De-a lungul istoriei lor, cele două echipe oltene din Liga I au avut jucători şi antrenori care s-au transferat de la Craiova la Târgu Jiu.
La Târgu Jiu începuturile divizionare ale fotbalului datează imediat după război, echipa „Gorjul“ participând în campionatul Diviziei C din 1946. Peste mai bine de zece ani (1957-1959), în acelaşi eşalon, evoluează altă echipă din oraş, Flacăra. Din 1963-1964, apare în Divizia C echipa Pandurii Târgu Jiu şi astfel „capitala“ Gorjului va fi reprezentată în Liga a III-a până în anul 1977. De fapt, 1963 este considerat anul fondării clubului Pandurii. În 1973, Pandurii fuzionează cu cealaltă divizionară C a oraşului, Cimentul (promovată în Liga a III-a în 1972), şi noua formaţie va purta în continuare numele de Cimentul Târgu Jiu. Din 1975 se numeşte Cimentul Victoria, pentru ca peste un an, pentru prima oară, oraşul Târgu Jiu să aibă echipă în Divizia B, aceasta reluând numele tradiţional de Pandurii. Dar nu rezistă decât un an, retrogradând în Liga a III-a. Revine iarăşi în Divizia B în 1979, cu antrenorul Ion Pîrcălab şi cu acelaşi lot cu care retrogradase. În eşalonul secund activează patru ediţii, iar în 1983 retrogradează. Peste trei ani, în 1986, echipa gorjenilor repromovează în Divizia B sub numele de Gloria-Pandurii, iar în sezonul 1987/1988 are cea mai bună clasare, situându-se pe locul III.
În 1990/1991, gorjenii retrogradează în C, apoi, în 1991/1992, în Divizia D! După ce aproape se desfiinţează, revine în actualitate în 1998, când promovează în Divizia C sub numele Pandurii Lignitul, apoi în Divizia B, cu antrenorul Mihai Stelescu.
Prima participare în Divizia A este în sezonul 2005/2006, preşedintele Marin Condescu reuşind istorica promovare după un final de luptă în Liga a II-a, ediţia 2005/2006. În 1998, când echipa a revenit în Liga a III-a, culorile erau roşu-alb-albastru, în prezent fiind alb-albastru.
Duţu Cernăianu a câştigat primul titlu al „campioanei unei mari iubiri“
Născut în Târgu Jiu, Constantin Cernăianu, viitorul antrenor al Universităţii Craiova şi al altor echipe cunoscute din România şi din străinătate, a jucat fotbal la două formaţii din Târgu Jiu în două perioade, 1949-1953 şi 1956-1960. După absolvirea facultăţii, a fost profesor de educaţie fizică la Şcoala Medie nr. 2 din Târgu Jiu (1956-1962). De numele lui se leagă însă istoria Universităţii Craiova, echipă unde Duţu Cernăianu a antrenat cinci ani, 1971-1976, perioadă când Ştiinţa a câştigat primul titlu din istorie, în 1974, după ce în campionatul precedent, 1972/1973, ratase la „mustaţă“ titlul. Despre acei ani din Bănie, Constantin Cernăianu, în prezent profesor la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii Ecologice din Bucureşti, a spus: „Perioada şederii mele, ca antrenor, la Universitatea Craiova n-a însemnat numai acel titlu istoric din 1974, ci şi alte performanţe. În primul rând, formarea unei adevărate şcoli de fotbal în Craiova! Ştiinţa a fost vicecampioană în 1973, finalistă în Cupa României în 1975, iar în Cupa UEFA am eliminat puternica echipă Fiorentina, în 1973. Aş adăuga şi alte victorii de prestigiu: câştigarea Cupei FC Argeş XX, unde am învins pe OFK Belgrad cu 1-0, Ujpest Dosza cu 2-0 şi Karl Marx Stadt cu 4-1. Trebuie să reamintesc şi faptul că Universitatea Craiova a participat în 1975 la un turneu de 45 de zile în Brazilia, unde Ştiinţa a susţinut 11 meciuri amicale împotriva unor echipe puternice din Matto Groso, Parana şi Sao Paolo. În patria fotbalului, Universitatea a obţinut următoarele rezultate: şase victorii, două egaluri şi trei înfrângeri“.
Rugat să facă o comparaţie între generaţiile cunoscute de fotbalişti ai Universităţii, Cernăianu a punctat: „În opinia mea, valoarea campioanei din 1974 a fost peste cea a Craiovei Maxima. Cei din Craiova Maxima s-au făcut cunoscuţi deoarece au reuşit acel sezon fast din Cupa UEFA 1982/1983. Este meritul lor, incontestabil“.
Tică Oţet, „miner“ la Pandurii Târgu Jiu
În vara anului 1977, după ce Pandurii Târgu Jiu a promovat în Divizia B, Constantin Oţet a fost numit antrenor principal al echipei gorjene. Despre scurta perioadă petrecută la Pandurii, Tică Oţet a notat în jurnalul său: „Am fost detaşat de la Universitatea la Pandurii şi nou-promovata lucrează cu subsemnatul jumătate de sezon. După pregătirea de iarnă şi după primele jocuri ale returului 1977/1978, s-a renunţat la serviciile mele. Totuşi, trebuie să arăt că şi aici, deşi timpul a fost scurt, am schimbat din echipa promovată circa şapte-opt jucători făcând o nouă selecţie. Dintre localnici, Băluţă şi Mihuţ sunt titularizaţi de mine, aceştia ajungând ulterior în Divizia A. Clubul Universitatea Craiova împrumută sau dă dezlegare definitivă următorilor: Ţarălungă, Velea, Gugu, Piţurcă şi Croitoru. Dintre toţi aceştia, marea pierdere o reprezintă jucătorul Victor Piţurcă, pentru că acesta va ajunge, prin filiera FC Olt, la Steaua şi în echipa naţională“.
Victor Piţurcă a fugit de Teaşcă la Târgu Jiu
Actualul selecţioner al echipei naţionale a jucat la câteva echipe din Oltenia, printre care Universitatea – unde a debutat în Divizia A, în noiembrie 1975 – Pandurii, FC Olt, Dinamo Slatina. Victor Piţurcă povesteşte: „Am plecat de la Universitatea în iarna anilor ’76/’77. Venise la Craiova Titi Teaşcă. Am fost recrutat în armată, dar mă şi certasem cu Titi Teaşcă. Am avut probleme cu nea Titi şi am plecat la Pandurii Târgu Jiu, echipă pe atunci în Divizia C. După acea ediţie de campionat, ’76/’77, echipa Pandurii a promovat în Divizia B, eu reîntâlnindu-mă astfel cu nea Tică. Oţet a adus atunci la Târgu Jiu şi câţiva jucători de la Universitatea, cum ar fi «Pelicanu» (Velea), Ţarălungă şi Gugu. Din păcate, acel sezon,’77/’78, a fost slab pentru Pandurii, echipa retrogradând. Tică Oţet însă nu a rămas până la sfârşitul campionatului, el fiind înlocuit după tur“. După 30 de ani de la episodul Târgu Jiu, fiul selecţionerului, Alexandru Piţurcă, i-a călcat pe urme tatălui, el fiind din această vară legitimat la Pandurii.
Ţarălungă: „Pandurii 1977 au retrogradat ca fraierii!“
„M-am dus la Pandurii Târgu Jiu pentru Oţet. Am vrut să-l ajut. L-a luat şi pe «Pelicanu». Oţet a avut un conflict cu un primar comunist de atunci din Târgu Jiu şi iarna, după turul ’77/’78, cei de la Pandurii l-au demis. L-au numit antrenor principal pe fostul lui secund, Aurel Stănescu. Eu cu «Pelicanu» am rămas până la final, până am căzut din Divizia B! Eu le-am tot spus oficialilor de atunci: «Domn’e, nu-l daţi afară, e un antrenor foarte bun, n-are sens să-l îndepărtaţi pe Oţet». Nu m-a ascultat nimeni. Le-am spus că vor face o mare greşeală, ceea ce au recunoscut mai târziu. Am retrogradat ca fraierii“, îşi aminteşte Theo Ţarălungă, în prezent observator federal.
