„Chiose“ a afirmat că Universitatea ar avea nevoie în prezent de două-trei întăriri şi de multă linişte şi încredere, opinând că gruparea alb-albastră are calitate sportivă şi, mai ales, umană şi că, la Craiova, se joacă fotbalul cel mai bun şi corect din ţară.
– Şi tu, ca antrenor în vara anului trecut la Universitatea, te-ai confruntat cu destule probleme financiare, în speţă datorii faţă de jucători. De ce ai tăcut şi n-ai vorbit precum Victor Piţurcă?
– Eu am venit ca antrenor, şi nu ca manager. Înţelegerea a fost ca nimeni să nu întrebe de bani până la sfârşitul lui august 2010. Nimeni n-a ridicat vreo problemă financiară cât timp am fost eu la echipă. Eu am antrenat doar jucătorii, iar ei au răspuns admirabil. În concluzie: nu era cazul să ridicăm nici o astfel de problemă în primele două luni.
„Nu-mi dau cu părerea despre alţii“
– Ai fost demis de finanţator printr-un SMS, echipa fiind atunci pe locul 14, acum este pe locul 10…
– Cifrele sunt atât de reci şi mincinoase pe undeva. Am intrat în campionat cu numai trei meciuri amicale, fără trei jucători importanţi de atac (Costea, Alex Piţurcă şi Wobay), iar programul primelor patru meciuri a fost infernal. Cu toate acestea, pe teren am fost mai buni decât CFR, Steaua şi Poli Timişoara. Am fi meritat cel puţin cinci puncte mai mult. În atare condiţii, nici cu Brăneştiul n-am fi pierdut. Din cele nouă mari greşeli de arbitraj recunoscute în tur contra Universităţii, cinci au avut loc pe vremea mea. Reamintesc şi altă problemă de atunci, una esenţială: echipa era încă în „şantier“, în căutare. La mijloc am trecut de la doi mijlocaşi defensivi (Fane Bărboianu şi Spase Dilevski) la unul singur, Lopez. L-am adus pe „Prepe“ mai în interior şi l-am introdus titular pentru prima dată (când în sfârşit s-a hotărât să nu mai plece), pe „Gângio“ (Gângioveanu – n.r.), care putea suplini problemele medicale ale lui Gargarov. Toate aceste mişcări n-au fost rele, dar aveau nevoie de timp pentru a fi consolidate. Dacă la toate acestea mai pui şi faptul că Ciucă s-a descurcat de minune pe stânga şi că un puşti de 18 ani, Roman, era în echipă, vei avea un tablou de ansamblu asupra faptului că am intrat prea devreme în competiţie, nefiind nici măcar un meci aproape de efectivul complet. La toate acestea, mai adaugă faptul că pentru prima dată ne-am întâlnit pentru a lucra împreună toţi cei din staff-ul tehnic: Silviu Lung, Sandu Tăbîrcă, argentinianul Gabriel Poch, George Biţă şi cu mine. N-a fost deloc usor.
– Consideri că jocul alb-albaştrilor s-a îmbunătăţit după venirea lui Piţurcă?
– Despre munca, despre problemele pe care le-au avut şi rezultatele lor, nu sunt eu cel mai în măsură să-mi dau cu părerea. Eu pot să vorbesc numai despre problemele şi rezultatele mele.
„Craiova va face
mult mai mult“
– Dacă într-o altă viaţă ai fi iarăşi antrenor principal la Universitatea, ce ai face ca să fii compatibil cu Mititelu şi Universitatea?
– Părerea mea este că am fost compatibil cu patronul, cu conducerea administrativă, cu staff-ul atât tehnic şi medical, cu jucătorii cu care am avut o relaţie specială, cu grupul de legendă „Craiova Maxima“, cu publicul care m-a primit cu multă căldură (atât la Turnu Severin, cât şi la Craiova), cu mass-media etc. Nu-mi aduc aminte să fi avut vreun conflict cu cineva din tot acest arc. Să nu uit, apropo de efectiv incomplet: de la plecarea lui Gheorghiţă Geolgău, clubul nu a mai avut nici preşedinte executiv.
Revenind la ideea din întrebarea ta: martore sunt convorbirile şi mesajele pe care le-am avut cu persoane din tot acest arc de care am pomenit anterior, cât şi numeroasele opinii exprimate în presă de foarte mulţi în această privinţă.
Nu vreau să se înţeleagă de aici cum că aş fi făcut vreo mare ispravă în acest interval de timp. Nu! Am vrut doar să recapitulez seria interminabilă de probleme şi, cu toate acestea, că puteam face mult mai mult. Subliniez, acest grup putea face şi sunt convins că va face mult mai mult! Are toate motivele să spere că va fi aşa.
„Jucătorii Ştiinţei
au fost bărbaţi“
– Argumente?
– Acest grup are calitate sportivă şi, mai ales, umană. Uitaţi-vă la ei cum nu se plâng, cum nu depun memorii, cum strâng din dinţi şi joacă mai departe. N-am văzut pe unul în rol de mare bocitoare. Au fost bărbaţi. Au ieşit cu capul sus şi când i-au furat arbitrii, dar şi când au comis-o ei. Acest grup are nevoie de două-trei întăriri şi de multă linişte şi încredere în jurul lor. Aceşti băieţi au nevoie să ştie că suntem cu toţii aproape de ei, că avem cu toţii încredere în ei, că vom continua să umplem stadionul meci de meci deoarece avem cei mai buni jucători din ţară, pentru că la Craiova se joacă fotbalul cel mai bun şi corect din ţară, pentru că sunt cei mai buni şi mai fierbinţi suporteri din România, pentru că avem o mare şi frumoasă istorie şi ştim să cântăm atât la necaz, cât şi la bucurie, pentru că avem cele mai frumoase cântece de pe orice stadion din ţară! Cel mai uşor lucru e să stai deoparte şi să numeri greşelile unuia sau altuia. Putem să facem mult mai mult decât atât. Slavă Domnului că în Craiova şi chiar şi în ţară se găsesc suficiente resurse pentru a sprijini echipa, atât pe plan uman, cât şi financiar. Dacă gândim aşa, este foarte, foarte greu pentru vreo echipă să găsească soluţii în faţa Universităţii oriunde s-ar desfăşura întâlnirea!
