(Foto: Alexandru Vîrtosu)

Are aproape 15 ani şi o inimă mare. Este la vârsta la care se face trecerea de la copilărie la perioada de adolescenţă şi, deşi asta îi dă dreptul să fie cu capul în nori, nu este deloc. Rebecca Andreea Ştefania Bărăga este foarte hotărâtă să reuşească în viaţă şi luptă pentru asta. Şi la propriu, dar şi la figurat. La propriu, sportiva originară din Craiova este cea mai de temut luptătoare la categoria 50 de kilograme din ţară, cucerind nenumărate titluri atât la lupte libere, cât şi pe plajă. Nu demult şi-a câştigat respectul în competiţiile din afară, ieşind campioană balcanică în septembrie 2018, la Sarajevo (Bosnia-Herţegovina), asta în ciuda faptului că a concurat cu mari probleme la un umăr. Rebeca s-a mutat cu şcoala în Bucureşti, la LPS „Mircea Eliade“, fiind cooptată în lotul naţional, dar am „prins-o“ în Craiova, pentru că a venit pentru câteva zile la recuperare, având în continuare probleme cu umărul.

„Sunt destul de bine acum, m-a lăsat şi durerea, aştept să termin recuperarea ca să-mi pot relua activitatea la capacitate maximă. E greu să stai pe margine şi să te uiţi la colegele tale cum luptă. Regret că am ratat şi o competiţie majoră acum, un Campionat Naţional, la care ştiam că pot să ies campioană, pentru că adversarele mele nu-mi puteau pune probleme. Le-am învins de fiecare dată până acum. Accidentarea am suferit-o la o selecţie pentru Balcaniadă, mi-a sărit umărul mai exact. Am mers totuşi la Sarajevo şi chiar dacă eram accidentată mi-am îndeplinit visul, acela de a fi campioană. Din păcate, acolo mi s-a şi agravat accidentarea, dar a meritat sacrificiul“, a declarat luptătoarea legitimată la LPS Petrache Trişcu şi CSM Craiova.

(Foto: Remus Badea)

Nu regretă timpul pierdut în sală

Rebecca ne-a povestit cum a ajuns să practice luptele şi, deşi recunoaşte că sunt uneori şi momente dificile, nu ar renunţa.

„Povestea cu luptele a început în 2015, când a venit antrenorul Valentin Boboşca la şcoală şi ne-a întrebat cine ar vrea să încerce acest sport, iar eu, împreună că câteva colege, am acceptat. După o perioadă, am fost singura care am rămas şi am început să merg şi la «Trişcu» la antrenamente, apoi m-am mutat cu şcoala în Severin, în 2016, pentru că am prins lotul naţional. Acum sunt în Bucureşti, la LPS «Mircea Eliade». Nu este deloc uşor să fii departe de casă, dar compensez prin faptul că fac ce îmi place. Luptele înseamnă foarte mult pentru mine, mă simt foarte bine pe saltea, sunt în largul meu. De mică am avut înclinaţii spre acest sport, îmi măsuram forţele cu cine prindeam. Dacă aş avea un frate, cred că m-aş bate tot timpul cu el. Mă bucur că părinţii mei au înţeles pasiunea mea pentru lupte şi fac mereu eforturi financiare pentru mine, şi le mulţumesc pe această cale. Sper ca medaliile pe care le-am obţinut să răsplătească munca şi eforturile depuse de mine şi de părinţi“, a mai spus tânăra sportivă.

(Foto: Remus Badea)

Vitrina de acasă nu a apărut încă

Rebecca Bărăga şi familia sa locuiesc într-o casă neterminată, în cartierul craiovean Şimnic, motiv pentru care nu a apărut vitrina care să găzduiască medaliile cucerite cu mult efort.

„O competiţie, oricât de mică ar fi ea, necesită multă muncă la antrenamente, nervi tari şi o viaţă extrasportivă foarte bună, asta dacă vrei să fii sus. Abia după toate acestea vin medaliile şi câştigurile financiare. Aş putea să spun că merită eforturile, dar, repet, doar dacă urci mereu pe primul loc. Cel mai bine am câştigat când am fost la Balcaniadă, când am ieşit campioană, dar medalia m-a bucurat mai mult. Visul meu este să ajung la o Olimpiadă şi, evident, să urc pe podium. Aurul ar fi ceva extraordinar. Am peste 20 de medalii, dar aici, acasă, nu le am pe toate. Nu am o vitrină pentru ele momentan, pentru că avem casa în construcţie, dar, cu siguranţă, acestea vor avea un loc aparte când va fi finisat totul. La fel şi păpuşile, şi maimuţoaiele, de care nu o să mă despart prea curând, pentru că fiecare are povestea ei“, a explicat tânăra sportivă, care ne-a dezvăluit şi care sunt modelele sale din sport: luptătoarele Alexandra Anghel şi Alina Vuc.

Întrebată cum stă cu timpul liber şi cum şi-l petrece, Rebecca Bărăga a spus: „Nu prea am timp liber. Am antrenamente dimineaţa, la 7.00, apoi merg la şcoală, după cursuri mă odihnesc o oră şi revin în sală la antrenament. Până termin eu se face ora 19.30-20.00, deci s-a dus ziua. Am două antrenamente de luni până vineri, iar în weekend câte unul. Uneori mai iau pauză o zi, la sfârşit de săptămână, dar doar când simt că este nevoie. Atunci mai am şi eu ceva timp liber şi mai merg cu colegele prin oraş, la un film. De multe ori prefer să stau acasă, să dorm, să mă relaxez la tv“.