Acasă Advertoriale Pierderea mirosului trebuie să ne trimită la medic

Pierderea mirosului trebuie să ne trimită la medic

-

Disfuncțiile olfactive sunt o problemă frecvent întâlnită, care afectează circa 20% din populația adultă din Europa și Statele Unite. În România, nu există date statistice oficiale referitoare la această problemă. Poate că lipsa informaţiilor este cauzată şi de faptul că, până de curând, diagnosticarea exactă nu a fost la îndemâna medicului ORL.

„Disfuncţiile olfactive se referă la afectarea capacității de a detecta substanțele volatile, mirosul acestora. Aceste disfuncții olfactive includ incapacitatea completă de a percepe orice miros (anosmie) sau diminuarea percepției mirosului (hiposmie)“, explică conf. univ. dr. Mihaela Mitroi, specialist în cadrul Centrului de Excelență în Rinologie din Craiova.

Lipsa mirosului poate reprezenta un risc

Această absență a perceperii mirosului este potențial periculoasă, deoarece persoana afectată nu este capabilă să detecteze, de exemplu, mâncarea stricată, pierderea de gaze naturale la aragaz, substanțele chimice – eventual nocive – prezente în atmosferă.

În mod normal, gustul alimentelor este perceput nu doar prin stimularea receptorilor pentru gust, dar și prin stimularea receptorilor pentru miros (olfactivi); pacienții cu tulburări de olfacție au, așadar, și tulburări în perceperea gustului alimentelor.

Pacientul nu poate percepe mirosul unei flori sau al unui parfum. Pierderea mirosului poate determina probleme grave de sănătate, cum ar fi depresia, anxietatea sau izolarea socială.

Cauzele pierderii mirosului

Cauzele ce duc la pierderea mirosului sunt multiple. Ele pornesc de la rinosinuzite, polipoze nazale, rinite cronice hipertrofice, deviații de sept, rinite alergice, expunerea la substanțe toxice.

Pot exista și cauze mult mai grave, cum ar fi traumatismele craniene sau tumori de bază de craniu. Scăderea/pierderea mirosului poate anunța boli grave, cum ar fi bolile neurodegenerative (Alzheimer, Parkinson) cu ani înainte de debutul acestora. De asemenea, o serie de medicamente pot determina anosmie: antibiotice (tetraciclina, macrolidele), chimioterapice, antitiroidiene.

Tulburarea mai poate apărea într-o serie de boli sistemice, cum ar fi diabetul zaharat, hipotiroidismul, boala Addison.

Orice persoană hiposmică (prezintă o scădere a mirosului) sau anosmică (prezintă pierderea completă a mirosului) are nevoie de consult ORL. Acesta include explorarea endoscopică a foselor nazale, ce poate detecta o parte din cauzele alterării olfacției, și testările olfactive, ce pun în evidență gradul de pierdere al olfacției.

„În clinica noastră este acum posibilă testarea olfacției folosind un test special conceput în acest scop, ce se bazează pe trei principii – detectarea unui prag al olfacției, identificarea mirosurilor și discriminarea acestora. Acest test („Sniffin’ Sticks“) este testul folosit în Uniunea Europeană pentru depistarea tulburărilor de miros“, adaugă dr. Ionașcu Raluca, specialist în cadrul aceluiași centru medical.

În funcție de rezultatul obținut în urma acestor explorări, specialiștii Centrului de Excelență în Rinologie prescriu tratamentul individualizat, cu o șansă mare de reușită în recuperarea acestei pierderi.

„Cu ajutorul nostru, pacientul își poate recâștiga acest simț important care este mirosul. Este vorba de reeducarea olfactivă, metodă nouă, cu mari șanse de succes, cu condiția să fie corect efectuată“, precizează specialistul.

Date contact clinică: Rinologie Craiova, str. Calea Severinului bloc C2 parter (lângă Hotelul Grim), telefon 0351.444.744.

ȘTIRI VIDEO GdS