre aceştia au decedat în timp ce îşi ispăşeau pedeapsa.

Konstantinos Passaris – „Fiara din Balcani“

Unul dintre cei mai brutali criminali, care a ţinut ani de zile prima pagină a ziarelor naţionale şi internaţionale, este Konstantinos Passaris, supranumit şi „Fiara din Balcani“. Grecul, condamnat în 2003 la închisoare pe viaţă pentru uciderea a doi angajaţi şi pentru furtul a peste jumătate de miliard de lei vechi de la casa de schimb valutar „Le Petit Bijou“ din Bucureşti, îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Gherla.
Passaris a fost căutat prin Interpol din iunie 2001, pentru crimă şi pentru implicare în alte infracţiuni cu violenţă comise în Grecia, fiind considerat un infractor deosebit de periculos. Grecul a fost arestat preventiv la sfârşitul lunii noiembrie 2001, pentru omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, fiind atunci prins în urma unei descinderi în forţă într-un apartament din Capitală închiriat de Passaris.
Situaţia lui Konstantinos Passaris va fi analizată de Comisia de liberări condiţionate în anul 2021.

Ultimul „vieţaş“ condamnat

Cea mai recentă condamnare la închisoare pe viaţă a fost dată de Curtea de Apel Timişoara, la 10 iulie. Iancu Măran a primit cea mai aspră pedeapsă pentru omor deosebit de grav, prin cruzimi. În octombrie 2012, Iancu Măran a răpit două surori, în vârstă de 14 şi 17 ani, din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin. Ulterior, fata de 14 ani a fost găsită moartă, iar cea mare, grav rănită.
Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa detenţiei pe viaţă în cazul lui Măran este nu numai justificată, dar şi necesară pentru protecţia membrilor comunităţii, întrucât fapta comisă de acesta este de o gravitate extremă. În cazul unei asemenea persoane, care cu discernământ comite o faptă abominabilă, şansele de a se obţine reintegrarea socială şi reeducarea sunt practic nule, fiind un pericol pentru semenii săi, motiva Curtea de Apel Timişoara sentinţa dată în cazul lui Iancu Măran. Acesta a declarat recurs, iar primul termen al procesului va fi pe 2 septembrie, la instanţa supremă.

Asasinul de la Perla

Printre cei care au fost condamnaţi, anul acesta, de judecători la pedeapsa maximă sunt şi Gheorghe Vlădan, Nicolae Vlad, Gilberto Şaban şi George Davidescu, sentinţele nefiind definitive.
Gheorghe Vlădan a fost condamnat pe 12 februarie, de Tribunalul Bucureşti, la închisoare pe viaţă pentru masacrul de la coaforul din complexul Perla, din 5 martie 2012, când şi-a ucis soţia, o colegă a acesteia şi a rănit alte şase persoane. Acesta a declarat apel, iar următorul termen al procesului va fi în 22 august, la Curtea de Apel Bucureşti.
Nicolae Vlad a fost condamnat pe 7 martie, de Curtea de Apel Bucureşti, la închisoare pe viaţă în dosarul în care este acuzat că le-a ucis pe japoneza Yurika Masuno şi alte două femei. Vlad mai are printre acuzaţii cinci tâlhării, şapte violuri şi violări de domiciliu, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii şi liniştii publice, loviri şi distrugere. Instanţa supremă va da sentinţa definitivă în acest dosar, care are termen de judecată în 9 septembrie.
Fratele Larei Şaban, Gilberto, şi prietenul acestuia George Davidescu au fost acuzaţi de uciderea femeii, al cărei cadavru a fost găsit în mai 2012, într-o zonă cu vegetaţie dintre localităţile Lumina şi Năvodari. Tribunalul Constanţa i-a condamnat, în 18 aprilie, la închisoare pe viaţă, dar decizia nu este definitivă. Un nou termen al apelului formulat de cei doi se va judeca pe 12 august, la Curtea de Apel Constanţa.

„Jack Spintecătorul“ din Răducăneni

Ionel Augustin, supranumit şi „Jack Spintecătorul din Răducăneni“, judeţul Iaşi, a ucis, în septembrie 2009, un tânăr de 22 de ani şi o bătrână nevăzătoare în vârstă de 85 de ani. Prima victimă a fost un consătean, pe care l-a omorât cu mai multe lovituri de cuţit şi i-a tăiat organele genitale, după ce au băut împreună şi s-au luat la ceartă. Ulterior, Augustin a decapitat-o şi pe Maria Fishel, de la care a luat 100 de lei. Ieşeanul are şansa să iasă din închisoare peste 16 ani, la 47 de ani.
Un alt caz este cel al lui Viorel Chirilă, din Iaşi, cunoscut şi ca „asasinul de la Căpriţa“, care a fost condamnat pentru agresarea sexuală a şase băieţi, cu vârste cuprinse între 9 şi 15 ani, şi uciderea unuia dintre ei, fapte comise în patru localităţi din Moldova. Copilul ucis a fost ademenit de „asasinul de la Căpriţa“ în pădure, unde a fost violat, torturat şi abandonat. A doua zi, Chirilă l-a găsit pe copil în viaţă, i-a pus o curea de gât şi l-a legat de un copac.

Când pot fi puşi în libertate condamnaţii pe viaţă?

Potrivit Codului Penal, „vieţaşii“ pot fi propuşi pentru liberare condiţionată după ce au executat 20 de ani din pedeapsă. În cazul în care deţinutul a împlinit 60 de ani în timpul executării pedepsei, detenţiunea pe viaţă se înlocuieşte cu închisoarea pe timp de 25 de ani, urmând ca din aceasta să execute o parte.
„16 persoane private de libertate au fost liberate condiţionat din 2010 până în prezent (mai 2013 – n.r.), 13 au executat efectiv 20 de ani, iar pentru trei a fost comutată pedeapsa“, spun reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Printre cei a căror pedeapsă a fost comutată se numără şi Toader Covali, suceveanul care a ucis patru persoane şi care îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Botoşani. În anul 1993, Covali şi-a ucis soţia şi fiul cu o secure, iar după ce a fost încarcerat, a fost transferat la Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri, din judeţul Iaşi, pentru că s-a constatat că nu a avut discernământ în momentul săvârşirii faptelor. În unitatea sanitară a ucis, în 1997, o asistentă medicală şi o pacientă cu care avea o relaţie de concubinaj.

„Vieţaş“ eliberat condiţionat după ce a stat 20 de ani în închisoare

Unul dintre foştii „vieţaşi“, V.P., acuzat de uciderea a doi vecini, condamnat pe viaţă în 1990 şi eliberat condiţionat în 2010, susţine că persoanele condamnate la cea mai aspră pedeapsă nu au nici o şansă să se reintegreze în societate, după eliberarea condiţionată, dacă nu sunt ajutate. „Dacă nu sunt sprijiniţi de biserică, familie şi prieteni nu se pot reintegra. Ispita şi lupta pentru o bucată de pâine este mare. Condamnaţii pe viaţă ies din închisoare după 21, 22, 23 de ani şi nu mai au nimic. Soţia se recăsătoreşte, copiii îşi schimbă numele şi pleacă, casă nu mai au“, spune V.P.
Fostul „vieţaş“ crede că ar trebui făcut un centru pentru astfel de persoane, în care acestea să locuiască cel puţin trei luni, până reuşesc să îşi găsească un loc de muncă.
„Când ieşi din închisoare nu îţi poţi închiria o locuinţă pentru că nu ai bani. De aceea cred că este oportună înfiinţarea unui astfel de centru, în care să fie cazaţi până îşi găsesc un loc de muncă. Eu, după ce m-am eliberat din închisoare, am bătut din uşă în uşă, pe la magazine şi m-am oferit să duc gunoiul, să fac curat şi am primit la schimb mâncare. Acum am reuşit să mă angajez“, mai spune V.P.
„Vieţaşii“ sunt priviţi cu teamă în detenţie, au un regim de maximă siguranţă, cu măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, fiind cazaţi, în unele cazuri, individual. Aceştia pot munci şi desfăşura activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în grupuri mici, în spaţii special stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.
Condamnaţii pe viaţă au fost obligaţi, până în 2006, să poarte salopete portocalii, prin care erau diferenţiaţi de ceilalţi deţinuţi. În prezent, toţi deţinuţii pot purta haine civile, iar cei care nu au primesc un costum din partea administraţiei.
Unii dintre „vieţaşi“ regretă faptele comise, alţii au în continuare „justificări“ pentru că au luat viaţa unor oameni, unii chiar dintre cei apropiaţi.
O vreme sunt vizitaţi de familie şi de prieteni, dar în final nu le rămâne decât să aştepte 20 de ani cu speranţa că ar putea ieşi să îşi continue viaţa în libertate.
Cătălina Cocoloş
Mediafax

Reprezentanţele RAR nu lucrează vineri, clienţii cu programări se pot prezenta oricând săptămâna viitoare

0

Regia Autonomă Registrul Auto Român (RAR) a anunţat că persoanele care au programare în data de 16 august 2013, zi declarată nelucrătoare, se pot prezenta la reprezentanţele RAR din ţară, pentru efectuarea activităţilor solicitate, în oricare dintre zilele săptămânii următoare, la orice oră, fără a fi necesară o altă programare. Reprezentanţii regiei au precizat că, la momentul prezentării la unităţile RAR, este necesar ca lucrătorii să fie informaţi cu privire la numărul programării iniţiale.

Pentru a veni în sprijinul clienţilor săi cu maximă operativitate, RAR a prelungit programul de lucru cu publicul în săptămâna 19-23 august 2013, după cum urmează: luni între orele 8:00 şi 18:30, marţi-joi între orele 8:00 şi 17:30 şi vineri între orele 8:00-15:00.

Paladiul- singurul metal preţios „pe plus” până în prezent în 2013

0

După ce mult timp a fost „Cenuşăreasa” metalelor preţioase, paladiul este singurul din această categorie care a înregistrat până acum pe 2013 o creştere de preţ şi – cel puţin deocamdată- pare a avea şanse de a termina anul „pe plus”; la polul opus, preţul aurului pare a se îndrepta spre prima scădere anuală din ultimii 13 ani. La rândul său, argintul a ajuns la minimul ultimilor 3 ani, iar platina a trecut în iunie prin minimul ultimilor 4 ani„, a arătat Silviu Pojar, Sales Manager Noble Securities- sucursala România, membru al grupului financiar european Getin Noble Bank Groups of Companies & Getin Holding.

Toate metalele preţioase au încheiat primul semestru din 2013 în scădere, dar prin creşterea consistentă din iulie şi august, paladiul a fost singurul care a reuşit până în prezent să recupereze „terenul pierdut”.

Astfel, după primele 6 luni ale anului, aurul se depreciase cu cca 26%, argintul cu aproximativ 35%, platina cu 13%, iar paladiul cu aproape 6%. „Preţul paladiului a oscilat în acest an între doi factori: pe de o parte, acesta a fost stimulat de deficitul de paladiu, în condiţiile unei cereri industriale în creştere (industria de catalizatori auto) şi a unei producţii de paladiu în scădere. Pe de altă parte însă, paladiul a respectat o anumită dinamică legată de segmentul de mărfuri din care face parte (respectiv, metalele preţioase), aşa încât a suportat, de exemplu, scăderi consistente ca efect al declaraţiilor preşedintelui Fed din iunie privind posibilitatea reducerii stimulentelor monetare, întărirea dolarului american diminuând interesul investitorilor pentru diferite alternative de investiţii„, a precizat Silviu Pojar.

În iulie, Ben Bernanke a făcut noi precizări privind condiţiile în care s-ar putea produce reducerea stimulentelor, arătând că politica monetară a FED nu are un parcurs prestabilit şi nu se grăbeşte să reducă stimulentele, deciziile urmând a fi în concordanță cu evoluția economiei SUA; declinul dolarului american a ajutat metalele preţioase. Luna trecută, aurul a crescut cu cca 7%, argintul cu 1,3%, platina cu aproximativ 6,7%, iar paladiul cu aproape 10%; în prima decadă a lui august, cu excepţia aurului, care a înregistrat o scădere nesemnificativă, metalele preţioase şi-au continuat aprecierea.

Astfel, de la începutul anului curent şi până la finalul şedinţei de tranzacţionare de vineri, paladiul s-a apreciat cu cca 5,7%, în timp ce, în acelaşi interval de timp, preţul aurului a scăzut cu aproximativ 21,5%, al argintului cu cca 32%, iar platina s-a depreciat cu aproximativ 2,7%. „Cel puţin deocamdată nu se întrevăd fundamentele care ar putea susţine o revenire majoră a preţurilor aurului şi argintului până la sfârşitul acestui an, dar desigur că sunt posibile diferite corecţii„, a precizat Silviu Pojar. În ceea ce priveşte paladiul şi platina, acestea au importante trăsături comune: pe de o parte, cea mai mare parte a cererii pentru ambele metale preţioase provine din industrie. Pe de altă parte, ambele metale preţioase au- la nivel global- probleme cu producţia în scădere, ca urmare a conflictelor de muncă ce au avut loc în Africa de Sud, cel mai mare producător de platină la nivel mondial şi al doilea mare producător de paladiu, iar în cazul paladiului se adăugă problemele din Rusia, cel mai mare producător de profil din lume, ale cărei rezerve se pare că sunt în scădere.

Rezultatele economice pozitive raportate săptămâna trecută de Germania şi China au dat un nou impuls preţului paladiului, întrucât „motoarele turate” ale industriei vor susţine cererea de profil. Este de așteptat o revigorare a economiei mondiale în 2014, aşa încât, cu o cerere industrială consistentă, în contextul actual, se pare că paladiul are şanse de a rămâne în atenţia investitorilor. Platina, la rândul său, a avut un parcurs bun în ultima perioadă, cu o creştere cumulată de cca 11% în iulie şi prima decadă a lui august. Deciziile FED din lunile următoare vor avea însă un impact semnificativ inclusiv asupra pieţei metalelor preţioase, determinând o volatilitate ridicată şi posibile corecţii în consecinţă”, a arătat Silviu Pojar.

In 2012, grupul financiar european Getin Noble Bank Group of Companies & Getin Holding a facut primul pas in Romania, deschizand sucursala locala a firmei de brokeraj Noble Securities.

Getin Noble Bank Group of Companies detine banci (retail banking, private banking, corporate banking), fonduri de investiţii, companii de consultanţă financiară şi imobiliară, leasing şi asigurări. La rândul său, Getin Holding deţine bănci, companii de leasing şi asigurări, precum şi alte companii în domeniul financiar în Polonia, Rusia, Ucraina, Belarus şi România. În 2011, Getin Noble Bank a realizat un profit net de 230 milioane EUR, iar Getin Holding a obţinut un profit net de 250 milioane EUR. Getin Noble Bank Group of Companies şi Getin Holding sunt grupuri de origine poloneză, “înrudite” ca business şi acţionariat majoritar. Acţionarul majoritar al celor două grupuri este omul de afaceri Leszek Czarnecki, Doctor în Ştiinţe Economice.

Casa de Brokeraj Noble Securities este reglementată şi autorizată de organismul de profil din Polonia, iar filiala din România va opera inclusiv sub supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Tranzacţiile se realizează prin intermediul platformei Noble Markets, care oferă peste 200 de instrumente financiare: perechi valutare, acţiuni, indici bursieri şi mărfuri. Prin platforma Noble Markets se realizează tranzacţii în marjă (maxim 1:100); astfel, se pot realiza tranzacţii cu o valoare mai mare decât suma alocatat. Atunci când se tranzacţionează în marjă, se utilizează efectul de levier , care amplifică atât câştigurile, cât şi pierderile potenţiale: o marjă de 1% (1:100) permite realizarea unei tranzacţii de 1.000 EUR blocând în contul de tranzacţionare doar 10 EUR (1000 EUR*1%). Detalii despre contul minim, instrumente şi strategii de tranzacţionare pe www.noblemarkets.ro

Guvernul a aprobat suplimentarea Programului „Prima Casă” pentru locuinţele ANL

0

Guvernul a adoptat astăzi, în şedinţa săptămânală, o Hotărâre pentru suplimentarea plafonului pentru Programul „Prima Casă” cu suma de 200 de milioane de lei, informează Agerpres.ro. Potrivit actului normativ, se suplimentează plafonul de garantare destinat achiziţiei de locuinţe construite prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL) cu 200 milioane lei, astfel încât plafonul de garantare pentru locuinţele construite prin ANL ajunge la 500 milioane lei, din totalul plafonului suplimentar de 1,2 miliarde lei, aferent locuinţelor achiziţionate prin Programul „Prima casă”.

Sandra Pralong: Străinii au o seninătate ce ne lipseşte încă

0

Sandra Pralong, coordonatoarea volumului „Mai români decât românii?“, a declarat într-un interviu acordat Mediafax că, în opinia ei, străinii au o seninătate şi o încredere în semenii lor, calităţi pe care dacă românii le-ar avea, ţara lor s-ar transforma mai rapid în una în care merită să trăieşti.
În volumul „Mai români decât românii? De ce se îndrăgostesc străinii de România“, apărut la editura Polirom, străini celebri pentru realizările lor sau alţii mai puţin cunoscuţi publicului larg povestesc cum au ajuns în România şi de ce nu mai vor să o părăsească.
Printre autori se numără fondatorul SMURD, Raed Arafat, preşedintele Raiffeisein Bank România, Steven van Groningen, Jakob Hausmann (proprietarul şi bucătarul-şef al restaurantului Mica Elveţie din Bucureşti), Yuexia Lushi Liu (doctor, medicină chineză), Serge Gonvers (Audiconsult), Alessandro Amato (Gucci, Cellini), Peter Hurley (fondator Festivalul de la Săpânţa), Jean Valvis (Aqua Carpatica), Paulin Frank Nucea (artist), Robbert Peter Oostveen (doctor oncolog şi arhitect), Leslie Hawke (OvidiuRo – Fiecare Copil în Grădiniţă), Roberto Musneci (ex-CEO Glaxo, în prezent Şerban&Musneci Associates), Joaquin Bonilla (Wunderman România), Sapta Sheel (expert în Management), Don Lothrop (investitor), Wajiha Haris (preşedinte fondator al Fundaţiei Scheherazade), Irina Budrina (expert în comunicare inteculturală), Nicolas Triboi (atelierul de peisagistică „Foaie Verde“), Sandra Gătejeanu-Gheorghe (şef de protocol, Casa Regală a României).
În interviul acordat Mediafax, Sandra Pralong vorbeşte atât despre procesul de selectare şi convingere a celor care au participat la realizarea acestui volum, cât şi despre propria experienţă cu ţara sa.

Reporter: Aveţi, la rândul dumneavoastră, asemenea „personajelor“ din „Mai români decât românii“, o experienţă internaţională. Aţi plecat şi v-aţi reîntors în România de numeroase ori. Cum a fost momentul în care v-aţi îndrăgostit de România?
Sandra Pralong: Îmi puneţi o întrebare foarte frumoasă, dar, ştiţi, eu sunt „îndrăgostită“ de ţara mea tocmai pentru că e „a mea“, o iubesc pentru că sunt fiica ei şi, în acelaşi timp, eu şi noi toţi românii o creăm pe ea – o facem să trăiască prin gândurile, vorbele şi acţiunile noastre, iar această simbioză între ţară şi oameni ne conferă rădăcini şi o identitate, e ca într-o familie. Poate că a fost o şansă că am stat atâta timp departe de ţară şi m-am întors doar în 1990, la o vârstă la care îţi dai seama că trebuie să preţuieşti ceea ce te defineşte pentru a putea fi, la rândul tău, preţuit. Stima de sine nu se poate clădi în absenţa conectării cu cine suntem, iar ţara în care ne-am născut, ale cărei roade le-am încorporat în trupul şi în fiinţa noastră, a cărei limbă o vorbim şi a cărei istorie ne defineşte – că o vrem sau nu – este primul element din identitatea noastră. Tocmai de aceea mă revoltă să aud că ne denigrăm ţara, căci astfel nu facem decât să ne denigrăm pe noi înşine! Aşadar, iubesc România pentru că mă iubesc pe mine, ca român – sau mai curând ca româncă…

R: În carte, foarte mulţi dintre cei care îşi aduc mărturiile vorbesc despre cum au ajuns în România. Când vine vorba de mutarea într-o ţară complet străină (aici România), unde credeţi că se termină teama de necunoscut şi unde începe dragostea pentru acea ţară?
S.P.: Vorbiţi de teama de necunoscut, dar nu toată lumea se teme. Unora chiar le place aventura, se tem mai curând de rutină şi fug de monotonie, se tem de plictiseală… Ţările sunt vii datorită oamenilor şi există datorită lor, nu doar a naturii, a resurselor sau a patrimoniului. De aceea te „îndrăgosteşti“ de o ţară ca de o persoană – fie la prima vedere, acel electroşoc care te copleşeşte, fie „à la longue“, când preţuirea, admiraţia şi prietenia se transformă în dragoste profundă. Interesant pentru mine este că, dacă observaţi, mulţi dintre coautorii din carte au avut la început experienţe foarte neplăcute, au fost minţiţi, furaţi, înşelaţi când au ajuns în România şi, totuşi, ceva i-a atras, au fost curioşi să exploreze mai departe relaţia cu această ţară sau cu o fiinţă care reprezenta pentru ei acea ţară. Aşadar, majoritatea mărturiilor din carte sunt adevărate poveşti de dragoste, chiar dacă nu întotdeauna potretul fiinţei iubite – sau a locului sau a meseriei – este făcut în mod explicit… Asta nu le împiedică criticile aduse la adresa noastră – şi nu puţine! -, dar ele sunt făcute cu multă dragoste şi astfel le luăm în seamă şi ne ajută să progresăm.

R: În prefaţă, îi mulţumiţi bloggerului Sam cel Român. Cum l-aţi cunoscut?
S. P.: Nu îl cunosc pe Sam. Spun în prefaţă că m-am inspirat pentru titlu din ceva ce am citit pe blogul său, în care spune undeva „Sunt mai român decât tine!“. Continuu, tot în prefaţă, spunând că i-am oferit la telefon să participe la proiect, dar a declinat oportunitatea, aşadar m-am mulţumit să-l recunosc, în scris, pentru cadoul inopinat pe care mi l-a făcut, inspirându-mi titlul.

R.: Cum au fost aleşi şi convinşi să participle la acest proiect cei care scriu în carte?
S. P.: Am ales coautorii cărţii, în primul rând printre străinii pe care îi cunoşteam şi pe care îi auzisem vorbind despre România – le-am explicat proiectul şi le-am cerut fiecăruia şi alte nume, din care am ales câţiva. Nu am avut pretenţia să fac o carte reprezentativă pentru străinii care trăiesc la noi, în primul rând pentru că nu am ales tradiţionalii „expaţi“, veniţi la noi cu treabă, ci pe cei care s-au stabilit intenţionat în România, cu toate că aveau întreaga lume la picioare – câţiva dintre ei chiar povestesc în carte procesul de analiză şi eliminare a celorlalte opţiuni de a se stabili în alte ţări foarte atractive. Unii coautori au acceptat să scrie imediat şi chiar mi-au mulţumit pentru această oportunitate de a-şi pune ordine în gânduri. Pe alţii, din lipsa lor de timp, i-am convins doar după multe, multe insistenţe. Vă mărturisesc că am o strategie care nu a dat greş niciodată: când îmi doresc ceva cu tărie, devin atât de insistentă (evident, cu maniere şi multă delicateţe) încât celălalt face ce-l rog doar ca să scape de mine… Aşa a fost şi cu vreo două cazuri din carte.

R.: Cu câţi dintre autori aţi discutat faţă în faţă?
S.P.: Aproape cu fiecare dintre autori m-am întâlnit măcar o dată înainte să se apuce să scrie, doar cu doi sau trei am vorbit doar la telefon sau prin e-mail.

R.: Din „bucătăria“ realizării cărţii puteţi să ne spuneţi cum a funcţionat lucrul cu textele (câte au trebuit traduse, cum au fost editate etc.)?
S.P.: Bucătăria cărţii a fost mai laborioasă decât m-am aşteptat din experienţa precedentă cu „„De ce m-am întors în România“, volumul publicat în 2010 şi care a conţinut tot mărturii, de data aceea ale românilor întorşi acasă. Pare simplu la prima vedere: ceri unor oameni să-şi scrie povestea, le dai un îndrumar (şi-i rogi să nu-l urmeze, ci să apeleze la el numai dacă sunt în pană de inspiraţie), aduni textele, le citeşti, le corectezi în consultare cu autorii, le dai la tradus dacă e cazul şi, voilà, cartea-i gata de trimis la editură. În realitate, ia mult mai mult timp, căci mai sunt biografiile, pozele şi datele de stabilire în România, de adunat, fiecare autor are alt ritm şi alt nivel de rezistenţă la pisălogeală etc. Chiar dacă aproape jumătate din coautori vorbesc bine româneşte trebuia traduse vreo 38 de texte şi şapte au fost scrise direct în limba română. Cu alte cuvinte, pentru o astfel de carte trebuie ţinute multe farfurii în aer în acelaşi timp şi fiecare dintre ele se învârteşte în alt tempo, deci îţi trebuie multă dibăcie în coordonare. Din fericire, am avut parte de o asistentă minunată la iniţierea cărţii, care m-a ajutat să ţin toate farfuriile pe beţe ca la circ – Simona Adam – şi, la final, când intram în criză de timp, ni s-a alăturat o altă colegă la fel de minunată, Denise Mihalache. Nimic nu se face de unul singur pe lumea asta şi tocmai asta e frumuseţea oricărui proiect. Aşa cum spun şi în prefaţă, americanii au o vorbă: „it takes a village to raise a child“, e nevoie de un sat întreg să creşti un copil – de fapt, să creşti orice, nu-i aşa?!

R.: Care consideraţi că este textul din carte care se apropie cel mai mult de experienţa dumneavoastră personală cu România?
S.P.: Bună întrebare – în fiecare text mă regăsesc un pic, dar fiind întâi romancă, şi doar prin „adopţie“ şi educaţie „elveţiancă“ sau „americancă“, mă identific cu România ca fiind patria mea, nu ca fiind o ţară străină.

R.: Toţi scriitorii din carte vorbesc totuşi din perspectiva unor persoane care nu s-au născut în România sau care pendulează între România şi o altă ţară. Nu se poate spune că viziunea aceasta proaspătă asupra României este rezultatul faptului că nu stau în această ţară 100% din timp?
S.P.: Probabil că aveţi dreptate, distanţa îţi dă perspectivă, iar perspectiva îţi dă o privire de ansamblu, nu stai cu nasul în ghidon să te sperii de cel mai mic obstacol şi să nu mai vezi pădurea din cauza uscăturilor dintre copaci.

R: Ce ar trebui să facă românii să îşi vadă ţara, într-un fel „cu ochii unui străin“, pentru a-i observa frumuseţea?
S.P.: Cred că străinii au o seninătate care ne lipseşte încă, astfel ei pot vedea frumosul, ce e bun în oameni şi situaţii, ei contemplează mai întâi partea plină a paharului şi abia după aceea se gândesc cum să umple şi ce este gol… Noi, românii, pentru varii motive, avem o „cârcoteală“ înnăscută şi o bolnăvicioasă suspiciune de care trebuie să ne descotorosim sau, mai curând, pe care trebuie să le controlăm, căci nu ne mai aduc nici un folos într-o lume deschisă, dimpotrivă, ne trag în jos. Am avut nevoie de suspiciune şi de abilitatea noastră de a căuta cusur în toate, cât eram un popor fărâmiţat, care a supravieţuit în trei principate mici, dominate cele trei mari imperii care au încercat să ne înghită – atunci suspiciunea ne-a salvat şi ne-a ţinut în viaţă. Dar acum această trăsătură ne împiedică să progresăm, ne ţine pe loc şi ne lasă pradă manipulării din partea oricărui tâlhar care bagă spaima în noi ca să ne fure mai bine – exact asta se întâmplă în politica noastră! O lume deschisă este bazată pe încredere şi pe integritate – adică pe abilitatea de acorda credit de bunăcredinţă celorlalţi şi de te a ţine de cuvântul dat. Ori noi exact aici dăm greş, suntem cinici şi suspectăm pe toată lumea că ne fură, de aceea încercăm să îi fentăm noi primii, ca să nu fim fraieriţi… (scuzaţi-mi „engleza“). De aceea trăim într-o lume haotică, neaşezată. Salvarea nu poate veni din afară, ci de la fiecare dintre noi, mai mult, dinlăuntrul nostru – ea vine de la abilitatea noastră de a ne înfrânge primul impuls, atavic, de neîncredere, vine din abilitatea de a ne controla instinctul de a critica mereu şi a privi doar partea goală a paharului, vine din acordarea încrederii inclusiv celor pe care nu îi cunoaştem şi care, da, ne pot înşela, dar nu o vor face căci sunt şi ei la fel de speriaţi ca noi de viaţă şi se vor bucura că cineva le permite astfel să scoată ce-i mai bun din ei, nu să dea tot timpul doar ce e urât şi rău etc… Cu alte cuvinte, nu doar că vom vedea România „cu ochii unui străin“, dar o vom transforma într-o „Ţară ca afară“, vorba lui Vunk, atunci când ne vom însuşi valorile pe care se bazează civilizaţia căreia îi invidiem atât de tare progresul încât ne părăsim ţara cu sutele de mii ca să trăim departe, într-o lume în care să ne bucurăm de respect, în care meritele să ne fie recunoscute şi în care să ne putem aşeza şi dezvolta în linişte. Raed Arafat se întreabă, în carte, de ce românii pot să dea ce e mai bun din ei atunci când sunt în străinătate şi nu o fac întotdeauna când sunt la ei în ţară. Cred că răspunsul depinde de disciplină şi de autocontrolul fiecăruia dintre noi: în loc să ne lăsăm influenţaţi de ce e rău în jur, trebuie să devenim, fiecare dintre noi, acele fiinţe suverane care impunem – şi în primul rând care ne impunem nouă, către noi înşine – să trăim conform cu acele valori după care tânjim şi care vor face din ţara noastră una în care chiar merită să trăieşti! Altă soluţie nu există – trebuie să întruchipăm aceste valori. Cu cât mai mulţi suntem cei care trăim – cu orice risc – o viaţă suverană, o viaţă a valorilor, cu atât mai rapidă va fi transformarea României.
Născută la Bucureşti şi crescută în Elveţia şi Statele Unite ale Americii, Sandra Pralong (Budiş pe numele de fată) are un doctorat în ştiinţe politice, obţinut la Institut de Sciences Politiques din Paris, a absolvit HEC în Elveţia şi are două diplome de master, una în drept internaţional şi diplomaţie, la Fletcher School of Law and Diplomacy, Boston, şi una în filosofie politică, la Columbia University din New York.
A predat economie în Africa de Vest şi Ştiinţe Politice la New York şi Bucureşti şi a scris, în ţară şi în străinătate, despre etică, societatea civilă şi dezvoltare economică. S-a întors în România la începutul anului 1990, unde a pus bazele Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă în România şi Moldova. În ’89, înainte de a reveni în ţară, Sandra Pralong trăia la New York, unde era cel mai tânăr director al saptămânalului Newsweek, responsabilă pentru promovarea revistei în America de Nord.
În anii 1990, de la Bucureşti, colaborează cu CNN şi contribuie la deschiderea canalului de televiziune faţă de jurnaliştii din Europa Centrală şi de Est. În 1994 pune pe picioare, la Praga, o agenţie de ştiri video în parteneriat cu televiziunile publice din Europa Centrală. Revine în România în 1998, pentru a deveni consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, responsabilă pentru relaţia cu românii de pretutindeni şi comunicarea internaţională, iar în 2000 creează, la Bucureşti, Synergy Communications.
În 2010, Sandra Pralong a publicat la Polirom volumul „De ce m-am întors în România“, în care 40 de personalităţi care au revenit din străinătate povestesc ce i-a motivat să se întoarcă acasă.

Oana Ghita – Mediafax

Circulaţia rutieră, închisă duminică în centrul Craiovei pentru Crosul Filantropiei

0

Primăria Craiova a anunţat în această seară că circulaţia rutieră se va închide în zona centrală a municipiului în data de 18 august 2013, pentru desfăşurarea Crosului Filantropiei pe strada A.I. Cuza din Bănie. Astfel, duminică, 18 august, în intervalul orar 9:00 – 10:00, traficul rutier va fi închis pe următoarele sectoare de drum:

strada Popa Şapcă;
strada A.I. Cuza;
strada Unirii – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Mihai Viteazu şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
strada Theodor Aman –  sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Olteţ şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
strada Dreptăţii – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Olteţ şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
Bulevardul Carol I – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Calea Bucureşti şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
strada Arieş – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Împăratul Traian şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
strada Nicolae Bălcescu – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Calea Bucureşti şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
strada România Muncitoare – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada 13 Septembrie şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
strada Alexandru Macedonski – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Împăratul Traian şi intersecţia cu strada 13 Septembrie;
strada Fraţii Goleşti – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Calea Bucureşti şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
strada Înfrăţirii – sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada 13 Septembrie şi intersecţia cu strada A. I. Cuza;
breteaua de legătură între strada Calea Bucureşti şi strada A.I. Cuza.

În aceeaşi zi, în intervalul orar 8:30 – 10:30, se va închide circulaţia rutieră şi pe prima bandă de circulaţie a sensului de mers către Universitate de pe strada A.I. Cuza, sectorul de drum cuprins între intersecţia cu strada Calea Bucureşti şi intersecţia cu breteaua de legătură dintre strada Calea Bucureşti şi strada A.I. Cuza.

Cadavrul unui român dat dispărut în urmă cu două luni, găsit în sudul Italiei

0

Cadavrul unui român de 60 de ani, dat dispărut în urmă cu două luni, a fost găsit în stare avansată de putrefacţie, în sudul Italiei, informează b1.ro citând Corriere della Sera. Trupul neînsufleţit al românului a fost găsit într-o cabană părăsită, în localitatea Francica, situată în regiunea Calabria. Autorităţile italiene au precizat că românul s-ar fi sinucis prin spânzurare, în urmă cu două luni.

Capacitatea parcurilor fotovoltaice din România a crescut de peste şapte ori în prima jumătate a acestui an

0

Capacitatea instalată în centrale fotovoltaice a înregistrat un salt spectaculos în prima jumătate a anului 2013, fiind de 7,6 ori mai mare comparativ cu sfârşitul anului trecut,  informează Agerpres.ro citând datele publicate de Transelectrica. Astfel, dacă la 31 decembrie 2012 existau în România parcuri fotovoltaice cu o capacitate cumulată de 49,3 MW, la 30 iunie 2013 erau în funcţiune proiecte de 378,5 MW.

Parcurile eoliene au evoluat de la 1.822 de MW la finele anului 2012, la 2.163 de MW la finele primului semestru. În schimb, situaţia nu s-a schimbat prea mult în ceea ce priveşte proiectele pe biomasă, a căror capacitate a crescut de la 39,7 MW la finele anului trecut, la 43,2 MW. De asemenea, capacitatea instalată în microhidrocentrale a ajuns de la 425 de MW la 472 de MW.

Mai departe, în iulie, datele Autorităţii Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că instituţia acordat 39 de autorizaţii de înfiinţare pentru proiecte de producere a energiei din surse fotovoltaice. Tot în iulie, ANRE a eliberat două autorizaţii de înfiinţare pentru proiecte eoliene, două pentru producerea energiei pe bază de biomasă şi o autorizaţie pentru producerea de energie hidro.

De la 1 iulie 2013, Guvernul a decis să amâne până în 2017-2018 acordarea unui număr de certificate verzi pentru energia eoliană, solară şi microhidrocentrale. Astfel, proiectele fotovoltaice primesc de la 1 iulie doar 4 certificate verzi pe MWh, faţă de 6 certificate, proiectele eoliene primesc doar un certificat din două, iar microhidrocentralele, două certificate din trei.

Traian Băsescu a început cursurile pentru reconfirmarea brevetului de comandant de navă

0

Preşedintele Traian Băsescu a început cursurile de reconfirmare a brevetului de comandant de navă, după ce s-a înscris în acest sens la Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) de la Constanţa, informează Agerpres.ro. Fără reînnoirea brevetului de comandant, şeful statului nu s-ar mai putea afla la comanda unui vapor. În plus, pentru a putea naviga, Traian Băsescu trebuie să facă şi cursuri IMO, de perfecţionare.

Potrivit directorului CERONAV, Ovidiu Cupşa, preşedintele a solicitat un program personal de urgenţă pentru cursurile de reconfirmare a brevetului, plătind 2.300 de lei, faţă de tariful obişnuit de 1.500 de lei.

Pe baza acestor proceduri legale, începând cu 12 august un instructor al centrului de pregătire se deplasează la vila de protocol de la Neptun, Traian Băsescu urmând să termine cursurile respective la sfârşitul săptămânii viitoare.

Reconfirmarea brevetului de comandant de navă se face o dată la cinci ani, iar şeful statului a urmat ultimele cursuri de pregătire şi perfecţionare în anul 2007.

Cererea lui Gigi Becali de întrerupere a executării pedepsei, respinsă

0

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a respins astăzi recursul formulat de George Becali faţă de hotărârea Tribunalului Capitalei prin care acestuia nu i-a fost admisă cererea de întrerupere pentru trei luni a executării pedepsei, informează Mediafax.ro. Recursul a fost respins ca nefondat, decizia Curţii de Apel fiind definitivă.

Avocaţii finanţatorului Stelei au arătat, la judecarea recursului, că Becali trebuie eliberat pentru a putea rezolva problemele stringente ale echipei de fotbal Steaua Bucureşti, dar şi ale firmelor sale, una dintre ele fiind obiectiv de interes militar, respectiv Uzina Mecanică de la Drăgăşani. Aceştia au depus mai multe documente care, în opinia lor, atestă necesitate lăsării în libertate pentru trei luni a lui Gigi Becali. Printre aceste documente se numără o adresă a Clubului Steaua prin care se atestă că Becali este preşedinte onorific, solicitările mai multor jucători ai echipei de a rediscuta contractele cu finanţatorul, precum şi documente care prezintă situaţia economico-financiară a firmelor la care este acţionar majoritar.

Procurorul de şedinţă s-a opus acestor probe, dar instanţa le-a admis, iar în continuare avocaţii au arătat că, în opinia lor, este imperios necesară lăsarea în libertate, pentru trei luni, a lui Gigi Becali. Avocaţii au arătat că echipa de fotbal Steaua Bucureşti s-ar putea destrăma în mai puţin de şase luni, întrucât jucătorii valoroşi sunt din ce în ce mai ofertaţi de cluburile din străinătate, iar imposibilitatea lui Gigi Becali de a negocia contractele cu ei în mod direct va duce într-un final la plecarea acestora către alte echipe. Unul dintre avocaţi a arătat că nelăsarea în libertate pentru trei luni a lui Becali ar putea duce la destrămarea unei echipe emblemă a României şi la pierderea unor importante sume de bani, care ar urma să fie primite odată cu intrarea acesteia în campionatul internaţional de fotbal.

Totodată, unul dintre avocaţi a arătat că o problemă delicată o prezintă şi situaţia de la Uzina Mecanică Drăgăşani, obiectiv de interes militar al României, la care Gigi Becali deţine 99 la sută din acţiuni. Avocatul a explicat că directorul general al acestei societăţi arată, în documente scrise, că este nevoie de prezenţa lui Gigi Becali la anumite activităţi administrative, că există un sechestru pus pe bunuri şi că firma se află în pragul intrării în insolvenţă. Avocatul a precizat că Gigi Becali nu ar putea gestiona situaţia din penitenciar, deoacere nu este posibil transportul unor documente clasificate la penitenciar.

Recursul formulat de Gigi Becali în cazul hotărârii prin care i-a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei trebuia să se judece în 31 iulie, însă magistraţii CAB au amânat discuţiile pentru 14 august, după ce avocaţii finanţatorului FC Steaua, Pavel Abraham, Paula Iacob şi Daniel Ionaşcu, au cerut timp pentru a studia dosarul şi a depune probe.