Peste câteva zile, Nicu Braun va părăsi Direcția Județeană pentru Sport și Tineret (DJST) Dolj, instituție la care lucra încă din 1988 și unde a fost mulți ani director adjunct, responsabil cu bazele sportive. Ajuns la 65 de ani, fostul mare voleibalist al Universității Craiova va ieși la pensie și va pleca acasă cu scaunul pe care a stat zi de zi, timp de 27 de ani. „Știți cum se spune când are loc o schimbare în vreo funcție, că unul îi ia scaunul altuia. Mie nu putea să îmi ia nimeni scaunul pentru că l-am adus de acasă acum 27 de ani, când am venit aici, ca și contabil-șef, prin transfer de la Metal Lemn. Este al meu, are valoare sentimentală și îl voi lua. Ies la pensie, dar mă simt ca în prima zi când am venit în această instituție care s-a numit Consiliul Județean pentru Educație Fizică și Sport, apoi Direcția Județeană pentru Sport și Tineret. Am vorbit cu cei din conducere și le-am zis că vreau ca dimineața să mai vin și eu aici la o cafea, poate mai ajut cu un sfat“, a spus ieri Nicu Braun, pentru GdS.
„După ce a ars Polivalenta, am scris mai mult ca Eminescu“
La final de activitate, acesta a făcut un bilanț al realizărilor și neîmplinirilor. „Cea mai mare realizare a mea a fost aceea că fără nici un ban de la autorități sau minister am amenajat terenurile din fața grupului de săli de la stadionul «Ion Oblemenco». Acolo era baltă, prindeai pești. Cu ajutorul prietenilor care dezafectau vreo casă, duceam acolo materiale de construcții și am reușit să amenajăm gratuit vreo 30.000 de metri pătrați. Regret că nu am izbutit să fac un hotel pentru sportivi, deși am încercat“, povestește Braun.
Numele său se leagă și de Sala Polivalentă, mai ales de perioada în care aceasta era în reconstrucție după incendiul din 1994. „Am fost director și când a luat foc, și când am reconstruit-o. Noi, în Dolj, eram cea mai înjurată Direcție de Sport din țară pentru că ministerul avea o slăbiciune pentru Craiova. O treime din cele nouă miliarde pe care le aloca anual din fondurile de investiții ajungeau la Polivalenta din Craiova. Șansa a fost că am găsit atunci nou-înființata Companie Națională de Investiții (CNI) care în perioada aceea făcea parte din Ministerul Industriilor. La un moment-dat, constructorii nu se puteau ține după banii pe care îi dădeau cei de la CNI. Înainte nu aveam un leu, apoi betoanele trebuia turnate repede, uscate, era un ritm rapid. Pot spune că în perioada noiembrie 1994 – martie 1995 am scris mai mult ca Mihai Eminescu la declaraţii către toate organele competente – poliţie, procuratură. Zilnic eram chemat acolo să spun ce s-a întâmplat. Trei minori au fost găsiţi vinovaţi pentru incendiul de la Polivalentă, iar familiilor lor le-au fost luate apartamentele în contul pagubelor provocate“, a declarat fostul director adjunct al DJST Dolj.
Fanioanele și pozele de la volei, la loc de cinste în birou
Pe lângă scaunul adus în 1988, fostul voleibalist și-a amenajat biroul astfel încât să nu simtă că este la serviciu. „Am adus de acasă tablouri, un frigider, am televizor, dar cele mai dragi îmi sunt fanioanele vechi de ani de zile, diplomele primite, una chiar de la președintele țării, și poze cu mine când jucam volei. Din ele se poate vedea că și eu am fost tânăr, chiar dacă este greu de crezut“, glumește Braun.
Deși a practicat sportul la fileu la cel mai înalt nivel până la 36 de ani, Nicu Braun nu a vrut să fie antrenor, considerând că nu i se potrivește această postură. „Nu mi-a plăcut antrenoratul pentru că nu am dezvoltat un sistem pedagogic bun. Am ținut locul antrenorilor de vreo trei ori și mi-am dat seama că nu am nici o aptitudine. În loc să îi calmez pe jucători, îi luam de gât, îi înjuram. Atunci mi-a crescut și mai mult stima pentru antrenori“, a completat viitorul pensionar.
În cariera de voleibalist, Nicu Braun primea 500 de lei pe an. Era plătit pe opt luni, pentru că patru stătea în cantonament. „Primele cele mai «grase» constau în două lăzi de bere pentru echipă, după victorii cu Steaua sau Dinamo. Era o superprimă pentru noi. Ca să vedeți ce însemnau la acea vreme cei 4.000 de lei pe an, vă spun că eu ca șef de serviciu la Metal Lemn aveam 3.680 de lei pe lună, deci aproape cât câștigam într-un an la volei“, a spus fostul sportiv, care a fost și un bun elev, apoi student. A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu“, secția Matematică, apoi a urmat ASE-ul, secția Construcții și Transporturi.
Ar vrea la CSU
În perioada următoare, Nicu Braun se va dedica mai mult hobby-ului său, pescuitul, dar recunoaște că i-ar plăcea să facă parte din conducerea clubului de fotbal Universitatea Craiova: „Eu am fost toată viața alb-albastru. Ca jucător, am avut propuneri să mă transfer, dar am rămas aici. Mi-ar plăcea să fac parte din conducerea clubului Universitatea Craiova, care a rămas sufletul meu“.
