Miercuri după amiază. Ora 17.00. Pista de atletism din Grădina Botanică din Craiova este ca un furnicar. Este ora la care, de obicei, atleții de la cluburile din oraș au programate ședințele de pregătire. Dar nu sunt numai ei pe suprafața de tartan. Destul de des, pe acolo trec bătrâni la promenadă, tineri cu role în picioare, oameni cu câini, părinți cu copii în cărucioare, puștoaice cu tocuri.
Asta, în ciuda faptului că în câteva colțuri sunt puse afișe pe care scrie că aleea cu tartan este destinată exclusiv alergătorilor și că între orele 8.00-11.00 și 16.00-19.00 acolo se pregătesc atleți de performanță. Asta pentru că momentan este singurul loc unde pot face un antrenament cu adidași cu cuie în picioare. Așadar, atleții fac slalom printre plimbăreți, iar antrenorii lor stau pe o bancă sau într-un colț, să păzească hainele sportivilor.
Aleargă cu zâmbetul pe buze
Într-un colț al pistei roșiatice de tartan este veselie mare. Sunt micii atleți pregătiți de marea campioană la marș Claudia Ștef, de la CSM Craiova, care acum se dedică doar antrenoratului. Claudia se ocupă de puști împreună cu soțul său, antrenorul Sebastian Ștef, și colaborează și cu antrenorul care a dus-o spre marile succese, Horia Ștef. În total, lucrează cam cu 30 de sportivi, cu vârste între 7 și 18 ani.
La antrenamentul de miercuri au venit 15 atleți. Antrenoarea le-a aranjat frumos garduri colorate, portocalii, și copete în mai multe culori, pentru un circuit.
În pauzele dintre serii, fetițele mai jucau jocuri ale copilăriei, cu bătaie din palme, sau fredonau melodii la modă.
După circuit, micuții atleți au fost împărțiți.
Doi băieți au făcut aruncări cu mingea de 2 și 3 kg, antrenându-se pentru proba de aruncarea greutății, iar ceilalți au avut „bucăți”, pe diferite distanțe, cu plecare din blockstart sau din picioare.
Claudia Ștef și Horia Ștef îi cronometrau, pentru a face comparație cu rezultatele anterioare.
Șapte din cei 15 atleți au participat, la sfârșitul săptămânii trecute, la primul lor concurs oficial, etapa de zonă a Campionatului Național de copii 1, 2, 3, la București. Deși mulți nu au un an de când practică atletismul, la concurs au avut o comportare meritorie și acum se pregătesc pentru faza finală, care va avea loc în ultimul weekend din această lună.
La categoria copii 1, Isabela Gheorghe a ocupat locul cinci la 60 m plat, într-un concurs cu 50 de participante, iar Daria Cotârță s-a clasat pe locul 6 la 800 m. La copii 2, Matei Poenaru a urcat pe podium la 600 m, ocupând locul trei, iar David Șonei s-a clasat al șaselea la aruncarea greutății. Tot la această categorie de vârstă, Ana Stănulescu s-a clasat pe locul 11 la 600 m, iar în aceeași probă, colega sa, Sara Șonei, a ocupat locul 13. La cea mai mică dintre categorii, copii 3, Andrei Ștef, fiul antrenorilor Claudia și Sebastian Ștef, s-a clasat pe locul 16 la 50 m plat.
Emoțiile primului concurs oficial
Micuții concurenți au avut emoții mari la primul lor concurs oficial, pe o pistă de atletism regulamentară, dar emoții a avut și antrenoarea Claudia Ștef, după cum ne-a povestit. „Au avut emoții extraordinare la concurs, a trebuit să lucrez cu ei la acest lucru. Au concurat pentru prima dată pe o pistă autentică. S-au descurcat extraordinar, în condițiile în care cel mai vechi dintre ei face la sfârșitul lunii un an de atletism și a progresat extraordinar. Dacă mă refer la rezultate, pot spune că în fața noastră s-au clasat sportivi care au condiții, pistă de atletism, acces la sală, condiții normale de practicat acest sport. Eu îmi propusesem să îi duc pe toți șapte la finala campionatul național, dar nu le spusesem. Așadar, vor merge toți la finală. Abia așteaptă următorul concurs. Nu vreau să îi forțez, pentru că la un copil vreau progres natural. Nu vizez medalie, vreau ca rezultatele să vină ca un rezultat al muncii, nu ca un scop. Vizez o dezvoltare armonioasă a lor, să le inoculez dragostea pentru sport. La finală va fi greu, pentru că principalul nostru «handicap» este lipsa unui stadion de atletism. Sper să nu mai dureze mult până când vom avea posibilitatea să ne antrenăm pe noul stadion de atletism. Nu cerem nimic deosebit, decât normalitate“, a spus Claudia.
Fiul Andrei a preluat ștafeta
Când fiul său Andrei a concurat, antrenoarei i-au dat lacrimile. „Văzându-i pe toți copiii în concurs, am retrăit emoțiile primului meu concurs din carieră. Acum aveam emoții pentru ei toți, îmi tremurau mâinile pe cronometru. Pentru Andrei am avut emoții ca părinte, dar totodată era o mândrie să-l văd. Mi-au dat lacrimile, am simțit că-i predau ștafeta fiului meu. Nu știam dacă este capabil să ducă o cursă. Mi-a zis și el că are emoții, l-am lăsat în «arena leilor» și sunt mândră de el“, a completat antrenoarea de la CSM Craiova.
Ana Stănulescu are nouă ani și face atletism de aproximativ opt luni. „Îmi plac rezistența și viteza. A fost foarte bine la concurs, dar am avut multe emoții. Vreau să ies campioană“, ne-a mărturisit puștoaica.
David Șonei a vorbit și el despre experiența primei competiții oficiale: „Sunt foarte mulțumit de primul concurs. Fac de un an atletism, este foarte distractiv. Facem pe orice vreme, soare, ninsoare“. Verișoara lui David, Sara, de zece ani, a fost și ea copleșită de emoții la primul concurs: „Mi s-a părut greu, m-au copleșit și emoțiile. Am făcut 600 m. Îmi place foarte mult să alerg în aer liber. Mai aleargă și cei din familie câteodată. La antrenament, trebuie să ne distrăm, nu să fim încruntați“.
Matei Poenaru este printre cei mai vechi din grupă. „Am zece ani și jumătate și fac atletism de peste un an. Sunt vecin cu doamna și când a decis să fie antrenoare am venit și eu. Am făcut 600 m la București și am luat locul trei. Sunt foarte mulțumit“, a spus puștiul, care a mai practicat și tenis de câmp.
Daria Cotârță are 12 ani. La București s-a descurcat foarte bine: „Am alergat 800 m, am luat locul 6 general, prima în serie. Mie îmi place mai mult viteza, dar sunt conștientă că sunt mai bună pe rezistență. A venit o prietenă de-a mea la atletism, apoi am venit și eu. Ne ferim de mâncăruri nesănătoase, te simți mai bine așa“, a spus fata.
Izabela Gheorghe era pasionată de atletism. Acum un an a sunat la clubul CSM și a spus că vrea să practice acest sport. „Priveam atletism la televizor, mi-am dorit să practic și eu și am sunat la club. Viteza îmi place, am făcut 200 m și 60 m și am venit prima în serie. Față de noi, cele mai bine clasate au condiții“, a spus tânăra.
E prietenă cu sportivii
Claudia Ștef spune că are o relație deosebită cu sportivii, așa cum a avut-o la rândul său cu antrenorul Horia Ștef în cei 29 de ani de activitate ca sportivă.
„Am o relație antrenor-sportiv mai atipică. Consider că respectul nu stă în faptul că îmi zic «dumneavoastră» sau «doamna». Mai îmi zic și așa, dar majoritatea mă strigă pe nume, Claudia. Încerc să duc mai departe relația bună pe care am avut-o cu antrenorul meu, o relație de prietenie, înțelegere, care m-a ajutat foarte mult în carieră. A fost o conexiune și cred că de aceea am performat. M-am deschis, am exprimat tot ce simțeam. Vreau să fiu în primul rând prietena lor, să nu aibă frică atunci când vin la antrenament, pentru că nu așa se face performanță. Copiii sunt relaxați în preajma mea, încearcă să se autodepășească, nu îi cert niciodată, încerc să exemplific, repetăm până înțeleg ce au de făcut. Lucrez de plăcere cu copiii, nu vizez marea performanță. Nu îi forțez, vreau să crească progresiv. Au trei antrenamente de săptămână. Beneficiez, în procesul de pregătire, de echipa mea puternică, formată din soțul meu, Sebastian și socrul meu, Horia Ștef, care mă mai supervizează uneori. Fără ajutorul lor nu aș putea să mă descurc, în primul rând pentru că sunt mulți copii“, a explicat multipla campioană și participantă la două ediții ale Jocurilor Olimpice.
Unii părinți vin și ei să alerge
Claudia are o relație foarte bună și cu părinții sportivilor, iar unii dintre aceștia vin și ei să alerge. „Între mine și părinți s-au legat prietenii, pentru că mă consider o persoană agreabilă. Am părinți care nu știau să alerge, la școală chiar aveau scutire la sport, iar acum au ajuns să alerge 6-8 km pentru că am reușit să-i «corup». Pe de altă parte, am încercat să diversific pregătirea, să ieșim din monotonie, și cu susținerea financiară a părinților, cărora le mulțumesc, am făcut un cantonament la București. Ne ajută și clubul cu ce poate, iar adidașii cu cuie sunt din resurse proprii. Eu nu am alergat cu cuie în proba mea, le-am procurat în timp, dar acum îmi folosesc“, a spus campioana.
Se poate face şi sport şi carte
Antrenoarea de la CSM Craiova are o ambiție mare: să demonstreze că se poate face și sport, și carte.
„Sunt fericită că am copii care învață foarte bine, pentru că am ambiția să dovedesc că se poate îmbina foarte bine sportul cu învățătura, deși multor părinți le este frică și consideră că sportul limitează copiilor timpul de învățare. Eu zic că trei ore de antrenament pe săptămână nu înseamnă mare lucru. Avem în grupă 30 de copii, 15 prichindei și 15 mai măricei. S-au adus unul pe altul. Un rol important îl au părinții, pentru că mulți nu sunt dispuși să piardă o oră din program ca să îi aducă pe copii la antrenament. Eu zic că nu este o pierdere enormă. Mai ales că e natural să se miște, iar la atletism este și gratuit“, a mai spus antrenoarea.
Pista le-a deschis unora apetitul să facă sport
Lipsa unui stadion de atletism în oraș are și o parte bună. Sportivii se antrenează în Botanică, în văzul tuturor, și mai sunt părinți care cer informații la antrenori, iar ulterior își dau copiii la sport. Părțile negative sunt faptul că pista este aglomerată și lipsa unui vestiar. „Mereu văd partea plină a paharului. Faptul că lucrăm în Botanică a deschis apetitul unora să facă sport și au venit la atletism. Pe de altă parte, este foarte dificil la antrenamente, cu cei care merg pe pistă. Am avut chiar conflicte cu unii părinți. Nu înțeleg cum vin unii acolo cu copil de un an jumate-doi și îl plimbă pe pistă fără să își dea seama la ce pericole îl expun. Acea pistă a devenit o atracție extraordinară pentru oameni, dar eu zic că ține și de educație ca aceia care vin să se plimbe să înțeleagă că între anumite ore fac atleții antrenament și trebuie să evite zona“, a mai spus Claudia.
Nu mai concurează
Anul trecut, multipla campioană, cea mai longevivă mărșăluitoare din lume la cel mai înalt nivel, a decis să renunțe la cariera de sportivă, deși inițial dorea să revină pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. „Anul trecut, după Campionatul Național, am luat o pauză și trei-patru luni am oscilat dacă să revin sau nu pentru JO de la Tokyo. Într-un final, am luat hotărârea să renunț, pentru că vreau să fiu dedicată sută la sută antrenoratului. Nu merg cu jumătăți de măsură, pentru că sunt perfecționistă. 29 de ani de sportivă îmi ajung, sper să ajung la toți atâția de antrenorat. Voi avea satisfacție când voi ajunge sus cu un copil descoperit de mine. Visez să am un sportiv care să ajungă la nivelul meu, dar este nevoie de multă răbdare, perseverență și noroc. Trăiesc clipa, sunt fericită când un sportiv își îmbunătățește recordul personal cu o secundă. Resimt și eu bucuria lor ca și cum aș fi câștigat un campionat mondial“, a încheiat Claudia Ștef.
