Acasă Sport Alex Mitriță: Pot mai mult decât am arătat!

Alex Mitriță: Pot mai mult decât am arătat!

-

Repatriat de Universitatea Craiova, Alex Mitriță se bucură din plin de dragostea suporterilor din Bănie și de respectul celor din țară, toate astea rezultând după evoluțiile excelente în tricoul alb-albastru. Invitat la emisiunea „Repriza de Sud“ difuzată la Radio Sud, atacantul Științei a vorbit despre partida cu Sepsi, despre momentele care i-au marcat cariera și despre idealurile sale, asigurându-i pe fani că în scurt timp vor vedea o eficiență mult mai mare din partea sa.

GdS: Alex, cu Sepsi a fost mai greu decât credeați?
Alex Mitriţă: A fost un meci foarte greu pentru noi, cu o echipă care s-a apărat tot meciul. Toate echipele care vin la Craiova joacă defensiv și mizează pe contraatac. Noi ne-am făcut jocul, dar golul a venit mai târziu, dintr-o fază fixă, însă nu mai contează acum. Suntem bucuroși că am obținut cele trei puncte, care ne-au apropiat de echipele din față și ne vor ajuta și în play-off, unde sperăm să scoatem maximum posibil de la fiecare meci și să fim cât mai sus la final.
GdS: Tu, Băluță și Gustavo ați avut parte de mare atenție din partea fundașilor adverși și de aceea reușitele voastre nu au fost prea multe la număr?
A.M.: Ei s-au închis foarte bine în defensivă, iar noi ne-am făcut jocul ca de obicei, ne-am bazat pe o posesie mare, dar… Personal, nu am avut un joc foarte bun în ofensivă, nu am fructificat fazele pe care mi le-am creat, dar important este că am câștigat. Un meci cu Sepsi este mai greu decât unul cu Dinamo sau FCSB, pentru că sunt echipe mici, vin doar să încurce și nu se deschid. Când întâlnim o echipă care atacă, se creează anumite spații și noi încercăm să profităm și de regulă iese un fotbal foarte frumos.
GdS: Te-ai bucurat foarte mult la golul lui Gustavo.
Te-ai simțit răzbunat după ce șutul tău din lovitură liberă a fost mult peste poartă?
A.M.: Mă bucur foarte mult pentru Gustavo că a ajuns la 11 goluri. Exersează foarte mult la antrenamente aceste lovituri libere și în jocul cu Sepsi s-a văzut că nu a pierdut timpul degeaba. Sper să dea cât mai multe goluri, să ne ajute să ne clasăm cât mai bine. În privința mea, a fost o lovitură liberă diferită, a fost mai departe de poartă, am vrut să dau „șiret-plin“, dar, din păcate, nu mi-a ieșit lovitura. Asta este, o să mai vină lovituri libere și sper să marchez cât mai multe goluri.
GdS: Ai părăsit terenul în minutul 71, a fost vorba despre o problemă medicală sau a ținut doar de tactică?
A.M.: Nu am avut un joc strălucit și trebuie să fiu schimbat, trebuia să vină de pe bancă cineva cu forțe proaspete, cum a fost cazul lui Bărbuț, care a intrat foarte bine în joc. Nu am fost deloc supărat, cum au crezut unii. Am avut și o problemă fiziologică, ca să fiu sincer, și din cauza aceasta am plecat foarte repede spre vestiar.
GdS: Cum ați simțit publicul?
A.M.: Mereu a fost aproape de noi. Este al 12-lea jucător și pe această cale vreau să le mulțumesc că ne încurajează. Vă dați seama că, dacă la un meci cu Sepsi, care nu se compară cu unul contra lui Dinamo sau FCSB, au fost cam 15.000 de spectatori, asta nu poate decât să ne bucure.

„Îmi doream să mă întorc acasă”

GdS: În sezonul 2011-2012 debutai în Liga a II-a la 16 ani, în tricoul celor de la CS Turnu Severin într-un meci cu FC Argeș. Îmi aduc aminte că am imortalizat acele momente din primul tău meci. Îți vine să crezi că acum ești considerat unul dintre cei mai buni jucători din Liga I și că lupti pentru trofee în tricoul Craiovei?
A.M.: Îmi doream, visam la acest lucru atunci. Îmi amintesc când eram la Severin, eram mic, timid, iar acele poze de care amintești le-am pus pe facebook și au fost primele pentru mine din postura de fotbalist. Acum mă bucur foarte mult că m-am întors acasă și că evoluez la Universitatea Craiova. Când eram în Italia, la Pescara, tot ce îmi doream era să mă întorc acasă, să joc la Universitatea, să fac parte din familia Craiovei și sper ca în scurt timp să obținem măcar un trofeu.
GdS: Putem mai sus de locul trei?
A.M.: Sigur că da. La ce echipă avem, la ce stadion și ce suporteri avem – da, însă contează mult atitudinea noastră. Dacă suntem uniți și muncim bine, e imposibil să nu avem rezultate bune. Să ridic un trofeu deasupra capului, în tricoul Universității Craiova, ar fi un vis devenit realitate.
GdS: L-ai face mândru și pe unchiul tău, Dumitru Mitriță, un alt fotbalist de valoare al Craiovei…
A.M.: Da, unchiul meu m-a ajutat foarte mult în carieră, mi-a dat multe sfaturi utile și are și el o parte din meritul a ceea ce joc eu astăzi.
GdS: Cum au decurs negocierile? Cine te-a contactat?
A.M.: Eram în Italia, în cantonament, și mi-am spus că nu mai pot face față acolo. Am petrecut momente foarte grele acolo, plus o problemă cu piciorul… Mi-am sunat impresarul și i-am spus că vreau să mă întorc acasă, iar mai departe a vorbit el cu cei de la club. Totul s-a petrecut într-un timp foarte scurt și se pare că mutarea mi-a prins bine și mie, și clubului. Mă bucur foarte mult că pot să-mi ajut echipa. Pot și mai mult decât am arătat și lumea trebuie să aibă răbdare cu mine. Sunt de șase luni aici, la Universitatea, dar simt că mai am nevoie de puțin timp de acomodare. În Italia am avut doi ani în care am muncit foarte mult, dar nu am reușit și sper ca odată cu întoarcerea asta acasă să am cât mai multe rezultate pozitive.
GdS: Ne spui care este povestea numărului 28 de pe tricou, pe care îl ai tatuat și pe braț?
A.M.: Este legat de familie. Mama mea este născută pe 28, eu în luna a 2-a, pe 8, la fel ca și tatăl meu. Nu puteam să pun numărul 82, așa că am ales 28.

Își dorește mult să fie convocat pentru amicalul cu Suedia

GdS: Ce ți-a lipsit în Italia ca să reușești? A fost vorba de ghinion, de accidentări?
A.M.: Prefer să nu vorbesc despre acea perioadă. Rămâne în trecut și trebuie să trăiesc prezentul și să văd pe viitor ce se va întâmpla.
GdS: Dacă lucrurile decurg foarte bine la Universitatea și ai fi solicitat de un club din străinătate, unde ai vrea să joci?
A.M.: Aș vrea să merg într-un campionat puternic, cum a fost și cel din Serie A, în care am jucat. Dar nu vreau să mă gândesc la așa ceva acum. Vreau să am rezultate foarte bune cu Universitatea și să mă gândesc la ce va fi mâine și poimâine, nu mai departe. Acum îmi stă mintea la meciul cu Voluntari, care va fi foarte greu, la fel ca și cel cu Sepsi, dar sperăm să câștigăm. Se apropie și jocul cu Dinamo, din Cupa României, o să fie un stadion arhiplin și sperăm ca pe acesta, spre deosebire de cel din Ștefan cel Mare, să-l câștigăm.
GdS: Mai este puțin timp și în Bănie vine reprezentativa Suediei. Crezi că te putem vedea, alături de Băluță și Mateiu, în lotul României?
A.M.: Ar fi o bucurie imensă pentru noi să jucăm sub tricolor chiar în fața propriilor suporteri. Pentru mine ar fi un vis. Vă dați seama că ne-am dori să fim convocați cât mai mulți jucători de la Craiova, dar lucrul acesta vine numai în urma unor evoluții foarte bune la echipa de club. Dacă nu ne cheamă Cosmin Contra la lot asta este, muncim în continuare pentru că suntem tineri și vor mai fi ocazii să prindem lotul național.

Ce face Mitriță fără minge?

Ascult mult rap, am cântăreții mei preferați din SUA, petrec foarte mult timp cu familia, cu iubita și cu prietenii, ieșim la restaurant.
Îmi place să mă joc pe Play-Station, dar nu sunt nebun după FIFA, ci după jocurile cu împușcături.
Îmi place mult să călătoresc, să descopăr lumea.
Sunt un tip religios. Mă ajută foarte mult rugăciunea, mai ales după prestațiile slabe, cum a fost și în cazul meciului cu Sepsi. Stau și mă gândesc la ce am greșit și ştiu că, acolo sus, este cineva care mă iubește și îmi dă putere, iar cu asta trec mai departe. La mine funcționează treaba cu autocritica. Sunt o persoană care gândește pozitiv și știu că mai am mult de demonstrat.

ȘTIRI VIDEO GdS