Fostul presedinte al „Craiovei Maxima“ (foto) rememoreaza momentele premergatoare intâlnirilor cu echipa Ministerului de Interne, afirmând ca unii jucator olteni au cedat presiunilor de atunci.
– Ce presiuni au fost asupra dumneavostra, ca presedinte al „Craiovei Maxima“, si asupra jucatorilor inaintea meciurilor cu Dinamo, eternul nostru dusman?
– Pâna prin anii 80, nu s-au facut presiuni nici asupra mea, nici asupra jucatorilor, sau cel putin asa stiu eu. Dupa ce Universitatea a cucerit eventul din 1981, au inceput presiuni asupra jucatorilor. Asupra mea nu s-au facut niciodata presiuni! Nu am fost contactat absolut niciodata, desi aveam o relatie buna cu conducatorii celor de la Dinamo, atit cu generalul Ovidiu Diaconescu, presedintele sectiei de fotbal, cât si cu presedintii executivi de pe atunci, Vasile Ianul, Vasile Anghel, Paul Moga.
– Cum se proceda cu jucatorii?
– S-au facut, cum spuneam, presiuni asupra lor, ba chiar li s-au oferit si bani! Erau amenintati si santajati deoarece jucatorii mai veneau in contradictie cu legea, asa cum veneam si noi, conducatorii clubului. Asta era situatia in acei ani, aveam doar doi dolari diurna pe zi in deplasarile peste hotare, motiv pentru care fotbalistii, ca si noi, apelam la studentii straini din Craiova pentru valuta. Securistii aflau totul, mai ales ca printre cei care vindeau valuta se aflau si informatori. Si eram dati in primire chiar de acestia! Pe lânga aceasta ilegalitate cu valuta, ne mai aveau la mâna cu marfurile care le aduceam noi din deplasari la punctele vamale, mai ales la Aeroportul Otopeni, marfuri care depaseau limita admisa de legea româneasca de atunci. Ei, unii fotbalisti ai Stiintei au mai avut si accidente de circulatie, alte probleme de familie etc. Si cei de la Dinamo au exploatat cum se cuvine aceste probleme ale noastre. Unii fotbalisti de la Universitatea au cedat, sunt oameni, iar in fata unor situatii n-au avut incotro. Eu, cum spuneam, nu am fost niciodata contactat. Cine stie insa cum as fi reactionat si eu in functie de gravitatea acuzelor care mi s-ar fi adus si in functie de veridicitatea acestor ipotetice acuze. Eu nu-i judec pe jucatorii Universitatii care au achiesat la treaba asta deoarece, punându-ma in situatia lor, poate ca si eu as fi procedat la fel. Sa nu uitam ce vremuri au fost atunci si ce insemna Ministerul de Interne in România acelor ani grei.
„Dinamo se ajuta si cu arbitrii“
– Oricum, destul de multe meciuri au câstigat cei de la Dinamo prin aceste metode…
– Da, da, dupa anii ’80-’81. Poate ca si inainte or fi fost anumite probleme, incercari, dar nu mi-au ajuns la urechi.
– Pe lânga aceste presiuni si racolari chiar de la Universitatea, Dinamo se ajuta si cu arbitrii…
– Categoric! Arbitrii favorizau pe Dinamo nu numai in intâlnirile cu noi, ci in majoritatea meciurilor erau ajutati!
– S-a schimbat situatia dupa Revolutie? Exista voci care pretind ca si acum Dinamo câstiga meciuri nu numai pe terenul de joc.
– Nu mai sunt de vreo sapte-opt ani in fenomen, asa ca nu pot face comentarii deoarece nu am informatii decât de la radio sant!
– Ce se va intâmpla in meciul de duminica (astazi – n.r.) al Universitatii cu Dinamo?
– Nu sunt prezicator, nu pot sa stiu… Sunt insa sigur ca nu se va apela la vreun mijloc de joc nepermis, ca sa spun asa, ci jocul se va desfasura exclusiv pe teren, asta-i parerea mea. Dinamo si-a luat probabil toate masurile, astfel incât jucatorii sa fie in cea mai buna forma in ziua meciului. La ora actuala, cinstit vorbind, Dinamo, ca valoare, este mai buna decât Universitatea, cu experienta, mai bine platita s.a.m.d.
