Suspendat din funcţia de manager general al Universităţii, Victor Piţurcă a organizat aseară o conferinţă de presă de adio, în care a povestit aventura sa la clubul patronat de Adrian Mititelu.
Cele mai importante declaraţii ale lui Victor Piţurcă:
– Momentul este extrem de neplăcut. Am fost opriţi de bodyguarzi să putem să intrăm, să ne facem treaba aşa cum este normal şi cum trebuie să se întâmple.
– Am fost suspendat, omul nici măcar nu are bunul-simţ să spună că m-a dat afară. Dacă vrei să fii şmecher, păi fii şmecher şi plăteşte cinci milioane, că asta e situaţia!
– Cel puţin un an am fost sunat aproape zilnic pentru a veni la Craiova. Motivul meu a fost întotdeauna „nu“, pentru că Adrian Mititelu nu dispunea de o situaţie financiară solidă să pot să vin să preiau clubul. După perioada Steaua a urmat iar o perioadă în care m-a bombardat cu mesaje şi telefoane, am avut iar discuţii cu el. În sfârşit, m-a convins să vin la Craiova spunându-mi că va încheia afacerea vieţii lui şi va avea bani.
– Nu am venit la Craiova pentru Mititelu, deşi am făcut şi pentru el acest lucru. Mi s-a părut o persoană disperată. Când discuţi cu el, îţi dă senzaţia că este un om care vrea să facă bine, dar m-am înşelat. Nu am putut să scot clubul din mocirlă din cauza lui Mititelu.
– Când am venit la Craiova, situaţia financiară era dezastruoasă. Erau jucători care nu-şi primiseră salariile de şapte-opt luni, iar angajaţii clubului nu îşi primiseră salariile de zece luni. Situaţia era extrem de gravă, mai ales pentru Mititelu, pentru că jucătorii şi-ar fi depus memorii.
– I-am spus lui Mititelu că vin doar dacă există o sumă de bani, pentru că nu îmi place să lucrez cu jucători nemulţumiţi. Am venit cu banii mei, am rezolvat problemele cu jucătorii, am suportat cheltuielile cu salariile în fiecare lună.
– Constat acum, după ceea ce vorbeşte domnul Mititelu, că vrea să mă escrocheze de banii mei. Aceşti bani au venit de la mine. Acest club, pe parcursul a cinci luni, a trăit din banii mei şi din încasările de la meciuri.
– Banii de la încasările pe bilete intrau în contul lui Mititelu. Eu nu pot accepta ca oamenii să nu îşi ia salariile, iar Mititelu să primească banii pe bilete. Aşa că i-am spus lui Cristescu să schimbe şi să treacă banii în contul clubului. Aici a fost prima ruptură.
– Am vorbit cu Mititelu la finalul turului să facă rost de bani, pentru că nu mai erau. I-am spus că are obligaţie prin contract să depună în contul clubului 5 milioane de euro. Văd că declară că nu are nici o obligaţie, că obligaţiile lui încep în martie. Înseamnă că nu mai e patron, sau ce?
– CFR Cluj a dorit patru jucători de la Craiova. Mi se părea mană cerească acest lucru. L-am chemat pe Adrian Mititelu şi i-am spus să intrăm în tratative. Am făcut acest lucru pentru că aveam jucători pe care i-am urmărit şi îi aduceam pe sume mult mai mici. Mititelu mi-a spus că trebuie să se gândească. Păi ce să fac, să stau să mă gândesc după ce se gândeşte el? Dacă voiam să scot clubul din criză, puteam să-i vând fără acordul lui.
– Mititelu s-a supărat că am făcut acel banchet. A fost ideea lui şi l-am sunat târziu. Dacă el se scoală la ora 2.00, ce să facem? L-am sunat la 9.00 şi la 10.00, dar avea telefonul închis. Am auzit că a fost foarte deranjat şi supărat că l-am anunţat prea târziu.
– Pe mine nu mă chema, dar se descărca la Costeşin. Îi spunea că asta nu e tactică. Că de ce nu joc mai avansat, că de ce nu îl bag pe Buleică, de ce nu îl bag pe Lung.
– Mititelu a chemat masorii şi şoferii, i-a pus să dea declaraţii că s-a jucat pocher la Cluj.
– Acum mă anchetează, să văd cu ce mai vine! Psihic, nu mai rezistă. Face greşeală după greşeală. Eu nu îl mai sun, pentru că nu mi-a răspuns. Când era nevoie de el să discutăm soarta echipei, s-a dat ascuns şi a început să bocească în mass-media. A bocit ca bocitoarele care nu plâng din inimă, ci pentru bani.
– Puteam încheia pe cale amiabilă, dar… Neavând bani, a început să facă circ prin presă. I-a ameninţat pe jucătorii care au fost la reunire că îi distruge, că nu aveau ce căuta acolo. Ăsta este comportament de patron?
– Când m-am întâlnit prima dată cu suporterii, primul lucru pe care mi l-au spus a fost să nu plec de aici. Mi-au zis că e sărac, că nu are nici un ban şi că vrea să mă păcălească. Nu mă mir de ce toată lumea fuge de Adrian Mititelu.
– Eu nu am venit la Craiova să-i iau echipa lui Mititelu. Dacă aveam de gând acest lucru, îi spuneam în faţă. Eu nu am venit să fur! Pur şi simplu am venit să muncesc, să facem o treabă bună, Oltenia să revină în prim-plan. Erau toate şansele să se întâmple aşa dacă aveam un om cu un caracter solid.
– L-a deranjat foarte mult că i-am cerut bani, le-a spus colaboratorilor mei că o să-mi arate ei. Eu i-am trimis hârtia pentru că avem nevoie de bani. Nu avem cu ce să plecăm în cantonament. Staff-ul tehnic nu a primit bani de cinci luni.
– Dacă venea să vorbim, Mititelu poate mă mai păcălea să aduc nişte bani de acasă. Când vorbesc cu el, e dulce.
– După ce a aflat că vreau cinci milioane, mi-a trimis un SMS: „Vrei să-ţi dau cinci milioane? Ce urmează, vrei să-mi iei familia, vrei să-mi iei jucătorii, vrei să-mi iei echipa“?
– Suporterii m-au rugat în genunchi să nu plec, dar nu depinde de mine. Eu mă voi lupta doar pe cale legală. Comisiile vor analiza cazul şi vedem ce se va întâmpla.
– Jucătorii ăia, în care are el încredere şi au semnat nişte hârtii care nu sunt valabile fără semnătura mea, sunt la pământ. Jucătorii mă sună şi îmi spun că n-au avut ce face, că îi dă Mititelu afară, că îi scoate din echipă.
– Mititelu a chemat jucători la el ca să-i facă să semneze că nu vor să rămână liberi de contract până în martie şi le-a mărit şi salariile. Eu voiam să-i chem să le ofer opt-nouă mii de euro, în loc de 15.000 de euro, dar să îi ia. Jucătorii se complac în mediul ăsta, le convine să fie pe locul 15 şi să ia atâţia bani.
– Am urmărit zeci de jucători pe care i-am analizat. Florin Marin a stat două luni prin Portugalia şi Cehia.
– Şansele să rămân la Craiova sunt sub zero.
– Mititelu avea să-i dea lui Stoica vreo 400.000 de dolari. I-a dat drumul, după ce Stoica a renunţat la bani. Băiatul, ca să plece cu orice chip, a semnat şi clauza, că nu avea voie să joace. S-a dus în Arabia Saudită, a devenit jucător liber şi a venit la Steaua. Mititelu voia să-i ia un milion de euro, e normal acest lucru?
– Florin Costea era nemulţumit că nu a jucat. Până să vin eu, se făcea echipa de la birou. Dădea Mititelu echipa de la birou, jucau doar cei pe care îi visa noaptea.
– Mititelu voia să îl oblige pe Papură să dea declaraţie că a fost la curve. Ce importanţă avea lucrul acesta? Olandezii sunt libertini! Ăsta e comportament de patron?
– La cantonament, apa era neplătită de cinci luni. Gazele erau neplătite de câţiva ani, au venit şi le-au închis!
– Salariul anual al jucătorilor de la Craiova este de 5.400.000 de euro. Eu sunt un antrenor scump, dar problema este că nu mi-a dat nici un ban până acum, deşi se laudă că iau cinci euro pe minut. Mititelu a luat lună de lună 10.000 de euro salariu de la Craiova.
– Eu nu am venit să mă bat pentru locul trei. Pe mine mă interesează campionatul. Dar pentru asta Mititelu trebuia să îşi facă datoria de patron.
– Consider că Mititelu mi-a reziliat contractul prin ce a făcut el. Nimeni nu putea lua o hotărâre fără permisiunea mea.
– Când am venit la Craiova, am vrut să fie preşedinte Cămătaru. Dacă voiam, îl puneam, nu era problemă, la un moment dat Mititelu a fost de acord, deşi spunea că e duşmanul lui de moarte. Până la urmă, am vrut să îl aduc pe Gică Craioveanu, dar el avea pretenţii financiare, ceea ce era normal pentru că venea de la un nivel de viaţă cu familia.
– Am vrut să mut clubul într-un alt sediu pentru că acolo erau şi oamenii pe care i-am dat afară. Când am venit la Craiova, băieţii mâncau o supă şi două pulpe. De atunci, au şase feluri de mâncare.
– Pe fratele meu l-am adus administrator la cantonament pentru că aveam încredere în el. Femeile de la masă furau tot timpul şi aveau dreptate, pentru că nu erau plătite. Cât a stat fratele meu, am schimbat bucătăria, am făcut birouri, am schimbat acoperişul pentru că ne ploua.
– Am fost umilit de Adrian Mititelu. Îmi reproşez că am venit deşi nu avea bani. Nu trebuia să vin. Ce prost am fost, am venit şi cu banii mei, pe care nici nu-i mai recunoaşte acum.
