Maria Olimpia Onea este un nume foarte puțin cunoscut în România la momentul actual, dar acest lucru se va schimba în curând și asta pentru că tânăra de 23 de ani a adus României o medalie importantă la Campionatul Mondial de Culturism și țintește aurul la viitoarea întrecere internațională.
Craioveanca a cochetat cu sportul de mică, inspirată de tatăl ei, Andrei Onea, fiind un profesor de sport respectat în Dolj, care și-a pus mari speranțe în fiica sa. „Tatăl meu mi-a pus numele Olimpia, de la Olimpiadă“, explică sportiva, care a început să practice handbalul de la șapte ani: „Am început să practic handbalul prima dată și asta pentru că tatăl meu era antrenor de handbal și mă căra cu el la toate meciurile. La șapte ani a început să mă trimită pe teren, deși nu prea știam ce să fac acolo, alergam dintr-o parte în alta. Cu timpul a început să-mi placă și să mă integrez, iar mai târziu m-a captat foarte mult. Am jucat extremă stângă, pentru că sunt dreptace. Am practicat handbalul până la sfârșitul facultății, adică vreo 14 ani“.
Maria s-a văzut nevoită să abandoneze handbalul după un concurs de împrejurări nefaste și, deși a trecut ceva vreme de la importanta decizie, încă suspină după prima dragoste. „Atât eu, cât și tatăl meu am fost dezamăgiți când mi s-a încheiat junioratul la HCM Craiova. Am încercat să merg la alte echipe, să rămân în handbal, dar nu am reușit. Ca să contiuu cu handbalul ar fi trebuit să mă mut în Vâlcea, și nu voiam, pentru că eram concentrată și pe școală. Mie mi-a plăcut cartea și aveam de susținut bacalaureatul atunci, deci nu puteam să-mi risc viitorul. Am avut și varianta să merg la SCM Craiova și am încercat-o, dar colegele mele erau mult mai mari și nu m-am integrat. Din generația mea nu au prea fost fete care să continue cu handbalul, doar Mădălina Bonea a evoluat până anul trecut în Liga Națională. Majoritatea colegelor mele s-au reprofilat, așa cum am făcut și eu“, a spus Onea, care a terminat între timp și Facultatea de Educație Fizică și Sport din Craiova. „Mi-e dor de handbal tot timpul. Chiar am unele remușcări atunci când privesc un meci. Spre exemplu, nu pot să merg la Polivalentă, să văd pe viu fetele de la SCM Craiova, prefer să stau la tv, pentru că nu-mi face la fel de rău“, a punctat Maria, pentru GdS.
A ajuns întâmplător în sala „gladiatorilor“
Maria Olimpia Onea s-a apucat să „tragă de fiare“ întâmplător, în urmă cu aproximativ un an, iar acum a reușit să obțină medalia de bronz la categoria „Junior womens’s phisique open“ într-o competiție de mare anvergură, Campionatul Mondial, găzduit în premieră la Bistrița Năsăud la începutul lunii noiembrie. Interesant este și că pregătirea a avut un parcurs destul de zbuciumat și doar maestrul Costel Torcea, coordonatorul tuturor loturilor de culturism și fitness ale României, a avut încredere în calitățile ei și a reușit să o determine să le valorifice.
„La sala de fitness am ajuns întâmplător. Am mers să-i arăt unui coleg unde este clubul de culturism Gladiator Gym și am zis că, dacă tot am ajuns aici, să încerc și eu. Din acel moment viața mea s-a schimbat radical. Și a amicului meu la fel. Am mers prima dată la aerobic, apoi maestrul Costel Torcea, care îl cunoștea și pe tatăl meu, a început să-mi traseze sarcini, să mă îndrume spre fitness. La început l-am ascultat, apoi am făcut tot ce voiam eu, că sunt mai căpoasă de felul meu și lucram numai o grupă musculară… Am mers și la altă sală din Craiova, iar apoi m-am întors la Gladiator pentru că era liber un post de profesor de aerobic. Domnul Torcea a jucat apoi un rol important în activitatea mea, m-a convis să merg pe fitness, spunându-mi că am calități să fac performanță în această ramură și iată că nu s-a înșelat. Am luat medalia de bronz la Campionatul Mondial de anul trecut, în condițiile în care a fost doar a treia participare a mea la un concurs. Primele două au fost pe plan intern, mai exact campionatul național, unde am luat locul patru, și Cupa Federației, unde am fost pe doi“, a spus Maria Onea.
Și-a găsit un iubit cu o poveste asemănătoare
Maria Onea a avut parte la început de oponența tatălui său, Andrei, dar și un ajutor de nădejde din partea lui Adrian, iubitul său pe care l-a cunoscut chiar printre aparatele și „fiarele“ din sala de la Gladiator Gym.
„Tatăl meu a fost foarte reticent la început în privința fitnessului. I se părea că nu mi se potrivește. Până la urmă a cedat și a început să mă susțină. Acum e încântat, iar medalia de la Mondial l-a schimbat complet. Am glumit cu el și i-am zis că e loc în sală dacă vrea să încerce, dar a exclus această variantă. La Gladiator l-am cunoscut și pe Adrian, prietenul meu, un client al sălii. Avem multe lucruri în comun, inclusiv o poveste de viață asemănătoare. Spre exemplu și el a practicat handbalul ani buni, a făcut și atletism, iar acum e foarte înfocat cu sala, însă nu se gândește să participe la competițiile de culturism. Mă ajută foarte mult, mă motivează foarte mult în privința fitnessului. A făcut-o în special în perioada de dinanintea Mondialului, când trebuia să țin o dietă drastică. Dacă nu era el, cred că cedam psihic. Am fost de multe ori pe punctul de a renunța. Nu locuim împreună, dar petrecem foarte mult timp. De asemenea, maestrul Torcea a avut foarte multă încredere în mine. Poate mai multă decât am avut eu. Când am ajuns la lotul național am fost fericită, pentru că nu visam să particip la un Campionat Mondial. Au fost probe grele, eliminatorii, până să ajungem la lotul național și nu mă așteptam să mă descurc atât de bine. Eu eram mulțumită că eram acolo, pe scenă, și cam atât. Acum, că practic culturismul de un an, pot spune că este un mod de viață și îmi place foarte mult ceea ce fac“.
